2ra-2156/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă – T. Troianovschi dosarul nr. 2ra-2156/14 instanţa de apel – Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Aurica Cotic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Auricăi Cotic împotriva lui Ion Canţîr cu privire la încasarea sumei şi dobânzii aferente împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Ion Canţîr, modificată hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 septembrie 2013, prin reducerea sumei încasate de la Ion Canţîr în beneficiul Auricăi Cotic cu titlu de dobândă şi cheltuielile legate de achitarea taxei de stat, exclus din dispozitivul hotărârii menţiunea de încasare de la Ion Canţîr în beneficiul statului a taxei de stat suplimentare, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 02 aprilie 2013, Aurica Cotic a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Canţîr cu privire la încasarea sumei şi dobânzii aferente.

În motivarea acţiunii a menţionat că la 06 mai 2010 ea a convenit cu Ion Canţîr să încheie un contract de împrumut cu dobândă, în temeiul căruia ea s-a obligat şi a remis pârâtului cu titlu de împrumut suma de 70000 lei, iar pârâtul s-a obligat să-i restituie suma de bani împrumutată şi dobânda aferentă în decurs de 8 luni, adică până la 06 ianuarie 2011. Indică că în temeiul contractului de împrumut nr. 01/05 din 06 mai 2010 debitorul s-a obligat la plata unei dobânzi de 3 % lunar, calculaţi din suma capitalului împrumutat (3 % din 70000 lei = 2100 lei lunar).

Astfel, având în vedere că suma de bani a fost împrumutată pe un termen determinat de 8 luni, în cuprinsul contractului a fost indicată suma totală a dobânzii (24 % pe termen de 8 luni), adică 3 % x 8 luni = 24 %. Invocă că la scadenţă, debitorul nu i-a restituit nici suma de bani împrumutată şi nici dobânda aferentă, neonorându-şi obligaţiile asumate şi a început să se eschiveze, nu numai de la plata datoriei, ci şi de la orice prilej de întâlnire cu ea, iar în ultima perioadă de timp nu-i mai răspunde la apelurile telefonice. 1 Afirmă că în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă, i-a solicitat pârâtului în repetate rânduri prin scrisori recomandate la 02 august 2012, 16 august 2012, restituirea sumei de bani împrumutate şi a dobânzii aferente, însă nu a obţinut nici un rezultat pozitiv.

Susţine că în virtutea art. 871 şi art. 872 din Codul civil, împrumutatul care nu şi-a onorat obligaţia asumată este obligat să restituie împrumutătorului capitalul împrumutat şi să repare prejudiciul cauzat prin întârzierea executării obligaţiei contractuale, în norma legală fiind stipulat că împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel, iar la pct. 1 din contractul de împrumut este stipulată o dobândă de 24 % pe termen de 8 luni, adică o dobândă de 3 % din capitalul împrumutat pentru fiecare lună.

Menţionează că pârâtul nu a executat obligaţia de restituire a împrumutului şi a dobânzii aferente în decurs de 33 de luni (06 mai 2010 - 06 februarie 2013), invocând că ultimul îi datorează o dobândă de 99 % din capitalul împrumutat (33 luni x 3% = 99 %), adică o dobândă de 69300 lei. Solicită încasarea de la debitorul Ion Canţîr în beneficiul creditorului Aurica Cotic a sumei de bani împrumutate în valoare de 70000 lei şi dobânzii aferente în valoare de 69300 lei, în total suma de 139300 lei, precum şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată care vor fi generate de prezentul proces, inclusiv taxa de stat în sumă de 2089,5 lei, onorariu de avocat în sumă de 1500 lei, cheltuielile de deplasare şi alte cheltuieli ce pot interveni în legătura cu prezentul proces.

Ulterior, Aurica Cotic, reprezentată de avocatul Ruslan Cimpoi a depus o cerere, prin care în temeiul art. art. 56, 90, 94 CPC, a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 8887 lei, constituite din taxa de stat în sumă de 4179 lei (confirmată prin ordinul de încasare nr. 44228524 din 12 februarie 2013 şi ordinul nr. 48961418 din 18 aprilie 2013), onorariul de avocat în sumă de 1500 lei pentru serviciile juridice acordate la Judecătoria Orhei (confirmat prin bonul de plată ES nr. 383015/64 din 11 februarie 2013), onorariul plătit executorului judecătoresc pentru aplicarea sechestrului în sumă de 2555 lei şi comisionul încasat de BC „Moldova-Agroindbank” SA în sumă de 10 lei (confirmat prin ordinul de încasare nr. 06150 din 31 mai 2013 şi ordinul nr. 06213 din 31 mai 2013), taxele poştale în sumă de 16,45 lei achitate pentru expedierea somaţiilor (confirmate prin chitanţele nr. 31059/1 din 02 august 2012 şi nr. 30879/1 din 16 august 2012), taxele poştale în sumă de 186,5 lei achitate pentru expedierea încheierilor executorului judecătoresc cu privire la aplicarea sechestrului (confirmat prin bonul nr. 0112 din 31 mai 2013,

taxa pentru expedierea telegramei în adresa pârâtului în sumă de 28,68 lei (confirmată prin chitanţa nr. 423 din 29 mai 2013) şi cheltuieli de deplasare a reclamantului şi avocatului la Judecătoria Orhei în legătură cu prezentul proces - 3 deplasări a câte 8 litri de benzină pentru fiecare deplasare (8 litri = 17,6 lei x 8 x 3 = 422 lei). La 20 septembrie 2013 Aurica Cotic, reprezentată de avocatul Ruslan Cimpoi a depus cerere de concretizare a pretenţiilor în sensul încasării pretenţiilor, solicitând, în temeiul art. 56 şi art. 60 alin. (3) CPC încasarea suplimentară a 2 dobânzii pentru perioada 06 februarie 2013 – 06 septembrie 2013 în sumă de 14700 lei (3% din 70000 lei x 7 = 2100 x 7= 14700 lei).

În susţinerea cererii a menţionat că dobânda (3% din 70000 lei lunar) a fost calculată doar pentru 33 de luni începând cu 06 mai 2010 şi până la 06 februarie 2013, data înaintării acţiunii, iar neexecutarea obligaţiei de restituire a împrumutului de către pârâtul Ion Canţîr s-a prelungit şi după înaintarea prezentei acţiuni pentru 40 de luni împlinite (06 mai 2010 – 06 septembrie 2013). Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 septembrie 2013 a fost admisă parţial acţiunea şi încasat de la Ion Canţîr în beneficiul Auricăi Cotic datoria în sumă de 70000 lei, dobânda aferentă în sumă de 84000 lei, cheltuielile de plată a taxei de stat - 4179 lei, cheltuielile judiciare suportate ce ţin de executarea încheierii de asigurare a acţiunii în sumă de 185 lei, cheltuielile ce ţin onorariul executorului judecătoresc - 2555 lei, cheltuielile poştale 45 lei şi 1500 lei compensarea pentru asistenţa juridică, iar în total 162464 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost încasat de la Ion Canţîr în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 441 lei neintrodusă de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de Ion Canţîr, modificată hotărârea primei instanţe prin reducerea sumei încasate de la Ion Canţîr în beneficiul Auricăi Cotic cu titlu de dobândă de la 84000 lei până la 12685,23 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat de la 4179 lei până la 1871 lei, iar suma totală încasată de la Ion Canţîr în beneficiul Auricăi Cotic a fost redusă de la 162464 lei până la 88841 lei. La fel, a fost exclus din dispozitivul hotărârii menţiunea de încasare de la Ion Canţîr în beneficiul statului a taxei de stat suplimentare în mărime de 441 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

La 08 mai 2014 Aurica Cotic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. La fel, a solicitat încasarea de la intimat a tuturor cheltuielilor de judecată suplimentare, inclusiv taxa de stat pentru declararea recursului în sumă de 936 lei. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Afirmă că instanţa de apel a interpretat eronat legea şi anume art. 869 alin. (1) şi art. 668 alin. (1) Cod civil. Menţionează că nici în doctrină şi nici în jurisprudenţă nu s-a stabilit cu certitudine, prin stabilirea unei cifre concrete, când o dobândă contractuală se află într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM şi când nu se află, stabilirea acestui fapt fiind lăsată la discreţia instanţei de judecată.

Astfel, instanţa prin singura sa manifestare de voinţă poate interveni într-un contract privat declarând nulă clauza cu privire la dobândă, cauzând astfel pagube suplimentare creditorului. Indică că ţinând cont că legea nu stabileşte un plafon concret al relaţiei rezonabile dintre dobânda contractuală şi rata de refinanţare a BNM, conform principiului libertăţii contractuale, anume părţile care semnează contractul de împrumut sunt acelea care stabilesc mărimea dobânzii, relaţia rezonabilă a acestei dobânzi cu rata BNM.

3 Ţinând cont de principiul libertăţii convenţiilor şi de faptul lipsei unei reglementări concrete cu privire la cuantumul dobânzii contractuale care poate fi admisă în cadrul unor raporturi contractuale, consideră că nici instanţa nu are dreptul să intervină şi să lipsească de efecte juridice clauza cu privire la existenţa sau inexistenţa dobânzii (clauze care au fost determinante pentru creditor să încheie contractul de împrumut, pentru că altfel nici nu-l încheia). Afirmă că prin precedentul judiciar constant s-a admis că relaţia dobânzii contractuale cu rata BNM poartă un caracter nerezonabil doar când valoarea sa anuală depăşeşte 40 % din valoarea sumei împrumutate, această problemă nefiind pusă în discuţie atunci când valoarea dobânzii anuale este sub 40 % din suma împrumutată.

Menţionează că în speţă, dobânda anuală constituie 36 % din suma împrumutată (adică 36 % din 70000 = 25200 lei), ţinându-se seama că împrumutul a fost acordat doar pentru 8 luni, iar încălcarea obligaţiei de restituire a împrumutului a depăşit deja 4 ani sau 48 de luni. Conform pct. 16 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 8 din 24 decembrie 2010 cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor legate de contractele de împrumut, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Prin rata de refinanţare se subînţelege rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, adică acea rată, care este aplicată la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt.

Iar caracterul rezonabil se determină în fiecare caz aparte, inclusiv este necesar să se ţină cont de clauzele contractuale, de tipul contractului, de faptul dacă a fost stipulată vreo garanţie a debitorului, de termenul contractului, de condiţiile de creditare ale băncii. Este rezonabilă, de asemenea, acea dobândă, care este mai aproape de mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Republicii Moldova.

Consideră că instanţa a apreciat eronat şi abuziv norma juridică menţionată stabilind că dobânda contractuală de 3 % lunar sau 36 % anual din suma de bani împrumutată reprezintă o dobândă care nu se află într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM şi în consecinţă, contrar voinţei părţilor care au încheiat contractul, cu încălcarea art. 668 alin. (1) din Codul civil, a intervenit într-o convenţie civilă modificându-i efectele juridice, transformând contractul de împrumut cu dobândă (act juridic cu titlu oneros) în contract de împrumut fără dobândă (act juridic cu titlu gratuit). Invocă că instanţa nu şi-a motivat soluţia cu privire la caracterul nerezonabil al dobânzii contractuale de 36 % anual, conform obligaţiei prevăzute de art. 239 CPC, încălcându-i astfel, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

Susţine că împrejurarea că dobânda de 36 % anual depăşeşte de 3 ori rata de refinanţarea a BNM nu constituie criteriu suficient pentru aprecierea relaţiei rezonabile a dobânzii cu rata BNM. Ca al doilea motiv de recurs, invocă că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume art. 871 şi art. 872 Cod civil. 4 Afirmă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 i-a fost înmânată după 15 martie 2014, la cerere, fapt confirmat prin semnătura aplicată în dosar. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 18 martie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 375 (f. d. 112), iar ultima susţine că i-a fost înmânată după 15 martie 2014, la cerere.

Prin urmare, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 mai 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Aurica Cotic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod 5 direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Aurica Cotic, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Aurica Cotic ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Aurica Cotic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 6