2rac-343/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: I. Rabei dosarul nr. 2rac-343/14 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Casmerlin”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Casmerlin” împotriva Primăriei satului Nihoreni, raionul Rîșcani şi Societății cu răspundere limitată „Aragon Vis-Com” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra producției agricole şi încasarea cheltuielilor de păstrare a producției agricole, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 13 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Casmerlin” şi menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 02 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 12 septembrie 2012, SRL „Casmerlin” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Nihoreni, r-nul Rîșcani şi SRL „Aragon Vis-Com” cu privire la transmiterea producției agricole proprietarului.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la ședința Primăriei s. Nihoreni, r-nul Rîșcani, primarul Iuri Ivanov s-a adresat către SRL „Casmerlin” pentru ca aceasta să prelucreze terenul din fondul de rezervă al primăriei şi să semene culturi de iarnă, deoarece terenul cu suprafața de 33,32 ha este liber. Menționează că SRL „Casmerlin” a considerat că această propunere a parvenit în baza art. 199 din Codul civil şi constituie consimțământul de a încheia în viitor un act juridic şi, anume, încheierea contractului de arendă a terenului menționat, care este o condiție obligatorie pentru încheierea unei tranzacții.

Susține că terenul cu suprafața de 33,32 ha din fondul de rezervă a Primăriei satului Nihoreni a fost transmis SRL „Aragon Vis-Com” în arendă pentru perioada 13 aprilie 2007-13 aprilie 2016. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 23 septembrie 2011, la cererea Primăriei s. Nihoreni, contractul de arendă încheiat cu SRL „Aragon Vis-Com” la 13 aprilie 2007 a fost declarat nul din motiv că a fost încheiat cu încălcarea legislației în vigoare. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 08 decembrie 2011 a fost admis recursul declarat de către SRL „Aragon Vis-Com”, casată hotărârea primei instanțe şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți. 1 Prin hotărârea Curţii de Apel Bălți din 27 aprilie 2012 a fost declarat nul contractul de arendă a terenurilor agricole încheiat între Primăria s. Nihoreni, r-nul Rîșcani şi SRL „Aragon Vis-Com”.

Afirmă că la 15 iunie 2012, primarul s. Nihoreni a depus o cerere, prin care a renunțat la acțiune şi prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 25 iulie 2012 a fost admis recursul declarat de către SRL „Aragon Vis-Com”, casată integral hotărârea primei instanțe din 27 aprilie 2012 şi emisă o încheiere, prin care a admis renunţul la acțiune şi încetat procesul. Invocă că în toamna anului 2011, reclamanta a prelucrat şi însămânțat terenul în litigiu, suportând cheltuieli din vina Primăriei s. Nihoreni. Mai invocă că recolta a fost strânsă în luna iunie 2012, iar din cauza că la recolta de orz pretindea şi SRL „Aragon Vis-Com”, aceasta a fost transmisă la păstrare în depozitul SA „Combi-Nutreţ”, până la soluționarea litigiului dat.

Menționează că SRL „Aragon Vis-Com” nu a suportat cheltuieli pentru prelucrarea şi însămânțarea terenului în litigiu şi prin urmare, nu are dreptul să ceară recolta, ci numai recuperarea prejudiciului cauzat sub formă de venit ratat. Susține că la 05 iunie 2012, Primăria s. Nihoreni a eliberat un certificat, din care rezultă că terenul agricol cu suprafața de 33,32 ha din fondul de rezervă este înregistrat după reclamantă. Prin urmare, solicită transmiterea roadei de orz, recoltată în luna iunie 2012, în proprietatea sa şi încasarea taxei de stat. Ulterior, SRL „Casmerlin” a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând recunoașterea sa ca proprietar al 874420 kg de orz, obligarea pârâtelor să-i transmită 87420 kg de orz, trecerea cheltuielilor ce țin de păstrarea a 87420 kg de orz pe seama pârâtelor şi încasarea în mod solidar de la pârâte a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10855 lei şi a taxei de stat în sumă de 17511 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 02 iulie 2013 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 13 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Casmerlin” şi menținută hotărârea primei instanțe. La 26 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Casmerlin” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Recurenta SRL „Casmerlin”, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel eronat a aplicat normele de drept material şi normele de drept procedural şi nu s-a pronunțat asupra tuturor temeiurilor invocate în cererea de apel.

Menționează că instanța de apel nu s-a pronunțat şi nici n-a combătut aplicarea art. 320 alin. (2) din Codul civil. Susține că în acest sens s-a făcut trimitere la probe incontestabile, care nu au fost combătute de către intimate, care dovedesc faptul că recolta primită în rezultatul prelucrării şi însămânțării terenului aparțin recurentei, care este proprietarul semințelor de orz, substanțelor minerale şi chimice. Afirmă că instanțele judecătorești nu au aplicat legea care urma să fie aplicată şi, anume, nu au aplicat prevederile art. art. 305-310 din Codul civil, or, prevederile normelor menționate au atribuție directă asupra cazului dat, deoarece recurenta a posedat legitim de lotul de pământ din fondul de rezervă de 77,14 ha, 2 dintre care a însămânțat orz pe o suprafață de 33,32 ha.

Faptul însămânțării şi prelucrării orzului în perioada 01 octombrie 2011 – 31 decembrie 2012 se confirmă prin certificatele nr. 712 din 05 iunie 2012 şi nr. 95 din 24 decembrie 2012, eliberate de către Primăria s. Nihoreni. Invocă că concluziile instanței precum că orzul în cantitate de 87420 kg aparține SRL „AragonVis-Com” cu drept de proprietate sunt declarative şi neargumentate. Mai invocă că la examinarea pricinii, instanța nu a aplicat prevederile art. art. 199 alin. (1) şi (2), 200 alin. (1) şi (2), 202, 374, 395, 398 şi 401 din Codul civil. Mai invocă că recurenta a achitat impozitul în perioada prelucrării terenului în litigiu şi nu pretinde la acest teren, dar solicită ca orzul obținut din însămânțarea terenului să fie considerat ca proprietatea sa, cu predarea în natură.

Menționează că în cazul dat, SRL „AragonVis-Com” este dobânditor de rea- credință, deoarece a știut şi trebuia să știe că nu participat la însămânțarea şi prelucrarea orzului, dar pretinde la roada obținută. Susține că instanțele judecătorești au aplicat relațiile civile cu efect retroactiv față de evenimentele care au avut loc în lipsa SRL „AragonVis-Com”, cu lipsa unui act juridic, deoarece contractul de arendă a fost declarat nul. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de SRL „Casmerlin” este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de SRL „Casmerlin” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel și prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate și au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul depus de SRL „Casmerlin” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul depus de Societatea cu răspundere limitată „Casmerlin” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4