3ra-856/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Lazareva dosarul nr. 3ra-856/14 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail Culev în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Culev împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Gaugaz-Gaz” filiala ,,Ceadîr Lunga-Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 februarie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Culev Mihail, casată încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2013 şi pronunţată hotărâre nouă prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Mihail Culev împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Gaugaz-Gaz” filiala ,,Ceadîr Lunga-Gaz” cu privire la anularea actului administrativ constată: La 26 aprilie 2012 Culev Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Gaugaz-Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 16 februarie 2012 în privinţa sa, în calitate de consumator de gaze naturale, a fost întocmit procesul-verbal pentru verificarea integrităţii echipamentului de măsurare şi a sigiliilor aplicate cu nr. 01065, temeiul întocmirii procesului a constituit faptul depistării urmelor vizibile sub formă de zgârietură la conducta de ieşire şi pete negre la conducta de intrare, fapt consemnat în procesul verbal. Invocă că la 22 februarie 2012, comisia filialei „Cedîr-Lunga-Gaz” a emis decizia nr. 14 prin care i-a fost efectuată recalcularea gazelor naturale folosite de dânsul în perioada 15 octombrie 2011 – februarie 2012 şi dispusă încasarea sumei de 19321,18 lei.

Consideră neîntemeiată decizia comisiei filialei „Cedîr-Lunga-Gaz” în partea recalculării gazelor naturale folosite, deoarece la emiterea deciziei, comisia nu a luat în consideraţie faptul că violările depistate la contorul său, constituie o intervenţie vizibilă asupra mecanismului de calcul al contorului, din motivul că la post de reglare-măsurare a gazului sunt urme vizibile de zgârieturi la conducta de ieşire şi pete negre la conducta de intrare. Susţine că anume existenţa urmelor menţionate au trezit suspiciuni operatorilor ai filialei „Ceadîr-Lunga Gaz” că contorul de gaze a suportat intervenţii.

1 Este de opinia că comisia urma să ea în consideraţie circumstanţele menţionate şi în conformitate cu pct. 150 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, să efectueze recalcularea volumului de gaze consumat prin aplicarea sistemului pauşal, luând în consideraţie ultima citire a indicaţiilor echipamentului de măsurare şi nu pentru perioada de la începutul sezonului de încălzire. Apreciază ca fiind ilegală şi neîntemeiată decizia comisiei în partea recalculărilor efectuate pentru volumul de gaze consumat pentru perioada începutului sezonului de încălzire şi anume din 15 octombrie 2011 şi până în februarie 2012. De asemenea consideră ilegală şi factura emisă în baza deciziei menţionate prin care i s-a impus spre achitare suma de 19321,18 lei, pentru consumul de gaze fraudulos.

Menţionează că în vederea respectării căii prealabile, s-a adresat pârâtului cu cerere prealabilă în acest sens, însă a fost refuzat în satisfacerea acesteia. Solicită anularea deciziei comisiei filialei SRL ,,Ceadîr-Lunga-Gaz” nr. 14 din 22 februarie 2012 în partea efectuării recalculării volumului de gaze consumat de la începutul perioadei de încălzire din 15 octombrie 2011şi până în februarie 2012 în mărime de 19321,18 lei; obligarea pârâtului să efectueze calculul după metoda pauşală având în vedere perioada de timp din data ultimei citiri a indicaţiilor mijlocului de evidenţă din 31 ianuarie 2012 până la 16 februarie 2013 şi anularea cont-facturii din 22 februarie 2012 în sumă de 19321,18 lei.

Pe parcursul dezbaterilor judiciare Mihail Culev a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitând anularea integrală a deciziei comisiei filialei SRL ,,Ceadîr-Lunga- Gaz” nr. 14 din 22 februarie 2012 şi cont-facturii din 22 februarie 2012 pe sumă de 19321,18 lei, deoarece în opina dânsului decizia contestată a fost adoptată cu încălcarea procedurii, or aceasta a fost emisă în lipsa actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale, fără examinarea tehnico-ştiinţifică a echipamentului de măsurare cât şi în lipsa actului de demontarea a echipamentului de măsurare.

Prin încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2012 acţiunea lui Mihail Culev în partea anulării deciziei comisiei filialei SRL ,,Ceadîr-Lunga-Gaz” nr. 14 din 22 februarie 2012 a fost scoasă de pe rol, fiind invocată nerespectarea căii prealabile de soluţionare a litigiului şi explicat că după înlăturarea neajunsurilor menţionate nu este lipsit de dreptul de a se adresa în instanţa de judecată cu aceleaşi pretenţii în ordinea generală. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2012 acţiunea fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 22 ianuarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Mihail Culev, menţinută încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2012, casată hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulată decizia comisiei filialei SRL ,,Ceadîr-Lunga-Gaz” nr. 14 din 22 februarie 2012 în partea efectuării recalculării volumului de gaze consumat de la începutul perioadei de încălzire din 15 octombrie până în februarie 2012 în sumă de 19321,18 lei, cât şi cont-factura din 22 februarie 2012 pe suma de 19321,18 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2013 a fost admis recursul declarat de SRL,,Gaugaz-Gaz” filiala ,,Ceadîr Lunga-Gaz”, casată integral decizia Curţii de Apel Comrat din 22 ianuarie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

2 Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de Mihail Culev, casată încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 31 octombrie 2013 şi pronunţată hotărâre nouă prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Mihail Culev împotriva SRL ,,Gaugaz-Gaz” filiala ,,Ceadîr Lunga-Gaz” cu privire la anularea actului administrativ, ca fiind nefondată. La 19 mai 2014 Mihail Culev a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii şi emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Culev să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi pasibilă anulării, deoarece concluziile expuse vin în contradicţie cu actele normative care reglementează procedura de verificare a consumatorului de gaze naturale şi a circumstanţelor de fapt stabilite pe parcursul examinării pricinii civile. Astfel, indică că intimatul contrar ordinii stabilite prin actul normativ, nu a efectuat în modul corespunzător constatarea faptului consumului fraudulos a gazelor naturale. Este de opinia că furnizorul nu a respectat prevederile pct. 121 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale referitoare la întocmirea în mod obligatoriu a actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale.

La fel indică că nu a fost respectat nici pct. 123 din Regulamentul sus indicat, care indică că personalul operatorului de reţea este obligat să demonteze, în prezenţa consumatorului final, echipamentul de măsurare instalat la consumatorul final pentru efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, în cazul în care presupune că echipamentul de măsurare în cauză sau sigiliile aplicate lui nu sânt integre. Or, la caz lipseşte careva raport de expertiză în sensul enunţat sau a unui alt act, care ar confirma consumul fraudulos a gazelor naturale şi care ar explica şi dovedi mecanismul acestuia şi efectuarea anume de către consumatorul final.

Susţine că concluzia instanţei de apel precum că la caz sunt aplicabile prevederile punctului 128 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, nu este întemeiat, deoarece actul de control pentru verificarea integrităţii echipamentului de măsurare nr. 01065 din 16 februarie 2014 nu conţine date confirmative şi veridice întru depistarea încălcării clauzelor contractuale. Menţionează că în conformitate cu pct. 128 din Regulament, în actul dat nu sunt indicate circumstanţele şi mijloacele ce au condus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a volumului de gaze naturale consumat. De asemenea susţine că concluziile personalului operatorului de reţea privind intervenirea în funcţionarea supapelor, au un caracter pur declarativ, nefiind probat prin careva dovezi.

Indică că din conţinutul actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. 01065 din 16 februarie 2014, rezultă că personalul operatorului de reţea în urma controlului vizual al echipamentului, a constatat intervenirea în mecanismul intern al echipamentului de măsurare, or astfel de constatare poate fi stabilită doar după efectuarea unei constatări tehnico – ştiinţifice de către o instituţie autorizată în acest sens. Declară că cu toate acestea, instanţa la adoptarea deciziei a admis concluziile intimatului şi a respins acţiunea declarată de Mihail Culev. 3 Afirmă că nu s-a demonstrat nici faptul că prezenţa urmelor vizibile de zgîrâituri la conducta de ieşire şi petele negre la conducta de intrare se datorează intervenţiei nemijlocite a lui Mihail Culev, asupra echipamentului de măsurare.

Explică că la instalarea echipamentului în anul 2008 nu putea cunoaşte de prezenţa sau lipsa petelor negre la conducta de intrare şi zgîrîiturilor la conducta de ieşire, în cazul în care acestea nu erau vizibile. Mai mult, conform procesului verbal de montare a echipamentului din 27 mai 2008 (f. d. 39) şi contractul nr. 001857 din aceiaşi dată (f. d. 40), rezultă că echipamentul de măsurare a fost instalat fără careva deformaţii mecanice vizibile, nu este defectat corpul echipamentului, precum şi mecanismul de măsurare. Apreciază ca fiind neîntemeiate şi argumentele instanţei precum că lui Mihail Culev i-a fost explicat dreptul de a efectua constatarea tehnico-ştiinţifică echipamentului, or conform procesului-verbal din 16 februarie 2012 de la f. d. 8, la rubrica „drepturile consumatorului” vine în contradicţie cu prevederile Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale.

Este de opinia că aceste stipulări contrare din actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi actul normativ ce reglementează furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, încalcă drepturile şi interesele consumatorului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate a fost expediată în adresa părţilor la 09 aprilie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 05-2a- 943-03102013 (f. d. 157). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 21 mai 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mihail Culev nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Mihail Culev, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihail Culev inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Mihail Culev se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 5