2ra-2892/13 — Privind încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă.

Dosarul nr. 2ra-2892/13 Prima instanţă: Judecătoria mun. Bălţi Judecător: Natalia Clevadî Instanţa de Apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei N. Matveeva G. Polivenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinând recursul declarat de Gumeniuc Leonid, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gumeniuc Leonid împotriva S.R.L.

„Biolin-Impex” privind încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, prin care apelul declarat de Gumeniuc Leonid, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 ianuarie 2013, ACONSTATAT : La 30 mai 2012 reclamantul Gumeniuc Leonid a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.R.L. „Biolin-Impex” privind încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă. În motivare acţiunii a indicat că, 22 ianuarie 2010 s-a angajat la S.R.L. „Biolin- Invest” în calitate de paznic şi hamal. A indicat reclamantul Gumeniuc Leonid că, pe parcursul perioadei de muncă pîrîtul nu i-a achitat salariul, care constituia 1500 lei lunar, precum şi la eliberarea sa din funcţie, nu i-a achitat salariul restant şi nu i-a eliberat carnetul de muncă, din care motiv nu se poate angaja la un alt loc de muncă.

Solicită reclamantul Gumeniuc Leonid, încasarea din contul S.R.L. „Biolin- Invest” în persoana directorului Crivoi Oleg a restanţelor salariale şi obligarea angajatorului de a restitui carnetul de muncă. 1 Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 05 iunie 2012, acţiunea înaintată de Gumeniuc Leonid împotriva S.R.L. „Biolin-Impex” privind încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă, a fost restituită. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2012 încheierea din 05 iunie 2012 a fost casată integral, cererea fiind restituită primei instanţe pentru judecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 ianuarie 2013, acţiunea înaintată de Gumeniuc Leonid împotriva S.R.L. „Biolin-Impex” privind încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă, a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, apelul declarat de Gumeniuc Leonid, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 ianuarie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei deciziei, la 18 iunie 2013 Gumeniuc Leonid, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţare unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel nu au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, recurentul a mai indicat că, au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost recepţionată de către recurent la 14 mai 2013, iar recursul a fost declarat la 18 iunie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea de Apel Bălţi.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art.445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 30 mai 2012 reclamantul Gumeniuc Leonid a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.R.L. „Biolin-Impex”, prin care a solicitat, încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă. 2 Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, din acţiunea înaintată de Gumeniuc Leonid, se constată cu certitudine că, reclamantul – recurent a invocat faptul că carnetul său de muncă se află la sediul fostului angajator S.R.L.

„Biolin-Impex”, din care motive este în imposibilitatea de a se angaja la un alt loc de muncă (f.d. 10). Totodată, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, din actele pricinii şi anume din scrisoarea Inspecţiei Muncii, se constată că, carnetul de muncă se află la întreprindere (f.d. 11). Instanţa de recurs menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu s- au expus pe acest capăt de acţiune, circumstanţă care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil. În aceste condiţii, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care considerente pricina urmează a fi remisă pentru rejudecare în instanţa de apel.

Instanţa de recurs, accentuiază faptul că, instanţa de apel a pronunţat o decizie cu un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate şi elucidate toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului. Totodată, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 373 C.P.C., (1) instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (3) în cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.

(4) Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. (6) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

3 În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Gumeniuc Leonid, a casa integral decizia instanţei de apel şi a remite pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE Se admite recursul declarat de Gumeniuc Leonid. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gumeniuc Leonid împotriva S.R.L.

„Biolin-Impex” privind încasarea salariului şi restituirea carnetului de muncă, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curte de Apel Bălţi, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Iuliana Oprea /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4