2ra-2242/14 — Încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor

prima instanţă: A. Rotari dosarul nr: 2ra-2242/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ilie Ţurcan şi de către Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan reprezentaţi de avocatul Vladimir Guzun în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ilie Ţurcan împotriva Victoriei Ţurcan cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere şi recunoaşterea ca stinsă a obligaţiei de întreţinere a copiilor pentru perioada anterioară împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 prin care a fost repus în termen apelul, casată hotărârea primei instanţe în partea în care a fost modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 februarie 2002 şi emisă o nouă hotărâre în această parte prin care s-a modificat cuantumul pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor minori Eugen Ţurcan şi Felicia Ţurcan în mărime de 1/3 din venitul lunar, stabilit prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 februarie 2002, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 18 februarie 2013 Ilie Ţurcan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Ţurcan cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere şi recunoaşterea ca stinsă a obligaţiei de întreţinere a copiilor pentru perioada anterioară. În motivarea acţiunii a indicat că la 20 mai 1995 a înregistrat căsătorie cu Victoria Ţurcan.

Din căsătorie s-au născut copii Eugen Ţurcan la 11 august 1992 şi Felicia Ţurcan la 25 aprilie 2000. Prin certificatul de divorţ nr. 158 din 21 martie 2002 eliberat de OSC Buiucani mun. Chişinău, căsătoria dintre Ilie Ţurcan şi Victoria Ţurcan a fost desfăcută. Totodată, de la Ilie Ţurcan a fost dispusă încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori în mărime de 1/3 din veniturile lunare până la majoratul copiilor. Susţine că începând cu 15 ianuarie 2007, fiul Eugen Ţurcan până la atingerea majoratului s-a aflat la întreţinerea tatălui - Ilie Ţurcan, iar mama acestuia nu a participat nici într-un mod la întreţinerea şi educaţia copilului. 1 Menţionează că având în vedere prevederile art. 651 Cod civil şi a motivelor sus enunţate, consideră necesar de a solicita constatarea inexistenţei obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere, ca fiind stinsă pentru perioada 15 ianuarie 2007 şi până la 11 august 2010, momentul atingerii majoratului a fiului Eugen Ţurcan.

Totodată atenţionează că la întreţinerea părinţilor a rămas doar minora Felicia Ţurcan. Referindu-se la prevederile art. 75 Codul familiei, declară că dânsul este partea care este mai puţin asigurată şi consideră că este îndreptăţit de a solicita instanţei de judecată stabilirea spre încasare de la dânsul în folosul minorei Felicia Ţurcan a pensiei de întreţinere începând cu 11 august 2010 în mărime de 1/4 din veniturile sale lunare. La fel, cere ca să fie recunoscută ca fiind stinsă obligaţia de întreţinere a copiilor minori Eugen Ţurcan şi Felicia Ţurcan pentru perioada 01 ianuarie 2007 până la 01 august 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 septembrie 2013 a fost admisă parţial acţiunea depusă de Ilie Ţurcan, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 februarie 2002, prin care s-a dispus încasarea de la Ilie Ţurcan în beneficiul Victoriei Ţurcan pensia alimentar pentru întreţinerea copiilor Eugen Ţurcan şi Felicia Ţurcan în mărime de 1/3 din venitul lunar începând cu 14 mai 2001 până la majoratul copiilor. De asemenea a fost stabilit spre încasare lunară de la Ilie Ţurcan în beneficiul Victoriei Ţurcan pensia pentru întreţinerea copilului minor Felicia Ţurcan, născută la 25 aprilie 2000 în mărime de 1/4 din salariu sau din alte venituri lunare, începând u data de 11 august 2010 şi până la atingerea majoratului acesteia. În rest, cererea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 au fost repuse în termen şi admise cererile de apel declarate de Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan, casată hotărârea primei instanţe în partea modificării hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 februarie 2002, prin care s-a dispus încasarea de la Ilie Ţurcan în beneficiul Victoriei Ţurcan pensia alimentară pentru întreţinerea copiilor Eugen Ţurcan şi Felicia Ţurcanu în mărime de 1/3 din venitul lunar începând cu 14 mai 2001 şi până la atingerea majoratului copiilor. A fost emisă o nouă hotărâre în această parte prin care s-a modificat cuantumul pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor Eugen Ţurcan şi Felicia Ţurcan în mărime de 1/3 din venitul lunar, stabilit prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 februarie 2002. În rest, hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 septembrie 2013 a fost menţinută. La 17 mai 2014, Ilie Ţurcan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, menţionând că instanţa de apel la examinarea apelului avea obligaţia procesuală de a verifica dacă apelurile au fost declarate în conformitate cu art. 362 CPC, verificarea dată urma a fi efectuată nu într-un mod arbitrar, dar în condiţiile legale stipulate de norma sus indicată. 2 Consideră că instanţa de apel nu a respectat aceste norme imperative şi nici Recomandarea nr. 50 a Curţii Supreme de Justiţie cu privire a întocmirea hotărârii integrale. Indică că apelanţii nu s-au prezentat la pronunţarea dispozitivului hotărârii adică în şedinţa de judecată din 24 septembrie 2013, deşi au fost citaţi legal, făcând totodată referire la art. 102 alin. (41), (5) CPC.

Susţine că apelanţii ulterior au ştiut despre existenţa dispozitivului şi soluţia adoptată de către instanţa de judecată, acest fapt fiind dedus prin aceia că Eugen Ţurcan încă la data de 07 octombrie 2013 (f.d.135), sub semnătură, a solicitat eliberarea copiei hotărârii motivate. Este de opinia că anume aceste fapte demonstrează dispunerea cu rea credinţă a apelanţilor de drepturile sale procedurale. Cu toate acestea intimaţii au depus cererile de apel tocmai la 23 decembrie 2013, adică cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a se solicita repunerea în termen a acesteia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Afirmă că apelanţii s-au limitat la o menţiune formală în partea rezolutivă a cererilor de apel, precum că ”de a calcula termenul de la 20 decembrie 2013 – data primirii hotărârii motivate”.

Apreciază soluţia instanţei de apel de repunere în termen a cererilor de apel ca fiind una nemotivată şi reflectă doar transcrierea textelor legii procesual civile, care de fapt nu au fost respectate. Declară că procesul verbal al şedinţei de judecată, din instanţa de apel, nu reflectă faptul că au fost examinate careva documente cu privire la repunerea în termen a apelurilor. Menţionează că doar reprezentantul apelanţilor Vladimir Guzun a declarat printr-o frază că solicită repunerea apelului în termen, fără a invoca careva motive. Afirmă că instanţa de apel a repus în termen cererea de apel declarată de Victoria Ţurcan care de fapt nu a participat la judecarea cauzei şi nici nu putea depune apel, acesta locuind permanent în Italia.

Invocă că instanţa de apel a depăşit limitele examinării cauzei în ordine de apel, încălcând astfel principiul contradictualităţii şi a examinat din oficiu în defavoarea intimatului alte argumente şi alte solicitări decât cele invocate de apelanţi constatate şi specificate la pct. 4-5 din decizie. Consideră că anume asupra acestor cerinţe ale apelanţilor instanţa de apel urma să se pronunţe şi să le declare ca fiind inadmisibile în aspect procedural cu indicarea acestui fapt în dispozitivul deciziei. Relevă că este inexplicabilă situaţia în care instanţa de apel a trecut la examinarea apelurilor sub un alt aspect, în defavoarea intimatului, referindu-se la fondul cauzei care a fost corect soluţionată de către prima instanţă.

Acest fapt, î-l consideră inadmisibil, deoarece lezează dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO garantat intimatului, inclusiv prin jurisprudenţa Curţii Europene. Concluzionează că instanţa de apel în dispozitivul deciziei, ieşind din limitele cerinţelor apelanţilor, a casat hotărârea legală a primei instanţe şi a emis o hotărâre în defavoarea intimatului. Mai declară că soluţia instanţei de apel din dispozitivul deciziei „S-a emis o nouă hotărâre prin care s-a modificat cuantumul pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor Eugen şi Felicia în mărime de 1/3 din venitul lunar, stabilit 3 prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 26 februarie 2002. În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani din 24 septembrie 2013 se menţine” – nu corespunde cu soluţia adoptată în partea motivată a deciziei la pct. 18 a deciziei.

Astfel, susţine că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 septembrie 2013 s-a stabilit încasarea lunară de la Ilie Ţurcan în beneficiul Victoriei Ţurcan pensia alimentară la întreţinerea fiicei minore Felicia (a. n. 25 aprilie 2000), în mărime de 1/4 din venitul lunar începând cu 11 august 2010 şi până la majorat. Declară că instanţa de apel în motivarea soluţiei a indicat „stabilirea spre încasare de la Victoria Ţurcan a pensiei pentru întreţinerea lui Felicia 25 aprilie 2000 în mărime de 1/4 din salariu” şi nicidecum de la tatăl copilului. În asemenea circumstanţe indică că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, pe care Ilie Ţurcan o execută benevol, fapt care impune casarea deciziei instanţei de apel cu respingerea apelurilor declarate.

Totodată precizează că procesele verbale ale şedinţei de judecată în instanţa de apel, sunt formale, fiind indicat că „se cercetează actele cauzei” (f. d. 164), dar cu adevărat nimic nu s-a cercetat şi nu s-a verificat, ceia ce vine în contradicţia cu art. 383 CPC. De asemenea indică că contrar art. 390 CPC, decizia instanţei de apel nu conţine motivele concluziilor şi referirea la legea guvernată. La 19 mai 2014 cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel a înaintat şi reprezentantul Victoriei Ţurcan şi Eugen Ţurcan – avocatul Guzun Vladimir, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii şi deciziei instanţelor ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a fost invocat faptul că la 08 aprilie 2014 a primit şi a făcut cunoştinţă cu decizia motivată a instanţei de apel. Totodată menţionează că nu poate fi de acord cu soluţia instanţei de apel deoarece prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 februarie 2002 a fost încasat pensie în mărime de 1/3 în folosul copiilor până la atingerea majoratului, hotărâre care este irevocabilă. Susţine că pretenţiile cu privire la încasarea pensiei în mărime de 1/4 în continuare pentru Felicia Ţurcan, nu pot fi obiectul altui proces, care ar putea modifica un proces irevocabil din 2002, fapt care vine în contradicţie cu prevederile art. 123 alin. (2) CPC.

Consideră că instanţele de judecată urmau ca în corespundere cu art. 265 lit. b) CPC să dispună încetarea procesului, deoarece la caz a fost deja emisă o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin intermediul căreia s-a dispus încasarea în folosul Feliciei Ţurcan în anul 2002, pensia până la majorat. Astfel, nu mai este justificată situaţia în care ar fi necesar de a fi emisă o nouă hotărâre. Susţine că la materialele pricinii a fost prezentată dovada că la executorul judecătoresc se află procedura de executare a hotărârii din 26 februarie 2002, iar prin încheierea 012p/a-29/12 din 25 aprilie 2013, a fost stabilit că începând cu luna februarie 2007, Ilie Ţurcan nu achită pensia, fiindu-i stabilită restanţa.

Conform acestei încheieri a fost calculată pensia restantă în mărime de 1/4 procente pentru perioada 01 februarie 2007 – 11 august 2013 (33%) pentru ambii 4 copii. Pentru perioada 12 august 2010 – 01 mai 2013 (25%), numai în folosul Feliciei Ţurcan, adică 1/4 procente. Astfel, prin expunerea acestor circumstanţe, a fost demonstrat şi faptul că nu este justificată emiterea unei noi hotărâri, deoarece în proces de executare se află prima hotărâre care este în vigoare şi intimatul este obligat s-o execute. Invocă că Ilie Ţurcanu nu a prezentat careva probe care ar demonstra necesitatea de a stinge obligaţia sa de a achita restanţa la pensie pe perioada 01 ianuarie 2007 – 11 august 2010 şi nici nu explică de ce anume această perioadă.

Indică că instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe din 24 septembrie 2013 pe motiv că hotărârea dată urma a fi casată sau modificată de instanţa ierarhic superioară şi în condiţiile legii s-a arătat că prima instanţă nu a avut atribuţii de a casa sau modifica hotărârea, deoarece acesta nu a fost atacată. Totodată, instanţa de apel a menţionat că prima instanţă corect a concluzionat că este necesar de a micşora cuantumul pensiei încasate prin hotărârea judecătoriei Buiucani din 26 februarie 2002, începând cu 11 august 2010, odată cu atingerea majoratului a lui Eugen Ţurcan. Dar acesta-i concluzia Curţii de Apel Chişinău care a casat hotărârea ca ilegală emiţând o nouă hotărâre.

Explică că Ilie Ţurcan în cererea sa, a solicitat de a stabili spre încasare 1/4 din venituri şi atât, dânsul nu a cerut nici casarea şi nici modificarea hotărârii din 26 februarie 2002, ci doar stabilirea cuantumului, micşorându-l de la 1/3 la 1/4, pentru fiica Felicia Ţurcan, iar prin hotărârea Curţii de Apel s-a modificat cuantumul pensiei alimentare în mărime de 1/3 din venituri. Astfel, este de părerea că instanţele de judecată şi-au depăşit atribuţiile deoarece Ilie Ţurcanu solicită stabilirea pensiei 1/4 dar instanţele modifică o hotărâre irevocabilă, care dânsul nici nu a cerut-o. Aici consideră necesar de a face referire la art. 75 alin. (2) CPC care prevede numai cazurile micşorării, conducându-se de starea materială, dar instanţele s-au condus de atingerea majoratului a lui Eugen Ţurcan.

Menţionează că deşi au prezentat instanţelor de judecată probe care demonstrează că documentul executoriu se află la executare silită numai pentru Felicia Ţurcan, ambele instanţe nu au luat în consideraţie circumstanţa dată şi nici nu sau expus. Ulterior, la 30 iunie 2014 reprezentantul recurenţilor Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan – Vladimir Guzun, a înaintat o cerere de completare a recursului prin care a menţionat că instanţa de apel în cuprinsul deciziei la pct. 18, a comis o greşeală tehnică arătând că instanţa de fond a stabilit spre încasare de la Victoria Ţurcan pensia pentru întreţinerea copilului minor Felicia Ţurcan. Consideră că această greşeală necesită a fi corectată de instanţa de recurs.

La 11 iulie 2014 Ilie Ţurcan a depus referinţă asupra cererii de recurs declarată de reprezentantul Victoriei Ţurcan şi Eugen Ţurcan – avocatul Guzun Vladimir, solicitând ca recursul să fie declarat inadmisibil deoarece invocările aduse în susţinerea recursului nu corespund cerinţelor legale reflectate în art. 437 alin. (1) lit. f) CPC în coroborare cu prevederile art. 432 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel din 20 martie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor la 02 aprilie 2014, fapt confirmat prin 5 scrisoarea de însoţire (f. d. 172). Alte date care ar confirma data recepţionării deciziei la materialele cauzei lipsesc.

Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-a conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la în termen. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ilie Ţurcan, Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan reprezentaţi de avocatul Vladimir Guzun nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Ilie Ţurcan, Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan reprezentaţi de avocatul Vladimir Guzun, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ilie Ţurcan, Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan reprezentaţi de avocatul Vladimir Guzun ca inadmisibile.

6 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Ilie Ţurcan şi de către Victoria Ţurcan şi Eugen Ţurcan, reprezentaţi de avocatul Vladimir Guzun se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 7