3ra-760/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Matcovschi dosarul nr. 3ra-760/14 (Judecătoria Leova) instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi (Curtea de Apel Cahul) ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Priţcan Gherasim” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 martie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea individuală „Priţcan Gherasim”, casată integral hotărârea Judecătoriei Leova din 11 septembrie 2013 şi emisă o hotărâre nouă de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 30 aprilie 2013 ÎI „Priţcan Gherasim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe raionul Leova cu privire la contestarea actului administrativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 11 septembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 27 martie 2014 a fost admis apelul declarat de către ÎI „Priţcan Gherasim”, casată integral hotărârea Judecătoriei Leova din 11 septembrie 2013 şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost admisă, fiind anulată ca ilegală decizia IFS pe raionul Leova nr. 1885 din 22 martie 2013 de aplicare a sancţiunii fiscale în temeiul art. 253 alin. (1) Cod fiscal. La 08 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, IFS pe raionul Leova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 27 martie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe.

Recurentul IFS pe raionul Leova în motivarea recursului a invocat că Curtea de Apel Cahul la emiterea deciziei atacate a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, precum şi a apreciat arbitrar probele prezente la materialele cauzei. Susţine că instanţa de apel în mod greşit a conchis la cazul speţei asupra lipsei de acţiuni de împiedicare a efectuării controlului fiscal prin neprezentarea la prima cerere a organului fiscal a actelor de provenienţă a mărfurilor puse în realizare. Consideră că Curtea de Apel Cahul a confundat împrejurările unui control operativ, precum cel din speţă, şi a unui control documentar, doar în cadrul ultimului de la agentul economic solicitându-se documente contabile cu acordarea unui termen rezonabil pentru prezentarea acestora.

Indică IFS pe raionul Leova că contribuabilul ÎI „Priţcan Gherasim”, ce a prezentat la 19 februarie 2013 documentele solicitate la verificarea operativă din 14 februarie 2013, nu poate fi îndreptăţit deoarece contrar art. 8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal, actele nu au fost prezentate la prima cerere a organului abilitat, fapt care a împiedicat efectuarea controlului fiscal. Invocă că Judecătoria Leova în mod legitim şi corect a respins acţiunea înaintată de către ÎI „Priţcan Gherasim”, menţinând decizia de aplicare a sancţiunii fiscale, pe când Curtea de Apel Cahul a pronunţat o decizie ilegală. La 22 mai 2014 în adresa intimatului ÎI „Priţcan Gherasim” a fost expediată copia recursului declarat de către IFS pe raionul Leova cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 18 iunie 2014 ÎI „Priţcan Gherasim” prin intermediul reprezentantului- avocat Stoianov Ludmila a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Cahul în decizia din 27 martie 2014 a dat o apreciere corectă circumstanţelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative. Subliniază că simplul dezacord al organului abilitat cu soluţia pronunţată în ordine de apel nu serveşte temei de casare a actului judecătoresc adoptat. Examinând temeiurile recursului declarat de către IFS pe raionul Leova în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile intimatului ÎI „Priţcan Gherasim”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către IFS pe raionul Leova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului IFS pe raionul Leova ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că Curtea de Apel Cahul a interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material prin neaprecierea faptului că la prima cerere a organului fiscal în cadrul controlului operativ efectuat, actele de provenienţă solicitate nu au fost prezentate de către ÎI „Priţcan Gherasim”, fapt care a dus la împiedicarea efectuării controlului, deoarece este neîntemeiat. La cazul prezentei speţe, neprezentarea actelor de provenienţă de către vânzătorul punctului comercial ce aparţine ÎI „Priţcan Gherasim” la prima cerere a organului fiscal din cauza lipsei acestora nu se încadrează în prevederile art. 253 ale Codului fiscal şi nu constituie acţiuni sau inacţiuni de împiedicare a activităţii organului fiscal, care se sancţionează cu amendă fiscală.

Mai mult decât atât, controlul fiscal operativ a fost efectuat nu în prezenţa contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, dar în mod conştient în prezenţa vânzătorului, statutul şi atribuţiile căruia nu pot fi egalate cu cele ale agentului economic ÎI „Priţcan Gherasim”. Astfel, neprezentarea actelor de provenienţă a mărfurilor comercializate (pâine, varză, cartofi, usturoi, sfeclă roşie) de către vânzătorul punctului comercial nu pot fi calificate ca împiedicarea efectuării controlului fiscal şi nerespectarea obligaţiunilor de către contribuabil prin prisma art. 8 alin. (2) lit. f) şi art. 253 alin. (1) ale Codului fiscal. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului privind aprecierea arbitrară a probelor de către instanţa de apel, la caz fiind confundate controlul fiscal operativ 3 inopinat cu cel documentar, deoarece este declarativ, fiind invocat în exclusivitate pentru a justifica declararea prezentului recurs.

Materialele cauzei demonstrează cu certitudine că Curtea de Apel Cahul a examinat cauza sub toate aspectele, oferind o apreciere juridică corectă circumstanţelor de fapt în raport cu normele de drept aplicate, conchizând asupra ilegalităţii actului administrativ contestat. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către IFS pe raionul Leova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4