3ra-893/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – E. Tverdohleb dosarul nr. 3ra-893/14 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, I. Talpă ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Allei Babiuc împotriva Administraţiei Penitenciarului nr. 2 Lipcani cu privire la anularea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani, menţinută integral hotărârea Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2013 prin care acţiunea Allei Babiuc a fost admisă integral constată: La 19 noiembrie 2013, Alla Babiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr. 2 Lipcani cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că activează în cadrul Penitenciarului nr. 2 Lipcani, având grad de santinelă al serviciului pază şi escortă din 21 ianuarie 2013. Menţionează că conform graficului de serviciu, dânsa activează într-un schimb de 24 ore lucrătoare şi 48 ore consecutive libere de odihnă. Susţine că în ordinul Penitenciarului nr. 2 Lipcani din 25 octombrie 2013 nr. 121 ef., la 18 octombrie 2013, a fost emis în temeiul faptului precum că Alla Babiuc nu s-a prezentat la escortarea condamnaţilor la lucrări agricole. Declară că dânsa nu s-a prezentat dat fiind faptul că cu o zi înainte decurgeau cele 24 ore de lucru care la 18 octombrie 2013 expirau, iar dânsa beneficia de timpul pentru odihnă 48 ore.

Invocă că în urma emiterii ordinului Penitenciarului nr. 2 Lipcani, în privinţa dânsei a fost aplicată măsura de sancţiune disciplinară „mustrare”, iar ca consecinţă a fost lipsită de totalitatea beneficiilor sub formă de premii şi adausuri la salariu. Solicită, anularea ordinului Penitenciarului nr. 2 Lipcani din 25 octombrie 2013 cu nr. 121 ef., ca fiind emis ilegal. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2013 acţiunea Allei Babiuc a fost admisă. A fost anulat ordinul administraţiei Penitenciarului nr. 2 Lipcani nr. 121 ef., din 25 octombrie 2013, prin care Allei Babiuc i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară în formă de „mustrare” conform art. 24 alin. (1) lit. b) al Legii cu privire la Sistemul Penitenciar, ca fiind ilegal.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani r-nul. Briceni, cu menţinerea integrală a hotărârii Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2013. La 26 mai 2014 Penitenciarul nr. 2 Lipcani a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea Allei Babiuc să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, pe parcursul examinării acţiunii s-au bazat pe aceleaşi temeiuri, iar ca consecinţă au stabilit ilegalitatea actului administrativ.

Instanţele de judecată au considerat drept temei de ilegalitate faptul că nu a fost dovedită aducerea la cunoştinţă a graficului de escortare a deţinuţilor la obiectivele de producere. Susţine că această situaţie a survenit în urma omisiunii şefului nemijlocit al intimatei de a aduce graficul la cunoştinţă sub semnătură, deşi graficul dat era afişat în unitatea de gardă cu câteva zile înainte de începutul lunii. Indică că potrivit fişei de post, scopul general al funcţiei santinelei serviciului pază şi escortă, funcţie deţinută de intimată, este compus din două misiuni de bază şi anume asigurarea pazei obiectivului încredinţat şi asigurarea escortării deţinuţilor la necesitate. Relatează că Regulamentul Serviciului de Luptă al Departamentului Instituţiilor Penitenciare aprobat prin Ordinul DIP nr. 106 din 06 martie 2003, cap. IV, „Gărzile şi echipele” prevede că colaboratorul are obligaţia de a escorta condamnaţii la necesitate la obiectivele de scurtă durată.

Astfel, indică că îndeplinirea acestei misiuni i-a fost solicitată intimatei de către şefii nemijlociţi, iar faptul că intimata a fost telefonată şi chemată la 17 octombrie 2013, din timp la serviciu pentru următoarea zi, pentru participarea la escortarea condamnaţilor în legătură cu necesitatea de serviciu, se confirmă prin materialele anexate la încheierea de serviciu din 25 octombrie 2013. Totodată, recurentul declară că chiar dacă ipotetic se poate presupune că intimata nu era cunoscută cu graficul sus indicat, oricum misiunea i-a fost dată, iar ca consecinţă trebuia executată. Afirmă că Alla Babiuc nu neagă faptul că a primit indicaţia superiorului prin legătură telefonică şi la fel nu neagă faptul că intenţionat a ignorat îndeplinirea misiunii primite, ştiind cu certitudine că admite o abatere disciplinară.

Explică că după prezentarea în biroul şefului penitenciarului, fiind chemată pentru explicarea situaţiei în care a admis asemenea abatere disciplinară, intimata a avut un comportament agresiv, nu a respectat tonul şi dialogul discuţiei, ridicând vocea, a părăsit biroul, închizând forţat uşa. Prin urmare, prin comportamentul dat, intimata a mai admis o abatere disciplinară prin nerespectarea conducătorului instituţiei, fiind superior în grad şi în funcţie. Indică că instanţa de apel, la emiterea deciziei a exclus argumentele apelantului cu referire la comportamentul neadecvat al intimate faţă de şeful penitenciarului, ca fiind argument neîntemeiat, deşi la ancheta de serviciu ,în temeiul căreia a fost emis actul administrativ contestat, au fost acumulate două rapoarte ale colaboratorilor (drept probă) care se aflau în apropiere şi care confirmă comportamentul intimatei.

Materialele susmenţionate, instanţa nu le-a considerat ca fiind dovadă, acestea fiind ignorate. În acest context, menţionează că intimata nu a încercat să prezinte alte probe care ar încerca să dovedească situaţia inversă cum au decurs evenimentele descrise. Făcând referire la art. 117 alin. (3) CPC, susţine că instanţa nu aduce careva motive că probele au fost obţinute ilegal, acestea ne fiind luate în consideraţie, iar ca urmare instanţa de apel şi-a simplificat condiţiile întru respingerea apelului, excluzând complet circumstanţele în care intimata admite cea dea doua abatere disciplinară.

Susţine că în conformitate cu art. 25 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, drept operaţiuni administrative care au stat la baza ordinului cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, prin care intimata a fost sancţionată cu „mustrare”, sunt – acumularea materialelor la ancheta de serviciu, stabilirea vinovăţiei, întocmirea încheierii asupra cercetării de serviciu desfăşurate. Astfel, indică că în baza rapoartelor acumulate pe acest caz a fost stabilit, petrecerea evenimentelor în care s-a admis ignorarea, precum şi declararea executării ordinului superiorului, nerespectarea şi comportamentul neadecvat faţă de superior. De asemenea a fost stabilit şi de către cine au fost admise asemenea abateri, făcându-se legătura cauzală între eveniment şi persoana care a influenţat procedura acestuia, stabilindu-i-se astfel vinovăţia.

Menţionează recurentul că la caz, este evident că Alla Babiuc a încălcat obligaţiunile colaboratorului sistemului penitenciar prevăzute de Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului, textul jurământului, Regulamentul privind modul de depunere a jurământului, listei gradelor speciale şi modelului legitimaţiei de serviciu pentru colaboratorii sistemului penitenciar al Ministerului Justiţiei” aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 14 octombrie 1997, la pct. 46 care indică că colaboratorul este obligat să respecte cu stricteţe legislaţia, cerinţele jurământului, statutelor, ordinele şefilor, în timpul îndeplinirii datoriei de serviciu, să suporte cu dârzenie toate greutăţile şi lipsurile legate de serviciu, să-şi ridice permanent nivelul de măiestrie profesională şi de cultură la serviciu, să respecte normele eticii profesionale, să manifeste iniţiativă şi ingeonizitate în rezolvarea sarcinilor de serviciu, să respecte ordinea de drept, să întărească disciplina, să respecte şefii şi persoanele mai mare în grad.

La fel, susţine că au fost încălcate şi prevederile Codului Deontologic al personalului sistemului penitenciar, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 505 din 07 noiembrie 2012. Remarcă că cauzele şi condiţiile în care intimata a admis asemenea comportament este argumentat însăşi de dânsa prin explicaţia dată, prin care refuză categoric asupra executării misiunii impuse, motivând foarte banal, precum că nu cunoştea la acel moment în ce consta această misiune.

Afirmă că prin conţinutul explicaţiei depuse de Ala Babiuc la 18 octombrie 2013, se stabilesc calităţile profesionale ale intimatei, deoarece activând în sistemul penitenciar din 21 ianuarie 2013, primind sub semnătură fişa de post şi contractul privind îndeplinirea serviciului, urmând termenul de probă după angajare, la 18 octombrie 2013, în explicaţia sa, intimata a declarat că nu înţelege în ce constă misiunea de serviciu primită, care este un element de bază al scopului general al funcţiei acesteia. De asemenea declară că prin comportamentul intimatei în biroul şefului instituţiei, s-a stabilit şi calităţile morale ale acesteia. Astfel, circumstanţele indicate de Instrucţiunea sus numită, au fost constatate.

Invocă că nici intimata şi nici în ambele instanţe, nu au pus în discuţie nici o probă care ar crea careva dubii asupra legalităţii operaţiunilor administrative ce au stat la baza emiterii actului administrativ sau chiar nemijlocit asupra actului administrativ emis. În acest context, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel declară actul administrativ contestat ca fiind ilegal, fără a se expune asupra legalităţii lui, condiţie care este obligatorie, cerută prin lege, de procedura contenciosului administrativ. Indică că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel nu au dat apreciere asupra probelor prezentate şi nici nu a dat răspuns corect asupra tuturor problemelor ivite în conformitate cu art. 238 alin. (2) CPC.

La 16 iulie 2014, Alla Babiuc a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursurile în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Penitenciarul nr. 2 Lipcani se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu