2ra-179/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-179/14 prima instanţă: E. Cojocari instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 27 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vadim Colţov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Colţov Vadim împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Colţov Vadim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La data de 14 februarie 2013, Colţov Vadim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la data de 17 octombrie 2011, Judecătoria sec. Rîşcani, mun. Chişinău, examinînd acţiunea depusă Vadim Colţov împotriva Comisiei Pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova cu privire la obligarea furnizării informaţiei şi a actelor, a emis hotărîrea prin care a admis acţiunea şi a obligat Comisia să elibereze copiile unor acte concrete legate de examinarea unei plîngeri cu privire la presupusele abateri disciplinare comise de avocatul Colţov Vadim.

Menţionează reclamantul că hotărârea judecăţii a intrat în vigoare la 01 decembrie 2011 şi în baza ei, la data de 26.12.2011, a fost eliberat titlul executoriu, care a fost transmis spre executare executorului judecătoresc Petelca Cristina la 26.12.2011. La 27.12.2011, executorul judecătoresc a dispus intentarea procedurii de executare nr. 130-574/2011, obligînd Comisia Pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţilor să execute benevol titlul executoriu nr. 3 c/a-317/2011, şi să înştiinţeze în termen cît mai restrîns despre executare, cu anexarea documentelor ce confirmă executarea documentului executoriu.

Considerînd că documentul executoriu nu se execută mai mult de 5 luni şi executorul judecătoresc nu întreprinde nici o măsură sau acţiune de executare silită, la data de 08.06.2012, Colţov Vadim a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor, solicitînd constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 17.10.2011. Astfel, menţionează reclamantul că la data de 08 iunie 2012 a fost intentat dosar civil şi repartizat pentru examinare judecătorului Negru Viorica. Prima şedinţa de judecată a fost numită pentru data de 01.07.2012. Din cauza neprezentării reprezentantului pîrîtului examinarea pricinii a fost amînată pentru data de 10 septembrie 2012. Susţine reclamantul, că în cadrul stabilirii următoarei şedinţe a atenţionat instanţa, că examinarea acestei pricini nu poate depăşi trei luni de la data înaintării cererii.

Totuşi, şedinţa de judecată a fost stabilită pentru data de 10 septembrie 2012. Precizează reclamantul că deşi a fost citat legal, Ministerului Finanţelor, nu s-a prezentat în cadrul şedinţei, pricina fiind examinată în fond în absenţa ultimului şi emisă hotărîre privind respingerea acţiunii. Copia hotărîrii redactate a primit-o la data de 24.09.2012. Nefiind de acord cu hotărîrea respectivă, la data de 03.10.2012 a înaintat o cerere de apel, care a fost remisă în Curtea de Apel Chişinău şi înregistrată la data de 23.10.2012, cu nr. 2a-4141/12 (2r-2377/12) şi repartizată judecătorului-raportor Nina Traciuc. Menţionează reclamantul, că la Curtea de Apel Chişinău prima şedinţa de judecată a fost numită pentru data de 04 decembrie 2012, care a fost amînată din cauza „neprezenţei pîrîtului şi executorului judecătoresc”.

A doua şedinţă de judecată a fost numită pentru data de 25 decembrie 2012, care nu a avut loc din motiv, că data de 25.12.2012 a fost stabilită de Guvernul R. Moldova ca zi de odihnă. A treia şedinţa de judecată a fost numită pentru data de 22 ianuarie 2013. La data de 21 ianuarie 2013 a depus în instanţa de apel o cerere scrisă, prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, însă, ulterior, a primit o altă citaţie despre data şedinţei de judecată numită pentru 05 martie 2013. În această ordine de idei, consideră reclamantul că o astfel de examinare a cauzei, începînd cu data de 08 iunie 2012, în circumstanţele în care se amînau şedinţele de judecată sau se pronunţau întreruperi fără existenţa încheierilor judecătoreşti în acest sens, constituie o încălcarea a dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei.

Cere Colţov Vadim, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile la cererea lui Vadim Colţov împotriva Ministerului Finanţelor şi încasarea de la buget în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 15 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Colţov Vadim şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 28 octombrie 2013, Colţov Vadim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele încălcînd normele de drept material şi procedural. În special, a invocat recurentul că instanţele ierarhic inferioare nu şi-au argumentat deciziile. De asemenea, susţine recurentul că instanţe de apel nu a aplicat legislaţia relevantă cazului şi anume prevederile Legii nr. 87 din 21.04.2011. În acest sens, precizează recurentul că în afară de argumentarea respingerii fiecărui motiv invocat în cerere de apel, instanţa de apel urma să concretizeze, în baza probelor din dosar, prin ce anume se demonstrează lipsa încălcării dreptului, invocînd la concret, dar nu formal criteriile cum sînt „comportamentul participanţilor la proces”, „conduita instanţei judecătoreşti”, „complexitatea procesului”, „natura pretenţiilor” şi „importanţa procesului pentru reclamant”.

Sau să argumenteze din care motive sînt respinse argumentele reclamantului invocate pentru fiecare din criteriile menţionate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În context, analizînd recursul prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de art. 432 CPC, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi procedural, contrar celor invocate de către recurent.

În acest sens, instanţele corect au aplicat prevederile art. 4 alin. (4) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, potrivit căruia cererea de chemare în judecată se examinează de instanţa de judecată sesizată în cel mult 3 luni de la depunerea sa. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că argumentele recursului nu au justificare, mai mult instanţa de apel s-a expus pe marginea argumentelor cererii de apel, care de alt fel, sunt reiterate în cererea de recurs. Din referinţele anexate rezultă că cauza în apel a fost examinată la data de 16.04.2013 şi termenul de examinare nu este unul depăşit, ce iar da reclamantului dreptul la despăgubire prin prisma legii invocate.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Colţov Vadim ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Colţov Vadim se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă