2ra-1300/14 — Contestarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin această încălcare

dosarul nr.2ra-1300/14 prima instanţă: D. Dulghieru, instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai, ÎNCHEIERE 17 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vadim Colţov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Colţov Vadim împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Vadim Colţov şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 august 2013, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 23 aprilie 2013 Coltov Vadim s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea din contul bugetului de stat, conform procedurii stabilite în Legea Republicii Moldova nr.87 din 21.04.2011, în beneficiul reclamantului suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 135 dolari SUA în valuta naţională la momentul executării hotărârii şi 557 lei cu titlu de prejudiciu material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 15.01.2010 s-a adresat în Judecătoria Botanica, mun.

Chişinău cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Leliuhina Natalia cu privire la încasarea onorariului în baza unui contract de asistenţă juridică şi cheltuielilor de judecată. Motivează reclamantul că prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23.03.2010 s-a dispus încasarea din contul lui Leliuhina Natalia în beneficiul lui suma de 135 dolari SUA, convertiţi în valută naţională la momentul executării hotărîrii şi 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, hotărîrea devenind irevocabilă la 13.04.2010. Mai relevă Colţov Vadim că la 13.04.2010 a primit titlul executoriu nr.2- 992/10, pe care la 16.11.2010 l-a depus executorului judecătoresc Brihuneţ Cristina (la momentul respectiv Petelca Cristina), cu sediul în mun.

Chişinău, str. Kiev 3/A, etajul 3, unde conform borderoului de calcul, eliberat de executorul judecătoresc la 22.11.2010 a achitat cheltuielile de executare în sumă de 405 lei şi comisionul în sumă de 2 lei, iar în total suma de 407 lei. Invocă că pînă la moment, începînd cu data de 22.11.2010, nu a primit nici suma adjudecată de la debitorul Leliuhina Natalia în mărime de 135 dolari SUA şi 150 lei şi nici compensaţia pentru cheltuielile suportate în procedură de executare. Solicită Colţov Vadim constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 135 dolari SUA în valuta naţională la momentul executării hotărârii şi 557 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02 august 2013, acţiunea a fost respinsă. La 12 august 2013 Colţov Vadim a declarat apel împotriva horărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Vadim Colţov şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 august 2013, de respingere a acţiunii. La 27 ianuarie 2014, Vadim Colţov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurentul Vadim Colţov a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele de judecată au încălcat normele de drept material şi procedural.

În special, s-a invocat că din materialele prezentate cert este faptul că termenul de executare a hotărîrii judecătoreşti este încălcat, prin urmare instanţele de judecată nu au aplicat corect Legea Republicii Moldova nr.87 din 21.04.2011. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin (1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul respinge argumentele recursului ca vădit neîntemeiate, deoarece executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile în vederea executării hotărîrii, fără a tergiversa procedura de executare, iar faptul că debitoarea nu are patrimoniu, care nu poate fi urmărit, nu poate fi imputat statului. Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Colţov Vadim, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Colţov Vadim se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă