2rh-208/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – V. Panfilii dosarul nr. 2rh-208/14 instanţa de apel - M. Antonov, Gr. Druguş, E. Secrieru instanţa de recurs - I. Sîrcu, V. Clevadî, V. Macinskaia, I. Vîlcov, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iurii Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Macovei Elena, reprezentată de avocatul Sava Baciu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „M. Miron” împotriva Elenei Macovei cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 12 iunie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Întreprinderea Individuale „M.

Miron”, casată decizia Curții de Apel Bender din 16 octombrie 2012 și menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 26 martie 2012, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 07 aprilie 2011 Întreprinderea Individuală „M. Miron” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Macovei cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii Întreprinderea Individuală „M. Miron” a indicat că, este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat începînd cu 14 iunie 1994, cu genul principal de activitate Comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vînzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi produse din tutun şi alte genuri. Menţionează că, la 10 august 2008 a încheiat cu Elena Macovei contractul individual de muncă, în baza căruia ultima a fost angajată în calitate de vînzătoare în secţia alimentară.

Ulterior, a fost încheiat contractul de răspundere materială. Invocă că, la 11 februarie 2011 a emis ordinul nr. 4 „Cu privire la petrecerea inventarierii la data de 14 februarie 2011”, cu informarea personalului despre ordinul menţionat. Susţine că la 31 ianuarie 2011, Elena Macovei a lipsit de la locul de muncă fără a înştiinţa administraţia întreprinderii despre motivul neprezentării sale, totodată despre efectuarea inventarierii la data de 14 februarie 2011, aceasta, a fost înştiinţată verbal, însă printr-o cerere a refuzat să se prezinte la petrecerea inventarierii, indicînd că va fi de acord cu rezultatele inventarierii. La fel indică că în perioada 31 ianuarie 2011 – 10 martie 2011, Elena Macovei, nu s-a prezentat la locul de muncă eschivîndu-se de la îndeplinirea obligaţiilor sale de serviciu nejustificat şi fără a informa angajatorul despre motivele neprezentării sale.

Afirmă că în rezultatul efectuării inventarierii a fost depistată lipsa de mijloace financiare în mărime de 276887,30 lei pentru perioada anului financiar 2010 în secţia alimentară, iar adresările verbale ale conducătorului întreprinderii de a se prezenta la locul de muncă pentru soluţionarea cazului pe cale amiabilă, Elena Macovei a refuzat. În baza ordinului nr. 5 din 10 martie 2011, Elena Macovei a fost eliberată din funcţie în baza art. 86 al. (1) lit. k) Codul muncii – comiterea de către salariatul care mînuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale a unor acţiuni culpabile dacă aceste acţiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv, iar la 10 martie 2011 Elena Macovei a fost informată despre ordinul de eliberare.

La 11 martie 2011, Întreprinderea Individuală „M. Miron” a adresat Elenei Macovei o somaţie privind executarea în termen de 7 zile a obligaţiei în mărime de 124127 lei, însă pînă în prezent, somaţia nu a fost executată. Întreprinderea Individuală „M. Miron” solicită încasarea de la Elena Macovei a sumei de 124127 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3725 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 26 martie 2012, acțiunea a fost admisă parțial şi s-a încasat de la Elena Macovei în beneficiul Întreprinderii Individuale „M. Miron” suma de 92007 lei 34 bani, taxa de stat în mărime de 2760 lei 22 bani şi cheltuielile pentru efectuarea expertizei în mărime de 2060 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 16 octombrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Elena Macovei, casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 26 martie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă integral. Totodată, de la Întreprinderea Individuală „M. Miron” a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1920 lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2013, a fost admis recursul decalat de către ÎI ”Mihai Miron”, casată decizia instanței de apel şi menținută hotărârea primei instanțe La 25 aprilie 2014, Macovei Elena, reprezentată de avocatul Sava Baciu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea, casarea deciziei instanței de recurs cu reexaminarea recursului şi emiterea unei hotărâri de respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de revizuire a invocat dezacordul cu decizia instanței de recurs, considerând-o ilegală și emis fără aprecierea probelor la justa lor valoare.

Menționează că în concluziile expuse în raportul de expertiză nr.078 din 20 septembrie 2012, emisă de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției a fost menționat că inventarierea din 14 noiembrie 2011, nu a fost întocmită potrivit normelor prevăzute de lege, fapt ce afectează veridicitatea și plenitudinea informației prezentate în actul de inventariere, mai mult ca atât, rapoartele de gestionare în care a fost reflectată circuitul mărfii în magazin nu au fost semnate de către dânsa, ci de către contabilul șef, fapt ce contravine prevederilor Legi contabilității nr.113- XVI din 27 aprilie 2007. Invocă dezacordul cu argumentele invocate în decizia instanței de recurs, precum că concluziile hotărârii primei instanțe sunt întemeiate în ceia ce ţine de încasarea cuantumului prejudiciului material din contul său, deoarece potrivit actului de inventariere a mărfurilor și bunurilor materiale din 05 decembrie 2010, neajunsuri și lipsuri de marfă nu sa-a depistat.

Susține că în perioada supusă inventarierii și anume din 01 ianuarie 2010 până în 30 ianuarie 2011, în cadrul magazinului alimentar s-au petrecut 8 inventarieri cu întocmirea actelor de inventariere corespunzătoare și nici într-un act nu sa depistat neajunsuri în mărime mai mare de 5-6 mii de lei, astfel fiind imposibilă în urma inventarierii din 14 februarie 2011, stabilirea unui neajuns în mărime de 276887,26 lei, mai mult potrivit concluziilor expertului nu se poate pronunța asupra gradului de corespundere a raportului financiar cu datele evidenței contabile. Afirmă că în timpul examinării pricinii în prima instanță, dânsa a menționat că pe parcursul perioadei supuse inventarierii nu s-a întocmit atâtea acte de inventariere şi că a lut cunoștință cu actele menționate doar în timpul judecării pricinii.

Mai invocă că a fost somată de către conducerea ÎI „M. Miron” în vederea achitării sumei de 92469,30 lei, însă în cererea de chemare în judecată reclamantul solicită încasarea sumei de 127851 lei. Consideră în instanța de apel corect a concluzionat precum dânsa nu a încheiat cu întreprinderea un contract cu privire la răspunderea materială colectivă. Or, conform prevederilor art.340 alin.(1) şi (2) din Codul muncii, în cazul care salariații execută în comun anumite genuri de lucrare legate de păstrarea prelucrarea, vânzarea, transportarea, sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce le-au fost transmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat și încheierea cu aceasta a unui contract cu privire la răspundere materială individuală deplină, poate fi instituită răspunderea materială colectivă.

La fel consideră că în speță nu au fost administrate probe concludente, care ar confirma cu certitudine că prin acțiunile sale dînsa ar fi cauzat prejudiciu material întreprinderii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. La caz, se constată că cererea de revizuire este depusă de către Macovei Elena, reprezentată de avocatul Sava Baciu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie , din 12 iunie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Întreprinderea Individuale „M. Miron”, casată decizia instanței de apel și menținută hotărârea primei instanțe.

Este de reţinut că deşi, Macovei Elena a depus cererea de revizuire împotriva actului de dispoziţie al instanţei de recurs, ultima nu a invocat nici un temei de declarare a revizuirii. În acest context se va remarca că în conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin prisma normei enunţate, la caz se constată că revizuenta Macovei Elena în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, care nu se încadrează în temeiurile reglementate de acest articol. Astfel, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Macovei Elena, reprezentată de avocatul Sava Baciu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „M.

Miron” împotriva Elenei Macovei cu privire la încasarea sumei. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva