2ra-2200/14 — Încasrea salariului, restituirea carnetului de muncă

prima instanţă: N. Clevadî dosarul nr: 2ra-2200/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Leonid Gumeniuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Gumeniuc împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Biolin-Invest” cu privire la încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Leonid Gumeniuc, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 09 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii constată: La 30 mai 2012, Leonid Gumeniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Biolin-Invest” cu privire la încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă.

În motivarea acţiunii a indicat că el a lucrat la SRL „Biolin-Invest” în calitate de hamal şi paznic începând cu 22 ianuarie 2010. Menţionează că în pofida faptului că a fost angajat legal la muncă, salariul lunar în mărime de 1500 lei, nu a fost achitat. Mai indică că până la moment carnetul său de muncă este reţinut de către angajator, fapt ce îi creează obstacole în angajarea sa la un alt loc de muncă. Solicită încasarea salariului restant de la pârât până la momentul adresării. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 09 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă, părţilor fiindu-le explicate prevederile art. 236 alin. (5) CPC. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013 a fost respinsă cererea de apel înaintată de către Leonid Gumeniuc şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 decembrie 2013 a fost admis recursul declarat de Leonid Gumeniuc, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013 cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de Leonid Gumeniuc, casată hotărârea Judecătoriei Bălţi din 09 ianuarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. 1 La 11 aprilie 2014, Leonid Gumeniuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare.

Menţionează că din cauza reţinerii ilegale de către fostul angajator al carnetului de muncă, nu se poate angaja la un alt loc de muncă. Solicită instanţei de recurs încasarea în beneficiul său de la angajator salariul deplin până la data eliberării carnetului de muncă. Mai menţionează că este unicul întreţinător al familiei, soţiei fiindu-i acordat grad de invaliditate. Susţine că martorii Oleg Cliuciţchii şi Anatolii Lungu pot confirma modul în care el şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, întrucât fostul angajator îl cleveteşte că nu şi-a îndeplinit conştiincios atribuţiile de serviciu şi venea la lucru în stare de ebrietate. La 28 mai 2014, Leonid Gumeniuc a mai depus o cerere în instanţa de recurs prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi obligarea SRL „Biolin-Invest” de a-i achita salariul restant până la momentul eliberării carnetului de muncă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 12 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3104 (f. d. 139), fiind recepţionată de către recurent la 14 februarie 2014, fapt ce rezultă din avizul de recepţie (f. d. 140). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 11 aprilie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Leonid Gumeniuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 2 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Leonid Gumeniuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Leonid Gumeniuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Leonid Gumeniuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 3