2ra-2126/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-2126/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Rîşcanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Rîşcanu împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Natalia Rîşcanu şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 13 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 09 octombrie 2013, Natalia Rîşcanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că pe rol la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, începând 26 noiembrie 2010, se află dosarul civil nr. 2-1031/11, intentat împotriva Evgheniei Verlan cu privire la partajarea averii comune. Menţionează că din momentul depunerii cererii de chemare in judecată şi până la moment, instanţa de judecată, din motive formale, abuziv şi neîntemeiat tărăgănează adoptarea unei hotărâri pe cauza civilă menţionată. Susţine că prin admiterea unor cereri neîntemeiate şi amânarea şedinţelor de judecată din motive formale, instanţa de judecată tergiversează în mod artificial emiterea unei hotărâri şi are drept scop intimidarea reclamantei.

Afirmă că conform art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa, iar în conformitate cu art. 4 CPC, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sânt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Prin urmare, solicită constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Sănătăţii a sumei de 2000 Euro, echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărârii, în vederea reparării prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către Natalia Rîşcanu şi menținută hotărârea primei instanţe. La 30 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Natalia Rîşcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Recurenta Natalia Rîşcanu, în motivarea recursului, a invocat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate, deoarece instanţele judecătoreşti nu au dat nici o apreciere probelor prezentate şi argumentelor invocate de către ea întru susţinerea cererii de chemare în judecată. Menţionează că din momentul depunerii cererii de chemare in judecată şi până la moment, instanţa de judecată, din motive formale, abuziv şi neîntemeiat tărăgănează adoptarea unei hotărâri pe cauza civilă menţionată. Afirmă că instanţa de judecată ignoră în mod tacit concluziile a celor 3 experţi independenţi, care au fost prezentate în raportul de expertiză nr. 1100 din 22 mai 2012, întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 676 din 26 noiembrie 2009, întocmit de către Centrul expertize independente „Cexin” şi în raportul de constatare nr. 138 din 07 mai 2012, întocmit de către SRL „Savin-Com”.

Mai afirmă că deşi, toate rapoartele menţionate au fost anexate la dosar şi propun aceeaşi modalitate de împărţire în natură a bunului imobil aflat în litigiu, instanța de judecată amână sub diferite pretexte emiterea hotărârii. Susţine că prin admiterea unor cereri neîntemeiate şi amânarea şedinţelor de judecată din motive formale, instanţa de judecată tergiversează în mod artificial emiterea unei hotărâri şi are drept scop intimidarea reclamantei. Invocă că cauza civilă nr. 2-1031/11 nu este dificilă din punct de vedere factologic sau juridic, nu prezintă nici o complexitate, deoarece pe dosar au fost prezentate în termen toate probele şi nu a fost necesară efectuarea unor acţiuni procedurale complexe, iar cele petrecute s-au efectuat în termeni restrânşi şi nu împiedică luarea unei hotărâri definitive într-un termen rezonabil.

Susţine că ea, în calitate de reclamantă, s-a comportat conform legislaţiei în vigoare, s-a prezentat în toate şedinţele de judecată, a întocmit şi a prezentat în termenul stabilit explicaţiile, probele şi alte documente necesare pentru soluţionarea cauzei, a depus plângeri în vederea tergiversării examinării cauzei, iar tergiversarea examinării cauzei se datorează exclusiv comportamentului nejustificat al instanţei de judecată şi al părţii opuse. Menţionează că cauza civilă menţionată este extrem de importantă pentru ea, întrucât i se încalcă dreptul de proprietate prin crearea impedimentelor în folosirea imobilului, imposibilitatea folosirii spaţiului locativ, în situaţia în care locuieşte cu soţul şi doi copii minori într-un spațiu mic.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul Nataliei Rîşcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Nataliei Rîşcanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Natalia Rîşcanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi