2ra-2093/14 — Anularea certificatului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr: 2ra-2093/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tamara Tereşcenco, reprezentată de către avocatul Nicolae Strulea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeri Veşca împotriva Tamarei Tereşcenco cu privire la anularea certificatului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Tamara Tereşcenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 15 august 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 01 martie 2013, Valeri Veşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Tereşcenco cu privire la anularea certificatului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii a indicat că la 13 august 1977 a încheiat căsătoria cu Tamara Tereşcenco, pe atunci ambii fiind angajaţi la fosta uzină „Електроточприбор” în prezent „Introscop”. Menţionează că din căsătorie au doi copii comuni - Natalia şi Ana. Afirmă că în baza deciziei Comitetului Executiv orăşenesc Chişinău, nr. 21/5 din 02 noiembrie 1985 a fost fondată cooperativa de construcţie a locuinţelor nr. 145, iar la propunerea administraţiei de a procura apartament în rate s-au înscris ca membri ai cooperativei nr. 145, cu cota de participare de zece mii opt sute nouă ruble, pentru un apartament cu trei odăi.

Relatează că în acelaşi an a fost dat în exploatare blocul locativ din str. Albişoara bl 84/3. Indică că ultima rată a fost achitată în anul 1991, nemijlocit din veniturile comune. Mai menţionează că la 06 aprilie 2010 a fost desfăcută căsătoria, însă viza de domiciliu a rămas la adresa veche - str. Albişoara, bl. 84/3, ap. 4. Susţine că nu a solicitat partajarea averii în urma divorţului, deoarece considera că-i revine ½ cotă-parte ca proprietate devălmaşă. 1 Afirmă că din certificatul eliberat de OCT Chişinău din 11 decembrie 2012 a constatat că dreptul de proprietate asupra apartamentului este înregistrat cu una cotă parte după fosta soţie, Tamara Tereşcenco în temeiul certificatul de proprietate nr. 78 din 30 iulie 2012 eliberat de CCL nr. 145, înregistrat la OCT Chişinău sub numărul 0100/12/113498 la data de 04 septembrie 2012, adică după divorţ.

Consideră că prin înscrisul menţionat îi este lezat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4, din str. Albişoara bl 84/3 , mun. Chişinău. Îşi întemeiază acţiunea în baza art. 171 alin. (1), art. 336, 370, 371, 373 alin. (1) Cod civil, art. 122 alin. (4) Cod locativ şi art. 5, 7, 166-167, 174 CPC. Solicită admiterea acţiunii, declararea nulă a certificatului de proprietate nr. 78 din 30 iulie 2012, eliberat de CCL nr. 145 pe numele Tamarei Tereşcenco, pe apartamentul nr. 4, bloc 84/3, str. Albişoara, mun. Chişinău cu radierea înscrierii dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate a câte 1/2 cotă parte după Valeri Veşca şi Tamara Tereşcenco asupra apartamentul nr. 4 din str. Albişoara 84/3, mun.

Chişinău cu numărul cadastral 0100417.132.01.004, cu înscrierea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile la OCT Chişinău. În vederea asigurării acţiunii a solicitat aplicarea interdicţiei la înstrăinarea apartamentului nr. 4 din str. Albişoara 84/3, mun. Chişinău cu numărul cadastral 0100417.132.01.004. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 august 2013 acţiunea a fost admisă, declarat nul certificatul de proprietate nr. 78 din 30 iulie 2012, eliberat de CCL nr. 145 pe numele Tamarei Tereşcenco asupra apartamentului nr. 4, bloc 84/3, str. Albişoara, mun. Chişinău cu radierea înscrierii dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile şi recunoscut dreptul de proprietate a câte 1/2 cotă parte după Valeri Veşca şi Tamara Tereşcenco asupra apartamentului nr. 4 din str. Albişoara 84/3, mun.

Chişinău cu numărul cadastral 0100417.132.01.004, cu înscrierea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile ţinut de OCT Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Tamara Tereşcenco şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 30 aprilie 2014, Tamara Tereşcenco, reprezentată de către avocatul Nicolae Strulea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu dispunerea scoaterii cererii de pe rol. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată menţionând că în cererea de apel, ea a solicitat anularea hotărârii primei instanţe din motiv că aceasta a admis mai multe încălcări procesuale privind punerea pe rol a cererii precum şi a examinat cauza în lipsa pârâtei, fără a respecta procedura de citare legală.

Menţionează că instanţa de apel în motivarea deciziei a concluzionat că Valeriu Veşca în instanţa de apel a confirmat că a depus şi a semnat cererea de chemare în judecată iar interesele sale au fost reprezentate de avocatul Vasile Geru, în baza mandatului seria MA nr. 0250139 din 15 mai 2013 şi contractul încheiat din 22 aprilie 2013. Iar în partea ce ţine de examinarea pricinii în absenţa pârâtei, în apelul declarat şi în instanţa de apel, Tamara Tereşcenco a solicitat rejudecarea pricinii de instanţa de apel. 2 Menţionează recurenta că în cererea de apel a invocat că la 01 martie 2013, a fost depusă o cerere din numele fostului său soţ, Valeri Veşca, însă în realitate acesta nu a depus asemenea cerere şi nu a semnat şi nici nu a împuternicit pe nimeni să facă acest lucru în numele său, în realitate cererea fiind semnată de fiica lor comună Natalia Goriniuc.

Afirmă că din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 15 mai 2013 se observă că la şedinţă s-a prezentat avocatul reclamantului - Vasile Geru care a anexat mandatul Seria MA nr. 0250139 completat la aceiaşi dată şi care la fel nu este semnat de Valerii Veşca, iar în dreptul semnăturii clientului de pe verso este scris „Veşca” cu caractere chirilice, care la fel au fost scrise de Natalia Goriniuc. Indică că acest lucru se observă foarte uşor prin compararea înscrisurilor, fapt care nu a fost luat în consideraţie de către instanţa de fond, încălcând regulile de stabilire a participanţilor la proces.

La fel, consideră că acest fapt se confirmă şi prin solicitarea depusă la 20 februarie 2013 Preşedintelui CCL-145, de către avocatul Vasile Geru prin care a solicitat anumite informaţii referitor la obiectul litigiului dat, adică apartamentul din str. Albişoara 84/3, ap. 4, în care indică că face această solicitare în temeiul contractului de asistenţă juridică din 01 februarie 2013 nr. 15 semnat de el şi Natalia Goriniuc în calitate de client. Consideră că avocatul care a participat la proces nici nu a fost împuternicit de reclamant să-i reprezinte interesele, fapt ce denotă că instanţa de fond a încălcat regulile de admitere în proces a unui reprezentat în lipsa împuternicirilor reclamantului.

Cu referire la art. 170 alin. (1) lit. e) CPC menţionează că instanţa de fond urma să restituie cererea ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită. Remarcă că instanţa de fond a ignorat şi prevederile art. 267 lit. g) CPC. Mai relatează că în cererea de chemare în judecată este indicată adresa reclamantului ca fiind Chişinău, str. Albişoara 84/3 ap. 4, dar care în realitate este Chişinău, str. I. Creangă 10/4, ap. 4, întrucât în apartamentul aflat în litigiu reclamantul nu mai locuieşte începând cu anul 2000 adică mai bine de 13 ani. Consideră că acest fapt de asemenea a fost făcut intenţionat de avocat şi fiica Natalia Goriniuc pentru a ascunde de Valeri Veşca existenţa acestui proces.

Invocă nerespectarea de către prima instanţă a procedurii legale de citare, deoarece fiind citată şi prezentându-se la 11 aprilie 2013, a fost înştiinţată că la această dată nu a fost planificată şedinţa, însă despre o altă dată va fi anunţată ulterior prin intermediul poştei, fapt ce nu a fost îndeplinit. Totodată afirmă că citaţia publică a fost făcută contrar legii, deoarece locul aflării ei se ştia cu certitudine. Este de opinia că instanţa de apel, dispunând de asemenea probe urma să emită o decizie de casare integrală a hotărârii instanţei de fond cu scoaterea cererii de pe rol, însă din motive incerte, adică simpla declaraţie a intimatului Valerii Veşca, precum că acesta a depus şi a semnat cererea de chemare în judecată, instanţa de apel a considerat că este suficient de a demonstra legalitatea depunerii acesteia, contrar probelor existente la dosar care confirmă cu certitudine contrariul.

Or, prin simpla contrapunere a semnăturilor de pe copia buletinului intimatului şi a celor depuse pe cerere şi mandatul avocatului este evident că sunt diferite şi 3 executate de persoane diferite, ba mai mult, chiar este şi evident cine le-a depus, adică fiica Natalia Goriniuc, în lipsa oricărei împuterniciri. Mai susţine că instanţa de apel a interpretat eronat motivele invocate de ea în cererea de apel, considerând că examinarea cauzei de către instanţa de fond în lipsa citării legale, nu constituie temei de casare deoarece dânsa a solicitat în cererea de apel cât şi în şedinţa de judecată examinarea cauzei în fond, ceea ce nu corespunde adevărului.

Relatează că în cererea de apel ea nu a invocat nici o circumstanţă ce ţine de fondul cauzei, nu a cerut expres examinarea fondului iar în şedinţa de judecată, reprezentantul său Nicolae Strulea, a solicitat casarea hotărârii cu scoaterea cererii de pe rol invocând încălcările procedurale menţionate anterior, comise de instanţa de fond. Consideră că circumstanţele menţionate au dus la soluţionarea greşită a litigiului. Afirmă că copia deciziei recurate a primit-o prin intermediul poştei la 03 martie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 28 februarie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 766 (f. d. 67). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 30 aprilie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tamara Tereşcenco, reprezentată de către avocatul Nicolae Strulea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tamara Tereşcenco, reprezentată de către avocatul Nicolae Strulea, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tamara Tereşcenco, reprezentată de către avocatul Nicolae Strulea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Tamara Tereşcenco, reprezentată de către avocatul Nicolae Strulea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 5