2ra-2324-14 — Constatarea încălcării termenului rezonabil la examinarea pricinii, repararea prejudiciului ş.a.

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-2324/14 instanţa de apel: E. Clim, A. Pahopol, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dumitraşco Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dumitraşco Gheorghe împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, c o n s t a t ă La data de 01 iulie 2013 Dumitraşco Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la repararea prejudiciului material şi moral pentru încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

În motivarea acţiunii Dumitraşco Gheorghe a menţionat că la 24 mai 2011 aproximativ în juurul orelor 20.30 a sesizat poliţia (902) despre săvîrşirea furtului din apartamentul său situat în mun. Chişinău, bd. Mircea cel Bătrîn, 20/3, ap. 74 şi anume a banilor în sumă de 5150 euro, 140 dolari SUA, 2000 lei şi obiecte din aur în valoare totală de 81000 lei. În pofida faptului, că organul de urmărire penală a fost sesizat la 1 24 mai 2011, urmărirea penală pe cauza menţionată a fost pornită abia la 01 iunie 2011, adică după 9 zile, acest fapt fiind absolut inadmisibil.

Consideră Dumitraşco Gheorghe că prin această perioadă de pauză organul de urmărire penală a creat infractorului posibilitatea reală de a întreprinde un şir de acţiuni în scopul evitării răspunderii penale, şi prin aceasta organul de urmărire penală a încălcat termenul rezonabil în care urma să pornească urmărirea penală pe cazul nominalizat şi prin urmare a fost prejudiciată eficacitatea şi rezultatul scontat al acţiunilor procesuale ce urmau a fi întreprinse. Indică Dumitraşco Gheorghe că la 29 martie 2013 prin ordonanţa procurorului din Procuratura sect. Ciocana, mun. Chişinău a fost suspendată urmărirea penală în cauza penală nr. 2011480816, care a fost menţinută în vigoare prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 10 iunie 2013. Astfel pe parcursul urmăririi penale cauza penală a fost suspendată de mai multe ori absolut neîntemeiat şi ilegal, fapt constatat prin încheierile judecătorilor de instrucţie care au anulat ordonanţele de suspendare a urmărire penale pe cauza penală nominalizată. Solicită Dumitraşco Gheorghe constatarea încălcării termenului rezonabil de către Inspectoratul de poliţie Ciocana la pornirea urmăririi penale şi de către Procuratura sect. Ciocana, mun. Chişinău la desfăşurarea urmării penale pe cauza penală 2011480816 şi încasarea prejudiciului material în mărime de 5150 euro, 140 dolari SUA, 101000 lei şi celui moral în mărime de 100000 lei cauzat prin această încălcare.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de către Dumitraşco Gheorghe a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de Dumitraşco Gheorghe, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 23 mai 2014 Dumitraşco Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea.

În motivarea recursului Dumitraşco Gheorghe a invocat că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel eronat au conchis că părţile vătămate, nu pot înainta acţiuni în instanţa de judecată în temeiul prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, precum că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel eronat au conchis că părţile vătămate, nu pot înainta acţiuni în instanţa de judecată în temeiul prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen 3 rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or recurentul nu se regăseș te în cercul persoanelor ce beneficiază de dreptul de a solicita repararea prejudiciului în sensul invocat.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că Dumitraşco Gheorghe nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dumitraşco Gheorghe ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Dumitraşco Gheorghe se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 4