3ra-197/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-197/14 prima instanţă: S. Ermurache instanţa de apel: M. Anton, I. Guzun şi A. Parpalac ÎNCHEIERE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Străşeni cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” şi admisă cererea de apel înaintată de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Străşeni, cu casarea hotărârii Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La 07 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Străşeni cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin decizia Inspectoratului Fiscal raionul Străşeni nr. 12/86-3-618 din 11 ianuarie 2013 a fost obligat să achite în bugetul de stat TVA în sumă de 681723 lei, penalităţi pentru neachitarea TVA în mărime de 24843 lei, amendă în mărime de 30% pentru diminuarea TVA în sumă de 204516 lei, precum şi amendă în sumă de 5800 lei pentru întocmirea eronată a declaraţiilor TVA. Cu decizia anterioară, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” nu este de acord şi o consideră nelegitimă din următoarele considerente: Pîrîtul eronat a calcuat prorata faţă de suma TVA ce se referă la valoarea mărfurilor serviciilor procurate care sunt folosite pentru efectuarea livrărilor mixte.

Tranzacţia încheiată între reclamant şi IM „Ri&Iz Grup” la 25 septembrie 2012 a fost una legală, iar dreptul de a contesta respectiva tranzacţie aparţine doar participanţilor acesteia, şi nicidecum pîrîtului. 1 Factura fiscală Seria şi Numărul FB 2080438 din 25 septembrie 2012, care a stat la baza tranzacţiei, de asemenea, corespunde tuturor prevederilor legale. Consideră reclamantul că Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Străşeni nejustificat a apreciat ca fiind încălcate prevederile legale referitor la întocmirea declaraţiilor privind TVA. Mai menţionează Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” că organul fiscal a emis prezenta decizie în lipsa unor probe pertinente, fără a analiza situaţia de fapt şi circumstanţele cazului.

Reclamantul accentuează că a acţionat cu bună credinţă, nu a comis nicio abatere de la lege şi nu poartă nicio responsabilitate pentru acţiunile terţilor. Nefiind de acord cu decizia organului fiscal, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” a contestat-o organului ierarhic superior. Prin decizia nr. 51/86-3-618 din 12 februarie 2013, organul fiscal a refuzat în anularea actului contestat. Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” admiterea acţiunii şi anularea deciziei Inspectoratului Fiscal raionul Străşeni nr. 12/86-3-618 din 11 ianuarie 2013, ca fiind ilegală. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulată decizia Inspectoratului Fiscal raionul Străşeni nr. 12/86-3-618 din 11 ianuarie 2013 în partea încasării în buget de la Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” a sumei de 637023 lei.

A fost dispusă încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „LKV-Service” în buget suma diminuată a TVA pentru luna octombrie 2012 din operaţiunile cu Societatatea cu Răspundere Limitată „Palsacom Lux” în mărime de 211771 lei, penalitatea în sumă de 3557 lei şi amenda în sumă de 64531 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” şi admisă cererea de apel înaintată de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Străşeni, cu casarea hotărârii Judecătoriei Străşeni din 01 aprilie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 09 decembrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” a depus recurs, iar la 03 februarie 2014 – recurs suplimetar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat la 09 decembrie 2013 este depus în termen. Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service”, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. 2 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 13 ianuarie 2014, respectiv la 03 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Străşeni, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, partea nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „LKV- Service”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

3 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „LKV-Service” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4