3ra-880-14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Bleşceaga dosarul nr. 3ra-880/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 24 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ - 5 împotriva Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 15 martie 2013 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ – 5 (în continuare ÎMGFL – 5) s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii ÎMGFL - 5 a invocat că Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor a emis hotărîrea nr. 27-08-11/155 din 28 decembrie 2012 privind perceperea de la ÎMGFL – 5 la bugetul municipal Chişinău defalcări din profitul net de pe anii 2009 – 2010 în sumă de 146954 lei. Reclamantul indică că ÎMGFL – 5 este întreprindere municipală, fondator – Primăria mun. Chişinău, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu nr. 104083959 la 23 iunie 1997, cu fondul statutar sub formă de clădiri şi suprafeţe de producere cu valoarea de 227994 lei. Primăria mun. Chişinău, în baza deciziei Consiliului municipal nr. 16/16 din 15 decembrie 2004 şi-a retras cota de participare a municipiului, prin transmiterea de la balanţa ÎMGFL-5 la balanţa Primăriei a încăperilor, care constituiau fondul statutar.

Menţionează ÎMGFL – 5 că conform prevederilor deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 10/20 din 22 octombrie 2009, care a stat la baza naşterii subiectului litigiului, pct. 4 – întreprinderile municipale cu cota de participare a municipiului vor transfera în bugetul municipal nu mai puţin de 30% din profitul net obţinut, iar în 1 unele cazuri, pct. 3 – cu acordul prealabil al fondatorului întreprinderii municipale, profitul net poate fi utilizat integral în calitate de investiţii pentru dezvoltarea întreprinderii cu majorarea capitalului statutar. Astfel, reieşind din faptul că în statutul şi regulamentul de activitate al ÎMGFL-5 lipsesc reglementări privind raportarea şi repartizarea profitului net obţinut în rezultatul activităţii economico – financiare, ÎMGFL-5 s-a adresat de cîteva ori către fondator – Primăria mun.

Chişinău, pe parcursului anilor 2011 – 2012, solicitînd redirecţionarea sumei defalcărilor în bugetul municipal pentru anul 2009 a sumei de 146167 lei în scopurile dezvoltării întreprinderii. ÎMGFL – 5 a mai invocat că de către Primăria mun. Chişinău a fost înaintat spre examinare şi aprobare proiectul de decizie cu privire la direcţionarea defalcărilor profitului net pentru anul 2009 în sumă de 146167 lei la majorarea capitalului statutar al ÎMGFL-5, însă din cauza multiplelor amînări ale şedinţelor Consiliului municipal Chişinău s-a reţinut examinarea şi aprobarea acestei decizii. Solicită ÎMGFL-5 anularea hotărîrii Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor nr. 27-08-11/155 in 28 decembrie 2012 ca fiind ilegală şi neîntemeiată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de către ÎMGFL-5 s-a admis. S-a anulat hotărîrea Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor nr. 27-08-11/155 din 28 decembrie 2012 cu privire la încasarea de la ÎMGFL-5 în bugetul municipal Chişinău, a defalcărilor din profitul net. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 27 martie 2014 a respins apelul declarat de Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor, a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 04 iunie 2014 Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea.

În motivarea recursului Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor a invocat că instanţele ierarhic inferioare au admis încălcarea normelor de drept material care reglementează acţiunea actului normativ în timp, au încălcat normele procedurale privind administrarea şi aprecierea probelor, prevăzute de art. 121, 130 din Codul de procedură civilă, au încălcat dreptul la un proces echitabil, garanta de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, precum că instanţele ierarhic inferioare au admis încălcarea normelor de drept material care reglementează acţiunea actului normativ în timp, au încălcat normele procedurale privind administrarea şi aprecierea probelor, prevăzute de art. 121, 130 din Codul de procedură civilă, au încălcat dreptul la un proces echitabil, garanta de art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or aprecierea instanţei de apel este condiţionată de particularităţile litigiului, care au fost determinate şi apreciate cu argumentări adecvate, bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. 3 Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

În recursul declarat nu se regăseşte argumente ce ar demonstra încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Astfel, instanţa de recurs notează că Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 4