2ra-1241/14 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud. A. Danilov) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Anton, M. Moraru, I. Secrieru) Dosarul nr. 2ra-1241/14 DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: președinte, judecător Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva deciziei din data de 14.11.2013 a Curţii de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de Colţov Vadim împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului cauzat a c o n s t a t a t: La data de 23.03.2013, Colțov Vadim a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Justiției privind constatarea faptului încălcării termenului rezonabil de executare a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii, Colțov Vadim a indicat că, la data de 13.11.2009, judecătoria Buiucani, mun.Chișinău a emis ordonanța nr.2po-921/09 prin care s-a dispus încasarea de la Cugut Vasile în beneficiul lui Colțov Vadim a datoriei în sumă de 10400 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 156 lei, iar în total suma de 10556 lei. La data de 03.09.2010, Colțov Vadim a depus cerere către Cancelaria judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău privind expedierea ordonanței judecătorești spre executare. La data de 03.02.2011, Colțov Vadim a recepționat de la executorul judecătoresc Bezede Vladimir încheierea din data de 24.01.2011 privind intentarea procedurii de executare și i-a fost înaintat borderoul de calcul privind achitarea sumei de 760 lei, pe care a achitat-o la data de 08.02.2011.

La data de 08.02.2012 a recepționat de la executorul judecătoresc Bezede Vladimir înștiințare privind necesitarea achitării sumei de 1000 lei ca cheltuieli de 1 executare necesare pentru efectuarea evaluării bunului, care aparține debitorului, sechestrat în vederea executării hotărîrii, sumă pe care Colțov Vadim nu a achitat-o. Ulterior, executorul judecătoresc nu l-a mai înștiințat despre procedura de executare, acțiunile întreprinse, precum și rezultatul acestor acțiuni. Prin hotărârea din data de 19.07.2013 a judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău acţiunea lui Colțov Vadim a fost respinsă.

Prin decizia din data de 14.12.2013 a Curţii de Apel Chişinău, apelul declarat de Colțov Vadim a fost admis și casată hotărîrea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea lui Colțov Vadim a fost admisă parțial și s-a constatat încălcarea dreptului lui Colțov Vadim la executarea în termen a hotărîrii judecătorești și s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul acestuia suma de 5 mii lei cu titlu de prejudiciu moral. La data de 03.02.2014 Ministerul Justiției a depus cerere de recurs împotriva deciziei din data de 14.12.2013 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia şi menţinerea hotărârii din data de 19.07.2013 a judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău . În motivarea recursului, s-a indicat că, instanța de apel a interpretat eronat legea și aprecierea probelor de către instanța de apel este arbitrară.

A mai indicat recurentul că, conform rigorilor Codului de procedură civilă, concluziile privind circumstanţele de fapt ale cauzei se motivează în hotărîre doar prin probe. Hotărîrea nu poate fi bazată pe presupuneri despre circumstanţele cauzei. Hotărîrea se bazează doar pe dovezile care au fost prezentate de părţi şi ceilalţi participanţi la proces în corespundere cu cerinţele articolului 53-56 CPC privind pertinenţa, admisibilitatea şi veridicitatea probelor. Astfel, în corespundere cu reglementările articolului 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Conform art.373, alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Totodată, alin.(4) al aceluiaşi articol stabileşte că, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Menţionează recurentul că, în materia neexecutării, termenul rezonabil se va aprecia de la data naşterii obligaţiei de executare. Astfel, se va ţine cont de caracterul obligaţiei de executare, importanţa pentru creditorul executării, calitatea debitorului executării (autoritate de stat sau terţ privat) şi comportamentul autorităţilor însărcinate cu obligaţia executării şi/sau a părţilor (creditorului sau a debitorului executării).

La caz, indică recurentul, procedura de executare a fost intentată la 24 ianuarie 2011. Prin urmare, instanţa de apel neîntemeiat a constatat că perioada de neexecutare constituie mai mult de 4 ani. Conform articolului 15 alin.(l) al Codului de executare documentul executoriu 2 se prezintă spre executare de către creditor. Consideră recurentul că, depunerea de către Colţov Vadim a cererii prin care solicită judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău transmiterea ordonanţei judecătoreşti spre executare nu-1 absolvă de obligaţiile ce-i revin în calitate de creditor şi nu-i justifică pasivitatea pe care a avut-o în cadrul procedurii de executare. Mai menţionează recurentul că, de către executorul judecătoresc au fost întreprinse toate măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare întru asigurarea executării documentului executoriu menţionat, iar Colțov Vadim nu a înaintat careva pretenţii faţă de executorul judecătoresc, nu a contestat acţiunile acestuia.

Mai mult ca atît, indică recurentul, în condiţiile în care Colțov Vadim a neglijat prevederile articolului 44 alin.(5) Cod de executare conform cărora „creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop”, nu poate fi pretins ca fiind încălcat articolul 6 § 1 al CEDO. Conform articolului 1, alin.(2) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, indică recurentul că, aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În cauza Griţco contra Moldovei, Curtea statuiază că, responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărîri judecătoraşti pronunţate împotriva unui terţ privat nu se extinde mai departe decît pînă la implicarea organelor de stat în procedurile de executare. Mai mult, principiul conform căruia hotărîrile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligînd statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia. În speţă, după intentarea procedurii, executorul judecătoresc a întreprins măsuri în vederea asigurării executării documentului menţionat. A fost aplicat sechestru asupra terenului din extravilan (grădină cu pomi cu suprafaţa de 0,0802 ha) pe care îl deţine debitorul Cugut Vasile.

În legătură cu faptul că, creditorul Colţov Vădim nu a avansat cheltuielile de executare pentru achitarea expertizei de evaluare şi organizarea licitaţiei, executorul judecătoresc nu a putut finaliza procedura de executare. Potrivit articolului 2, alin.(2) din Legea nr. 87, „repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Articolul 5 alin.(2) al legii precitate indică expres că, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral.

Potrivit articolului 1423 Cod Civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al 3 autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Indică recurentul că, în contextul celor expuse, reţine că şi instanţa de judecată nu trebuie să-şi formeze o idee preconcepută conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în mod obligatoriu şi existenţa unui prejudiciu, este necesar de stabilit prin probe, dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

Consideră recurentul că, nu există temei pentru repararea pecuniară a prejudiciului invocat de Colţov Vadim. Prin încheierea din 07 mai 2014, recursul a fost recunoscut admisibil. Intimatul nu a depus referință. Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis și casată decizia din data de 14.12.2013 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărîrii din data de 19.07.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din următoarele motive. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Conform art.2, alin.(1),(2) al Legii nr.87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant). Conform art.4.

al Legii nr.87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 13.11.2009 judecătoria Buiucani, mun.Chișinău a emis ordonanța judecătorească conform căreia s-a dispus încasarea 4 de la Cugut Vasile în beneficiul lui Colțov Vadim a datoriei și cheltuielilor de judecată în sumă totală de 10556 lei.(f.d.4) De asemenea, s-a stabilit că, la data de 03.09.2010, creditorul, conform ordonanței emise de judecătoria Buiucani, mun.Chișinău – Colțov V. a depus o cerere prin care a solicitat transmiterea ordonanței judecătorești spre executare.(f.d.5) Colegiul reține că, cererea privind transmiterea la executare a ordonanței judecătorești a fost depusă abia la data de 03.09.2010, fapt ce este confirmat prin avizul de recepție a acesteia(f.d.5, verso) și recunoscut de Colțov Vadim în cererea de chemare în judecată.

Din materialele dosarului s-a mai stabilit că, prin încheierea din data de 24.01.2011, executorul judecătoresc Bezede Vladimir a intentat procedura de executare în baza ordonanței nr.2po-921/10 din data de 13.11.2009.(f.d.8) În asemenea condiții, Colegiul conchide că, termenul depunerii actului executoriu în executare urmează a fi calculat anume din această data – 24.11.2011. Totodată, executorul judecătoresc a înaintat borderoul de calcul, iar Colțov Vadim a achitat suma de 760 lei.(f.d.10) Colegiul reține că, executorul judecătoresc a întreprins măsuri de executare, identificînd bunurile debitorului și în scopul evaluării acestuia a propus creditorului avansarea cheltuielilor legate de evaluarea bunului imobil și scoaterea acestuia la licitație, conform prevederilor art.36 Cod de executare, ceea ce Colțov V. nu a făcut.

Colegiul reține că, în speță se apreciază și comportamentul autorităților însărcinate cu obligația executării și a părților la adoptarea măsurilor de executare precum și utilizarea de către acestea a drepturilor cu bună credință. Astfel, executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile prevăzute de lege în vederea executării actului executoriu, iar Colțov V. nu a înaintat nici o pretenție acestuia și nu a contestat acțiunile sau inacțiunile lui. Mai mult decît atît, Colegiul reține că, în virtutea art.36 Cod de executare, pentru acțiunile dispuse și efectuate din oficiu de către executorul judecătoresc, cheltuielile se avansează de către creditor.

După cum s-a menționat, prin înștiințarea din data de 06.02.2011, recepționată de Colțov Vadim la data de 08.02.2011(f.d.12) executorul judecătoresc a solicitat de la creditor avansarea cheltuielilor de executare în sumă de 1000 lei pentru efectuarea evaluării și stabilirii prețului de piață a bunului imobil care aparține cu drept de proprietate debitorului Cugut Vasile, asupra căruia a fost aplicat sechestru pentru vînzarea acestuia la licitație. Creditorul Colțov Vadim nu s-a conformat solicitării executorului judecătoresc, astfel, stopînd acțiunile executorului judecătoresc în vederea executării actului executoriu. Ori, după identificarea bunului imobil pe numele debitorului, în situația lipsei altor bunuri, bunul identificat – lotul de teren urma să fie evaluat și vîndut la licitație, ceea ce a fost imposibil de efectuat, dat fiind neavansarea cheltuielilor premergătoare de către creditor.

Din aceste considerente, Colegiul conchide prezența vinei creditorului – Colțov V. în neexecutarea actului executoriu și relevă lipsa culpei executorului judecătoresc în neexecutarea actului executoriu. 5 Referitor la termenul rezonabil, Colegiul reține complexitatea obiectului executării fiind vizat un bun imobil – lot de teren valorificarea căreia necesita acțiuni premergătoare (evaluare, vînzarea la licitație) care nu au fost întreprinse dat fiind inacțiunile creditorului. Astfel, nu suntem în prezența situației de tergiversare a procedurii de executare, dar în situația imposibilității executării ei din cauza comportamentului creditorului. Din aceste considerente, Colegiul reiterează că, prima instanță corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei.

Având în vedere cele expuse mai sus, hotărîrea din data de 19.07.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău este legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi cu respectarea normelor de drept procedural, şi urmează a fi menţinută, iar decizia din data de 14.11.2013 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi anulată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției. Se casează decizia din data de 14.11.2013 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea lui Colțov Vadim împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului cauzat.

Se menține hotărîrea din data de 19.07.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău în cauza civilă la cererea lui Colțov Vadim împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului cauzat. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. președinte, judecător Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 6