2ra-2124/14 — Constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr: 2ra-2124/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Brîncî în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Brîncî împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Alexandru Brîncî şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 mai 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 13 februarie 2013, Alexandru Brîncî a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului. În motivarea acţiunii a indicat că în procedura executorului judecătoresc Maxim Romaliischi se află pentru executare documentul executoriu nr. 2-2324/2010 din 30 septembrie 2010, emis de Judecătoria sect. Buiucani, mun. Chişinău cu privire la încasarea de la „AS Scînteia” SRL în beneficiul lui Alexandru Brîncî a datoriei salariale în sumă de 6557 lei, care până astăzi nu este executat cu rea voinţă.

Cu referire la art. 356 Codul muncii, susţine că aceste hotărâri se execută imediat. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. 2 şi art. 3 al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Solicită emiterea unei hotărâri cu privire la încasarea din contul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul său a sumei de 20000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 mai 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Alexandru Brîncî şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 mai 2014, Alexandru Brîncî a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului ca fiind depus în termenul prevăzut de art. 434 CPC, deoarece a luat cunoştinţă cu decizia motivată la 07 martie 2014, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată, pasibilă casării deoarece instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 al.

(2) lit. a) CPC) şi anume art. 356 Codul muncii care prevede că, hotărârea privind încasarea datoriei salariale se execută imediat. Susţine că instanţa a interpretat eronat prevederile art. 2 şi art. 3 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 18 decembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 5369 (f. d. 50). Recurentul susţine că a luat cunoştinţă cu decizia recurată la 07 martie 2014. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 07 mai 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexandru Brîncî nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexandru Brîncî, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandru Brîncî ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexandru Brîncî se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 3