3ra-725/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Gavriliţă dosarul nr. 3ra-725/14 (Judecătoria Străşeni) instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „LKV-Service”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „LKV-Service” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „LKV- Service” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23 mai 2013, c o n s t a t ă La 15 aprilie 2013 SRL „LKV-Service” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe raionul Străşeni cu privire la contestarea actului administrativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „LKV-Service” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23 mai 2013. La 05 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „LKV-Service” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă.

Recurenta SRL „LKV-Service” în motivarea recursului a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare, la caz nefiind oferită o apreciere juridică corespunzătoare faptului că la 26 noiembrie 2012 şi 28 noiembrie 2012, când au fost emise facturile fiscale în baza cărora SRL „LKV-Service” a efectuat trecerea în cont a TVA achitată pentru serviciile prestate în beneficiul său de către SC „Palsacom-Lux” SRL, ultima era plătitor TVA, abia ulterior fiindu-i anulată calitatea respectivă şi declarată ca fiind firmă fantomă. Susţine că facturile nr. FV2366926, FV2366927 şi FV2366928 în baza cărora TVA s-a trecut în cont sunt perfectate conform legii, iar IFS pe raionul Străşeni nu a demonstrat prin probe pertinente că tranzacţia încheiată între SRL „LKV-Service” şi SC „Palsacom-Lux” SRL ar fi ilegală.

Consideră că decizia intimatului asupra cazului de încălcare fiscală nr. 28/86-3-20 din 29 ianuarie 2013 atentează la dreptul de proprietate garantat de art. 1 Protocol 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi este contrară jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie degajate pe această categorie de cauze. La 22 mai 2014 în adresa intimatului IFS pe raionul Străşeni a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „LKV-Service” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. IFS pe raionul Străşeni nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă la recursul declarat, astfel admisibilitatea acestuia se examinează în lipsa referinţei.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „LKV-Service” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „LKV-Service” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei SRL „LKV-Service” ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, neoferind o apreciere justă faptului că la data emiterii facturilor fiscale în baza cărora s-a făcut trecerea în contul recurentei a TVA (26 noiembrie 2012 şi 28 noiembrie 2012), SC „Palsacom-Lux” SRL, ce i-a prestat servicii, a avut calitatea de plătitor de TVA şi nu era declarată ca fiind firmă-fantomă, deoarece este neîntemeiat. Materialele cauzei denotă că blanchetele facturilor fiscale nr. FV2366926, FV2366927 şi FV2366928 conform cărora SRL „LKV-Service” a trecut în contul său TVA, la data de 30 noiembrie 2012 au fost predate de către fostul administrator SC „Palsacom-Lux” SRL către actualul administrator ca blanchete nefolosite conform procesului-verbal de predare-primire a documentaţiei.

Astfel, se constată cu certitudine că contribuabilul SRL „LKV-Service” a documentat procurări de servicii cu dată anterioară şi a reflectat în documentele de evidenţă contabilă intrări de servii în lipsa documentelor primare, ceea ce constituie o încălcare certă a legislaţiei fiscale. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei privind nerespectarea la caz a jurisprudenţei degajate de către Curtea Supremă de Justiţie pe categoria respectivă de cauze deoarece circumstanţele de fapt şi de drept ale speţelor citate de către SRL „LKV-Service” în susţinerea recursului, diferă de cele ale prezentei cauze. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct 3 starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „LKV-Service”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „LKV-Service” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4