3r-153/14 — Contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 3r-153/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Ion Bostan reprezentat de avocatul Liubomir Dudulica în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Bostan împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care a fost restituită cererea de apel a lui Ion Bostan din motivul neînlăturării neajunsurilor constată: La 20 noiembrie 2012, Ion Bostan reprezentat de avocatul Libomir Dudulica, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că la 27 august 2006 automobilul de model ”Toyota Picnic”, nr. motorului 39180432, nr. caroseriei JT172SM1000044175 a fost întrodus pe teritoriul vamal al Republici Moldova, supus vămuirii şi fiind achitat acciz la import în sumă de 21662,22 lei. În acest sens au fost perfectate chitanţa seria AB nr. 433192 (PV 14) şi adeverinţa nr. 0026593 (TV 25), iar automobilul dat, a fost înregistrat în Registrul mijloacelor de transport, fiindu-i eliberate certificat şi număr de înmatriculare. La 28 aprilie 2007 Serviciul Vamal al RM, a emis ordinul cu nr. 128-0, prin care au fost anulate chitanţa seria AB nr. 433192 (PV 14) şi adeverinţa nr. 0026593 (TV 25), din motiv că s-a constatat ulterior că automobilul era prohibit, în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii ordinului.

Suma achitată nu a fost recuperată de către Ion Bostan. Susţine că având în vedere circumstanţele sus expuse, de schimbarea a situaţiei şi de prevederile legii noi care acordă dreptul de a plasa sub regimul vamal de import, indiferent de termenul de exploatare a acestor autoturisme, a solicitat pârâtului de a efectua calcularea accizului de import pentru acest automobil cu 1 deducerea sumei deja achitate în conformitate cu chitanţa seria AB nr. 433192 (PV 14). Menţionează că la 24 septembrie 2012, a adresat Serviciului Vamal al RM, o cerere în sensul dat, dar nu a primit răspuns în termenul prevăzut de lege. Ulterior, a efectuat apel telefonic, unde i-a fost comunicat că s-a refuzat în admiterea cererii şi răspunsul a fost expediat solicitantului.

Totodată, reclamantul a cerut să-i fie expediat repetat răspunsul, dar pârâtul nu a reacţionat. Solicită constatarea ca neîntemeiat refuzul Serviciului Vamal de a vămui automobilul de model ”Toyota Picnic”, nr. motorului 39180432, nr. caroseriei JT172SM1000044175. Obligarea pârâtului de a vămui automobilul de model ”Toyota Picnic”, nr. motorului 39180432, nr. caroseriei JT172SM1000044175 şi eliberarea actelor necesare înmatriculării – PV 14 şi TV 25 cu recalcularea taxelor cu includerea sumelor achitate la 27 august 2006, încasarea de la pârât a daunei morale în mărime de 50000 lei, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 19 februarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 24 februarie 2014, Ion Bostan fiind reprezentat de avocatul Liubomir Dudulica, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2014 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Ion Bostan împotriva hotărârii primei instanţe, prezentând apelantului termen până la 06 mai 2014 pentru depunerea apelului motivat. De asemenea apelantul a fost preîntâmpinat despre posibilitatea restituirii cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiei instanţei de apel şi numită şedinţa de judecată pentru data de 20 mai 2014 ora 11.00.

La 19 mai 2014 apelantul Ion Bostan a depus apel desfăşurat, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 a fost restituită cererea de apel a lui Ion Bostan împotriva hotărârii primei instanţe, din motivul neînlăturării neajunsurilor. La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368, 369 CPC, menţionând că apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel de a prezenta cererea de apel motivată. La 20 iunie 2014 Ion Bostan fiind reprezentat de Liubomir Dudulica a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 20 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi remiterea cauzei la Curtea de Apel Chişinău pentru a fi judecată în ordine de apel.

În motivarea recursului a fost invocat faptul că la 25 martie 2014 Curtea de Apel Chişinău nu a dat curs cererii de apel şi a acordat termen de până la 06 mai 2014 pentru prezentarea apelului motivat. La 19 mai 2014 a fost depusă cererea de apel motivată. 2 Declară că tot la 19 mai 2014, reprezentantul apelantului a depus cerere de amânare a şedinţei de judecată din 20 mai 2014, cerere care a fost ignorată, iar ca rezultat în cadrul acestei şedinţe a fost emisă încheierea de restituire a cererii de apel. Califică încheierea instanţei de apel din 20 mai 2014 ca fiind ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de apel urma să continue examinarea cererii de apel şi să adopte soluţie în conformitate cu art. 385 CPC.

Indică că instanţa de apel nu s-a expus asupra cererii de amânare, iar prin admiterea cererii reprezentantului intimatului privind restituirea apelului a fost îngrădit accesul liber la justiţie şi lezat dreptul la un proces echitabil a lui Ion Bostan. Insistă că încheierea instanţei de apel a fost recepţionată la 05 iunie 2014 şi consideră că a fost atacată în termen. La 11 iulie 2014 Serviciul Vamal a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 02 iunie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 94), iar reprezentantul recurentului susţine că a recepţionat-o la 05 iunie 2014, ce se confirmă prin copia plicului anexat la cererea de recurs (f. d. 96). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului şi temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. După cum rezultă din materialele dosarului prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2014 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către Ion Bostan împotriva hotărârii primei instanţe, acordând apelantului termen până la data de 06 mai 2014 pentru prezentarea apelului motivat.

Totodată, apelantul a fost preîntâmpinat despre restituirea cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiilor instanţei de apel. Este incontestabil şi faptul că prin aceeaşi încheiere din 25 martie 2014 şedinţa de judecată a fost numită pentru data de 20 mai 2014 ora 11.00. 3 Tot actele pricinii atestă că urmare a neînlăturării de către apelant a indicaţiilor instanţei de apel până la 06 mai 2014, prin încheierea din 20 mai 2014 cererea de apel a lui Ion Bostan împotriva hotărârii primei instanţe a fost restituită. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). La caz, se constată că într-adevăr apelantul Ion Bostan nu a depus cererea de apel motivată în interiorul termenului acordat de instanţa de apel prin încheierea din 25 martie 2014, adică până la 06 mai 2014, dar l-a depus la 19 mai 2014. Instanţa de recurs conchide însă că depunerea apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept ulterior termenului indicat în încheierea din 25 martie 2014, dar până la desfăşurarea şedinţei de judecată, care a avut loc la 20 mai 2014 şi la care s-a stabilit respectarea de către apelantul Ion Bostan a indicaţiilor din încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, nu poate fi calificată ca o neîndeplinire a indicaţiilor instanţei de apel.

Or, neprezentarea de către Ion Bostan a cererii de apel motivate până la 06 mai 2014 nu a creat instanţei de apel careva obstacole în vederea examinării pricinii în ordine de apel, numite pentru 20 mai 2014, dată la care indicaţiile instanţei erau deja înlăturate de către apelant. La acest capitol instanţa de recurs ţine să menţioneze că acordarea de către instanţa de apel a termenului limită pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel pentru o dată care nu coincide cu data şi ora şedinţei de judecată, produce situaţii confuze pentru părţile în proces, fapt ce necesită a fi evitat. În speţă este important de reţinut şi faptul că dreptul la o cale de atac este consfinţit şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în jurisprudenţa sa constantă Înalta Curte a reiterat că articolul 6 §1 din Convenţie nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Astfel fiind, se constată a fi neîntemeiată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 prin care a fost restituită cererea de apel apelantului, fapt ce impune admiterea recursului declarat de către Ion Bostan, reprezentat de avocatul Liubomir Dudulica, casarea încheierii instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Ion Bostan reprezentat de avocatul 4 Liubomir Dudulica. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Bostan împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului în fond. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 5