2ra-1980/14 — Apărarea onoarei

prima instanţă: V. Puica dosarul nr. 2ra-1980/14 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vadim Colţov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Colţov împotriva Tatianei Lazareva cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Vadim Colţov şi menținută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 21 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 18 octombrie 2012, Vadim Colţov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Lazareva cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 19 septembrie 2012, prin scrisoare recomandată, cu aviz de recepţie, a primit de la Curtea Supremă de Justiţie copia cererii de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2012, întocmită şi semnată de către pârâtă la 19 iunie 2012. Menţionează că el, după ce a făcut cunoştinţă cu conţinutul acestui recurs, a constatat că pârâta a răspândit afirmaţii false, care îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia sa profesională şi, anume: „Год меня в тюрьме подвергают страшным пыткам с применением психотропных препаратов и мои двое адвокатов, два друга Бучко Сергей и Кольцов Вадим, хапнувшие предварительно от меня вместе 9 тысяч леев РМ, примыкают к ПС ст.

47, 284 УК РМ,”; „ ... в групповом составе как адвокат по делу Кольцов Вадим, разведал у меня всю мою боль, которую причинили мне преступники ПС с целью захвата моего с сыном недвижимого имущества”; „Кольцов Вадим под предлогом помочь закрыть уголовное дело на меня забрал у меня важные документы в подлиннике, которые являются неопровержимыми доказательствами о том, что ни я заказала Лазарева убить...”; „Кольцов Вадим, работая на криминальные структуры, злоупотребляя моим доверием, забрав документы у меня, и передал адвокату Бучко Сергею, ...”; „Судья ……, вступив в явный сговор с не честным адвокатом, действующим по ее делам без лицензии, молча и втихаря грубо нарушает ст. 272 ГПК РМ”; „С 17.03.2010 года по 27.01.2012 года судья ……., отдавая предпочтение только адвокату Кольцову В., в нарушение Закона Парламента РМ № 90 О коррупции и борьбе с ней, ст.

15, 16 - закона, которые такое поведение судьи квалифицируют как явно коррумпированное поведение”; „Такое подсиживание меня со стороны Кольцова В и судьи ….. видно из того факта, что вступив в сговор с ответчиком по делу, не известно в какой обстановке, где и когда, и при каких обстоятельствах…..”; „судья …….. защищая Кольцова В грубо нарушила мои права,...”; „Кольцов В не совсем потерял свою совесть вместе со своей лицензией и деньги мне вернул до первого заседания суда у …….., а документы в подлиннике и заявления не вернул.”; „Кольцова В который предал мои интересы и должен как адвокат вернуть документы в подлиннике и нести ответственность за содеянное, потому, что двурушничество его далеко не повезет.

Рано или поздно он ответит перед обиженными людьми и своими клиентами за такие не совместимые вещи его адвокатской деятельности… ”; „... вынося в тайне от меня определение в пользу ответчика Кольцова В., вдохновляя его на новые подвиги в его профессиональной деятельности”. Susţine că la 03 octombrie 2012, el, prin scrisoare recomandată, a expediat în adresa pârâtei o cerere prealabila, prin care a solicitat ca în termen de 5 zile din momentul recepţionării acesteia, pârâta să aducă scuze în formă scrisă pentru defăimare, să remită o copie a acestor scuze instanţei de judecată pentru anexare la cererea de recurs şi să compenseze prejudiciul moral în mărime de 10000 lei, însă pînă în prezent, nu a primit nici un răspuns.

Afirmă că între el şi Tatiana Lazareva au fost încheiate contractele de asistenţă juridică nr. 271 din 12 februarie 2009 şi nr. 281 din 23 martie 2009. Conform actului cu privire la transmiterea-primirea asistenţei juridice acordate, contractul de asistenţă juridică nr. 271 din 12 februarie 2009 a fost recunoscut ca fiind executat de către părţi. Invocă că în ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică nr. 281 din 23 martie 2009, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiunile sale prevăzute în pct. 9 din contract şi în mod unilateral a refuzat serviciile avocatului Vadim Colţov. Mai invocă că după o perioadă îndelungată de timp, la 02 decembrie 2009, pârâta a depus la biroul de avocaţi o cerere datată cu data de 28 august 2009, prin care a solicitat restituirea documentelor şi a sumei onorariului anterior achitat, în urma căreia i-a fost transmisă mapa cu toate documentele anterior primite pentru acordarea asistenţei juridice şi toată suma onorariului achitat.

Menţionează că între el şi pârâtă nu au existat alte relaţii. Prin urmare, solicită obligarea pârâtei să dezmintă afirmaţiile false, ce-i lezează onoarea, răspândite prin cererea de recurs din 19 iunie 2012 şi, anume, dezminţirea, prin remiterea în adresa Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie a dezminţirii următoarelor afirmaţii: „Год меня в тюрьме подвергают страшным пыткам с применением психотропных препаратов и мои двое адвокатов, два друга Бучко Сергей и Кольцов Вадим, хапнувшие предварительно от меня вместе 9 тысяч леев РМ, примыкают к ПС ст.

La 24 iunie 2013, Vadim Colţov a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat obligarea Tatianei Lazareva să dezminte afirmațiile false, care-i lezează onoarea, răspândite prin cererea de recurs depusă la Curtea Supremă de Justiţie la 19 iunie 2012 şi, anume, să întocmească şi să remită în adresa Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie o scrisoare, cu denumirea „Dezminţire”, în care să fie indicat că ea dezminte afirmaţiile faptice false în privința avocatului Vadim Colţov, indicate în cererea de recurs din 19 iunie 2012, înaintată în cadrul pricinii civile înregistrată în Curtea Supremă de Justiţie cu nr. 2r-715/12 şi încasarea de la pârâtă a sumei de 10000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a taxei de stat în sumă de 400 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 21 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă şi a fost încasată de la Vadim Colţov în beneficiul Tatianei Lazareva suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Vadim Colţov şi menținută hotărârea primei instanțe. La 08 aprilie 2014, Vadim Colţov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Recurentul Vadim Colţov, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece instanţele judecătoreşti nu au verificat şi nu s-au pronunţat asupra argumentului invocat întru susţinerea acţiunii şi a apelului precum că Tatiana Lazareva a procedat cu rea-credinţă, înaintând un astfel de recurs la 19 iunie 2012. Susţine că nici un argument în acest recurs nu era invocat în susţinerea pretenţiei de bază – omiterea din motive temeinice a termenului de prescripţie pentru a ataca încheierea instanţei de apel. Afirmă că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra argumentelor aduse în susţinerea acţiunii şi apelului cu privire la încălcarea prevederilor art. art. 8 şi 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Invocă că instanţele de judecată urmau să aprecieze dacă a existat un echilibru între drepturile sale în conformitate cu art. 8 din Convenţie şi dreptul intimatei la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 din Convenţie. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vadim Colţov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Vadim Colţov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Vadim Colţov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi

2ra-1980/14 — Apărarea onoarei

Hotărâri asemănătoare

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.