Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-109/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
30 ianuarie 2014
Părțile
ÎI Ecaterina Catană vs Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-109/14 — Contestarea actului adminisitrativ

prima instanţă: N. Toma dosarul nr. 3ra-109 /14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavrilița, A. Pahopol ÎNCHEIERE 30 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Ecaterina Catană”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Ecaterina Catană” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 aprilie 2013, și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La data de 05 decembrie 2012, ÎI „Ecaterina Catană” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la data de 11 septembrie 2011, ÎI „Ecaterina Catană” a fost supusă unui control fiscal, efectuat prin metoda verificării operative la punctul comercial depozit, amplasat pe str. M. Cogălniceanu, 4 or. Hînceşti. În urma controlului efectuat de către inspectorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a fost perfectat actul de control nr. 1-583267, în care s-a indicat că ÎI „Ecaterina Catană” în subdiviziunea supusă verificării nu păstrează şi nu comercializează băuturi alcoolice, însă la momentul controlului s-a depistat existenţa facturii de expediţie MA nr.2105393 din 08 septembrie 2012 în care a fost indicată producţie alcoolică: „Pşenicinaia vodka”, „Zernoff Brendi”; „Petrovscaia vodka”, „Gospodar piper” ş.a.

Considerînd că cele indicate în actul de control nu corespund realității ÎI „Ecaterina Catană” a înaintat un dezacord asupra actului de control din 11 septembrie 2012, însoţit de argumente şi documente confirmative în acest sens, însă dezacordul a fost lăsat fără examinare. Menţionează că, la 11 octombrie 2012, în rezultatul examinării cacului de control Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni a emis decizia nr.161 prin care a decis de a sancţionarea ÎI „Ecaterina Catană” în temeiul art. 10 al. (4) al Legii nr.854 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, şi de a-i aplica amendă în sumă de 37 001 lei, ce constituie mărimea valorii brute a mărfurilor păstrate şi livrate pentru desfăşurarea activităţii reglementate prin licenţiere în lipsa licenţei respective.

Consideră reclamanta decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni nr. 161 din 11 octombrie 2012, neîntemeiată deoarece ÎI „Ecaterina Catană” este titulară a licenţei seria AMMII nr.039290 eliberată de Camera de licenţiere din subordinea Ministerului Economiei în temeiul art. 7 alin. (20) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activității de întreprinzător pentru genul de activitate reglementat prin licențiere: „păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice produse de producătorii autohtoni”. Invocă că, la data de 05 noiembrie 2012, s-a adresat cu cerere prealabilă la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni privind anularea deciziei de sancționare ca nefondată, însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită anularea deciziei Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni nr. 161 din 11 octombrie 2012 ca fiind ilegală şi neîntemiată. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 18 aprilie 2013, acțiunea a fost admisă fiind anulată ca ilegală decizia Inspectoratului de Stat pe raionul Ialoveni nr. 161 din 11 octombrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, casată hotărîrea primei instanţe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 10 a Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, a reţinut că, ÎI „Ecaterina Catană”, este titularul licenţei seria AMMII nr. 039290 eliberată de Camera de Licenţiere din subordinea Ministerului Economiei în temeiul art. 7 alin.(2) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, pentru genul de activitate reglementat prin licenţiere: „păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice produse de producătorii autohtoni”, cu desfăşurarea licenţei pe adresa or. Ialoveni, str. Basarabia 2, însă ÎI „Ecaterina Catană” a admis desfăşurarea activităţii pe o altă adresă, la care nu deţinea licenţă.

Concluzionînd, astfel, că aplicarea art. 10 Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, la emiterea actului administrativ contestat, nu contravine normelor legale. La data de 02 decembrie 2013, ÎI „Ecaterina Catană” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea cererii de recurs a invocat că decizia instanţei de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și normelor de drept procesual în deosebi a prevederilor Legii cu privire la întreprinderi și antreprenoriat, Codului Fiscal și Codului de Procedură Civilă. Instanța de apel a examinat unilateral circumstanțele cauzei și a lăsat fără apreciere argumentele și documentele anexate la materialele cauzei care confirmă temeinicia acțiunii înaintate.

A mai indicat că a luat cunoștință de decizia instanței de apel din 01 octombrie 2013 la data de 11 noiembrie 2013. Termenul de contestarea a deciziei instanței de apel expiră la data de 01 decembrie 2013. Însă, dat fiind faptul că ultima zi a termenului de declarare a recursului 01 decembrie 2013 a fost zi de duminică consideră că a depus recursul la data de 02 decembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum atestă materialele Decizia Curții de apel Chișinău din 01 octombrie 2013 a fost expediată recurentului spre cunoștință la data de 17 octombrie 2013 (f.d. 57). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 02 decembrie 2013, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către întreprinderea individuală „Ecaterina Catană” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în instanța de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎI „Ecaterina Catană” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Ecaterina Catană” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către întreprinderea individuală „Ecaterina Catană” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.