2ra-2397/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: I. Ţîmbalari dosarul nr. 2ra-2397/14 instanţa de apel: E.Ababei, G.Polivenco, N.Matveeva ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Guranda Valentina împotriva Ministerului Justiţiei, Procuraturii Donduşeni şi Inspectoratului de Poliţie Donduşeni cu privire la repararea pagubei materiale şi morale cauzate în acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi procuraturii, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 22 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 22 aprilie 2013 Guranda Valentina a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, Procuraturii Donduşeni şi Inspectoratului de Poliţie Donduşeni cu privire la repararea pagubei materiale şi morale cauzate în acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi procuraturii.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în anul 2008 în privinţa ei a fost pornită urmărirea penală în baza art.191 alin. (1) lit. c) şi d), art. 332 alin. (1) Cod Penal. Prin sentinţa Judecătoriei Donduşeni din 30.01.2009 a fost achitată în baza comiterii săvîrşirii infracţiunilor prevăzute de art.191 alin.(1) lit. c) şi d), art. 332 alin. (1) Cod Penal, din motivul că nu s-a constatat existenţa faptului infracţiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 08.04.2009 au fost admise apelurile declarate de procuror şi de partea vătămată Axentii Ion, casată total sentinţa, cu rejudecarea cauzei şi potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, s-a adoptat o nouă hotărîre, conform cărei, în temeiul art.332 alin(2), 391 alin.(2) Cod Penal s-a dispus încetarea procesului penal intentat în baza art.191 alin.(2) lit. c) şi d) Cod Penal, pe motivul că fapta constituie o contravenţie administrativă sancţiunea contravenţională pentru care nu poate fi aplicată, în legătură cu expirarea termenului prevăzut de art.37 CCA.

În temeiul art. 390 alin. (1) pct.1 Cod de procedură penală a fost achitată de învinuirea comisă în baza art. 332 alin.(2) lit. a) Prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 01 iulie 2009 s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi din 08.04.2009 în cauza penală în privinţa Valentinei Guranda. Prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 22.11.2010 au fost casate deciziile Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 08.04.2009 şi a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 01.07.2009 cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi din 04 mai 2011 a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror şi menţinută sentinţa instanţei de fond.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21august 2012 a fost respins recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curţii de Apel Bălţi împotriva deciziei Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi din 04.05.2011, cu menţinerea hotărîrii atacate. Reclamanta mai indică că, a fost învinuită pentru acţiunile pe care nu le-a săvîrşit, i-au fost cauzate suferinţe psihice, i-a fost jignită personalitate, a fost defăimată în faţa consătenilor şi colegilor de serviciu, i s-a înrăutăţit starea de sănătate.. Conform titlului executoriu nr. 1-2/09 emis de Judecătoria Donduşeni în baza deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08.04.2009, prin care a fost amendată la 150 u.c., a fost obligată să achite amenda în mărime de 3000 lei, ce a şi făcut la 17.12.2009.

În afară de aceasta, a suportat cheltuieli pentru tratament, pentru asistenţă juridică, cheltuieli de deplasare în legătură cu citarea la organul de urmărire penală, procuratură, instanţele judecătoreşti. Prin condamnarea ilegală i s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar suferinţele psihice provocate trebuie să fie reparate prin acordarea despăgubirilor, cu atît mai mult că pînă la cazul dat nu a avut încălcări ale legii sau ordinii publice, fiind caracterizată ca o persoană care respectă legea. Solicită reclamanta să se încaseze de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său paguba morală cauzată prin acţiunile ilicite ale pîrîţilor şi condamnarea ilegală în mărime de 500 000 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 846 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Donduşeni din 27.05.2013, la cererea reclamantei Guranda Valentina a fost înlocuit pîrîtul Ministerul Finanţelor cu Ministerul Justiţiei. La data de 09.07.2013 reclamanta Guranda Valentina, prin intermediul reprezentantului Eugeniu Fencovschi, a depus cerere împotriva Ministerului 2 Justiţiei, copîrîţi Procuratura raionului Donduşeni şi Inspectoratul de Poliţie Donduşeni, prin care solicită constatarea dreptului ei la repararea prejudiciului material şi moral în urma acţiunilor ilicite comise în procesul penal de organele procuraturii şi de instanţa judecătorească, încasarea din contul statul a sumei de 258 127,20 lei, inclusiv 250 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 8127,20 lei cu titlu de prejudiciu material, format din 4200 lei cheltuieli de asistenţă juridică în cadrul procesului penal, 675.20 lei cheltuieli de transport, 3000 lei amendă contravenţională achitată, 252 lei datoria părţii vătămate achitate.

La data de 22.07.2013 prin încheierea Judecătoriei Donduşeni, cererea din 09.07.2013 sub nr. 25-2-7878-09072013 (2-614/130) a fost conexată la cauza civilă nr.2-437/13 din 22.04.2013. Prin încheierea judecătorească din 29.07.2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală al RM. Prin hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 22 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a RM în beneficiul Valentinei Guranda suma de 7627,20 lei cu titlu de prejudiciu material, care este format din 3700 lei cheltuieli pentru acordarea asistenţei juridice, 675,20 lei cheltuieli de transport, 3000 lei amendă contravenţională, 251 lei datoria achitată părţii vătămate şi 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acţiunea a fost respinsă. Ne fiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 25.11.2013 Ministerul Justiţiei al RM a depus o cerere de apel preliminără, iar la data de 07.02.2014 a depus apel motivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Donduşeni din 22.10.2013 prin care a solicitat modificarea hotărîrii instanţei de fond în sensul diminuării sumei acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 martie 2014 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 22 octombrie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, prin prisma prevederilor art. 3 alin.(1) lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545 din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegalităţii măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau de atragerea ilegală la răspundere penală.

Potrivit art.6 lit. a) al aceleiaşi legi, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi 3 irevocabile a sentinţe de achitare. În conformitate cu prevederile art.10 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti nr.1545 din 25.02.1998, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege apare în cazuri specificate la art.6. Prin urmare, nu pot fi admise argumentele invocate în cererea de apel că în situaţia din speţă nu există temei de drept pentru admiterea pretenţiei privind repararea prejudiciului moral, or obligaţia statului de a repara acest prejudiciu survine în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Potrivit cu art. 1422 alin.(1) şi alin.(2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Totodată, în conformitate cu art. 11 alin.(1) şi (3) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545 din 25.02.1998, mărimea compensaţiei pentru repararea ari prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă, caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei, durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată, natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori ale persoanei, suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate, durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Astfel, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere parţială a acţiunii. La 09 iunie 2014 Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a depus recurs 4 împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, modificarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond în sensul diminuării sumei acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral.

Mai mult ca atît, s-a indicat că instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplica eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. S-a mai invocat în recurs că, instanţa de apel, verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe, eronat a interpretat Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (în continuare Legea RM nr. 1545). De asemenea, nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată de Ministerul Justiţiei.

Mai mult ca atît, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanţa nu a ţinut cont de faptul că anumite situaţii pot fi remediate fără compensarea prejudiciului moral. Aşadar, menţinerea sentinţei Judecătoriei Donduşeni din 30 ianuarie 2009 prin care reclamanta/intimata a fost achitată şi restituirea amenzii încasate în contul bugetului de stat constituie, prin sine, o remediere echitabilă. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt 5 expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 6