2ra-2077/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: A. Vrînceanu dosarul nr. 2ra-2077/14 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oleg Neniţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Arcadie Robu şi a Mariei Robu împotriva lui Oleg Neniţa cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Oleg Neniţa şi modificată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 25 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La 15 august 2013, Arcadie Robu şi Maria Robu au depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Neniţa cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că la 30 iulie 2009, au cumpărat garajul nr. 154 din cadrul Cooperativei de construcţie a garajelor nr. 3 din str.Aerodromului,1, mun. Bălţi. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat la biroul notarial de stat sub nr. 9950, iar la 03 august 2009, a fost înregistrat la OCT Bălţi sub nr. 030011200103154. Menţionează că ei s-au adresat la preşedintele CCG nr. 3 cu o cerere de primire în calitate de membri ai CCG nr. 3, prin care au solicitat informarea despre datoriile curente asupra garajului menţionat. Susţin că din discuţia purtată cu preşedintele CCG nr. 3, ei au aflat că garajul este în posesia lui Oleg Neniţa, care are calitatea de membru al CCG nr. 3. La 12 octombrie 2009, ei s-au adresat către pârât cu o cerere prealabilă, prin care au solicitat să elibereze garajul, însă nu au primit nici un răspuns.

Afirmă că pentru apărarea drepturilor sale, ei s-au adresat în instanţa de judecata, solicitând recunoaşterea ca dobânditori de bună credinţă şi evacuarea pârâtului din garaj. În cadrul procesului civil, Oleg Neniţa a depus o cerere reconvenţională, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra garajului. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 27 septembrie 2011 acţiunea iniţială a fost admisă parţial şi a fost evacuat Oleg Neniţa împreună cu toate bunurile sale din garajul în litigiu, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Oleg Neniţa şi menținută hotărârea primei instanţe.

Invocă că ulterior, pârâtul Oleg Neniţa a declarat recurs, însă prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 recursul a fost declarat inadmisibil. Mai invocă că în legătură cu faptul că tratativele purtate privind executarea benevolă a hotărârii judecătoreşti s-au soldat cu eşec, la 12 iulie 2013, a fost intentată procedura de executare, iar la 19 iulie 2013, Oleg Neniţa a eliberat benevol garajul. Susţin că ei, fiind proprietari ai garajului, începând cu 03 august 2009 (data înregistrării garajului in Registrul bunurilor imobile) şi până la 19 iulie 2013 (data eliberării garajului), nu şi-au putut exercita drepturile sale de proprietate asupra garajului. Afirmă că costul de piaţă pentru închirierea unui garaj este de 306,13 lei lunar, iar de la data înregistrării dreptului de proprietate şi până la data eliberării garajului au trecut 47,5 luni, perioadă în care de garaj s-a folosit Oleg Neniţa.

Astfel, ultimul a economisit din contul reclamanţilor suma de 14541,18 lei. Menţionează că prin lipsirea lor de exercitarea drepturilor de posesiune, folosinţă şi de dispoziţie asupra garajului, le-au fost cauzate suferinţe psihice. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a sumei de 14541,18 lei, în vederea reparării prejudiciului material, a sumei de 6000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 495 lei şi stabilirea dobânzii de întârziere conform art. art. 585 şi 619 din Codul civil, pe care urmează să o achite pârâtul, dacă nu va executa hotărârea în termen de 90 zile. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 25 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi au fost încasate de la Oleg Neniţa în beneficiul lui Arcadie Robu şi al Mariei Robu suma de 14541,18 lei, cu titlu de prejudiciu material şi suma de 1030 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 martie 2014 a fost admis apelul declarat de către Oleg Neniţa şi modificată hotărârea primei instanţe prin micşorarea sumelor încasate de la Oleg Neniţa în beneficiul lui Arcadie Robu şi al Mariei Robu de la 14541,18 lei până la 11020,68 lei şi de la 1030 lei până la 825,67 lei. La 08 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, Oleg Neniţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată. Recurentul Oleg Neniţa, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Menţionează că garajul nr. 154 din cadrul CCG nr. 3 l-a posedat ca urmare a achitării cotei de participare fostului membru Andrei Orişciuc încă în anul 2004. Modalitatea dată este prevăzută de capitolul 3, pct. 21 lit. h) din Statutul CCG nr.3, conform căruia membrul cooperativei este în drept să iasă benevol din componenţa cooperativei şi să rezilieze sau să transmită garajul altei persoane. Susţine că conform art. 307 alin. (1) din Codul civil, el a fost posesor de bună credinţă.

Afirmă că instanţa de apel şi-a motivat soluţia adoptată, făcând trimitere la prevederile art. 1395 alin. (1) din Codul civil, fapt ce a avut drept consecinţă emiterea unei hotărâri greşite, deoarece el nu a dobândit patrimoniul fără justă cauză, iar lipsa temeiului de a-l poseda s-a stabilit prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie doar la 03 iulie 2013. Invocă că instanţa de apel a aplicat eronat legea, deoarece după cum rezultă din cererea înaintată de către intimaţi şi după cum s-a stabilit în decizia instanţei de apel, intimaţii au aflat că garajul este în posesia sa la 12 octombrie 2009, când s-au adresat cu cererea prealabilă şi doar la 15 august 2013, ei şi-au exercitat dreptul la acţiune, depăşind, astfel, termenul extinctiv de prescripţie stabilit de lege cu mai mult de 10 luni şi nu a solicitat repunerea în termen.

Mai invocă că instanţa de apel, aplicând prevederile art. 271 din Codul civil, a modificat hotărârea primei instanţe, pe când urma să o caseze şi să respingă acţiunea ca fiind depusă tardiv. Or, declanşarea unui proces peste 3 ani contravine principiului securităţii raporturilor juridice, iar această eroare a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale prevăzute de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale. Prin referința depusă la 16 iulie 2014, Arcadie Robu a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul lui Oleg Neniţa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oleg Neniţa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Oleg Neniţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi