2ra-1817/17 — cu privire la recalcularea salariului, încasarea diferenței salariale și a prejudiciului moral

prima instanță: P. Cocitov dosarul nr. 2ra-1817/17

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei Seratila împotriva

Întreprinderii Municipale „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” cu

privire la recalcularea salariului, încasarea diferenței salariale și a prejudiciului

moral

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-

Comunale Soroca”, casată integral hotărârea Judecătoriei Soroca din

2 februarie 2017 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii

constată:

La 12 august 2016, Marina Seratila a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii Municipale „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale

Soroca” cu privire la recalcularea salariului, încasarea diferenței salariale și a

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că conform ordinului Întreprinderii

Municipale „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” nr. 32-c din

19 iulie 2010, a fost angajată în funcția de jurist la Întreprinderea

Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca”.

Menționează că Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-

Comunale Soroca” este o întreprindere municipală aflată la autogestiune și că

salariații sectorului real urmează să beneficieze anual de majorarea salariului.

Astfel, indică că conform Hotărârii Guvernului nr. 219 din 29 aprilie 2015

cu privire la modificarea pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 165 din

9 martie 2010, începând cu 1 mai 2015, cuantumul minim garantat al salariului în

1

sectorul real, a fost stabilit în mărime de 11,25 lei pe oră, sau 1900 lei pe lună,

calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

Subliniază că la 24 mai 2016 a depus o cerere către Inspecția teritorială de

muncă Drochia, prin care a solicitat stabilirea corectă a salariului său conform

prevederilor art. 135, 136 Codul muncii și Hotărârii Guvernului nr. 219 din

29 aprilie 2015.

Iar, la 20 iunie 2016 a recepționat răspunsul Inspecției teritoriale de muncă

Drochia nr. 130, prin care direct se stipulează că este încălcată legislația muncii în

cel mai abuziv mod, fapt ce a fost constatat prin procesul-verbal de control nr. DR-

2016-PV-193 din 20 iunie 2016 și a fost acordat termen Întreprinderii Municipale

„Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” de remediere a încălcărilor timp

de 15 zile, dar nici până în prezent aceste încălcări nu au fost lichidate.

Remarcă că la 11 iulie 2016, a expediat prin poștă o petiție către

Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” prin

care a solicitat recalcularea salariului pentru perioada 1 mai 2015 – 1 mai 2016

conform Hotărârii Guvernului nr. 219 din 29 aprilie 2015 și examinarea acesteia în

decurs de 15 zile conform prevederilor art. 8 din Legea cu privire la petiționare.

Relevă că la 2 august 2016 a primit răspunsul Întreprinderii Municipale

„Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” nr. 24 din 2 august 2016, prin

care i s-a refuzat în satisfacerea cerințelor.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 6, 7, 85, 166-167 CPC,

art. 9 Cod civil, art. 128, 129, 131, 132, 133, 134, 355 Codul muncii, Hotărârea

Guvernului nr. 219 din 29 aprilie 2015 cu privire la modificarea pct. 1 din

Hotărârea Guvernului nr. 165 din 9 martie 2010, art. 4 din Legea taxei de stat

nr. 1216 din 3 decembrie 1992.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Întreprinderea Municipală

„Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” în beneficiul ei a sumei de

10800 lei, ce constituie recalcularea salariului pentru perioada 1 mai 2015 –

1 mai 2016 și a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 2 februarie 2017, a fost admisă parțial

acțiunea.

A fost obligată să recalculeze și încasat de la Întreprinderea Municipală

„Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” în beneficiul Marinei Seratila

diferența la datoria restantă a salariului pentru perioada 1 mai 2015 – 1 mai 2016,

stabilită prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 219 din

29 aprilie 2015, în sumă de 1900 lei și salariul minim garantat în sectorul real în

sumă de 1650 lei.

A fost încasat de la Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei

Locativ-Comunale Soroca” în beneficiul Marinei Seratila prejudiciul moral în

mărime de 1900 lei.

A fost încasat de la Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei

Locativ-Comunale Soroca” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei.

În rest, pretențiile au fost respinse.

2

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2017, a fost admis apelul

declarat de Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale

Soroca”, casată integral hotărârea Judecătoriei Soroca din 2 februarie 2017 și

emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial acțiunea.

A fost obligată Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-

Comunale Soroca” de a efectua recalculul la salariu pentru Marina Seratila, pentru

perioada 1 mai 2015 – 1 mai 2016, conform Hotărârii Guvernului nr. 219 din

29 aprilie 2015, potrivit minimului salariului stabilit de 1900 lei lunar.

Pretențiile în partea ce ține de încasarea salariului neachitat în mărime de

10800 lei și încasarea prejudiciului moral au fost respinse, ca fiind neîntemeiate.

La 1 august 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Întreprinderea

Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2017, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei în prima

instanță la rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o neîntemeiată.

Indică că Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-

Comunale Soroca” se află la autogestiune conform Statutului întreprinderii,

aprobat de Consiliul or. Soroca, prin decizia nr. 37/11 din 15 februarie 2011 și că

salariile depind de veniturile pe care le are întreprinderea.

Explică că tarifele pentru evacuarea deșeurilor menajere nu s-au modificat

din anul 2014, Consiliul municipal de nenumărate ori refuzând majorarea tarifelor

din motive necunoscute, însă din același an până în prezent s-au majorat de câteva

ori tarifele la gazele naturale, la energia electrică, la apă și canalizare, de aceea

posibilitatea de a majora salariile nu au fost.

Consideră că nu ar fi corectă recalcularea salariului doar unui singur

lucrător, deoarece toți sunt egali în fața legii, iar recalcularea la 42 de lucrători a

salariului este imposibilă din motiv că lipsesc surse financiare.

Evidențiază că potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea salarizării

nr. 847 din 14 februarie 2002, formele și condițiile de salarizare, precum și

mărimea salariilor în unitățile cu autonomie financiară se stabilesc în funcție de

posibilitățile financiare ale angajatorilor.

Mai menționează că salariații primesc salariile conform statelor de personal

aprobate de Primarul orașului Soroca.

La 29 septembrie 2017, Marina Seratila a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului Întreprinderii Municipale „Direcția Gospodăriei Locativ-

Comunale Soroca”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 1 august 2017 împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din

15 iunie 2017, în termenul legal.

3

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea

Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale

Soroca”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei

Locativ-Comunale Soroca” ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Direcția Gospodăriei

Locativ-Comunale Soroca” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5