2ra-1887/14 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate, partajul averii comune

prima instanţă – E. Popa dosarul nr. 2ra-1887/14 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva DECIZIE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Ion Guzun Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Tatiana Ignat în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Ignat împotriva lui Ion Ignat cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit şi a terenului şi la cererea reconvenţională a lui Ion Ignat împotriva Tatianei Ignat cu privire la partajul averii comune în devălmăşie împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Tatiana Ignat şi menţinută hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 09 iulie 2013, prin care acţiunea Tatianei Ignat a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a lui Ion Ignat a fost admisă constată: La 30 aprilie 2008, Tatiana Ignat a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Ignat cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului.

În motivarea acţiuni a indicat că în luna noiembrie a anului 1993 a înregistrat căsătoria cu Ion Ignat, iar din căsătorie s-au născut doi copii. În anul 1994, dânsa a solicitat de la primărie un lot de teren pentru construcţia casei individuale. Deoarece ambii soţi nu erau încadraţi în câmpul muncii, în anul 2000 soţul Ion Ignat a plecat la muncă peste hotarele ţării, în Portugalia, iar în 2001, a plecat şi ea. Menţionează că împreună cu părinţii dânsei au început a construi casa, iar cheltuielile practic erau suportate de părinţii ei. Susţine că după plecarea soţului peste hotare, acesta nu a contribuit cu nimic la creşterea celor doi copii, iar ca consecinţă în anul 2005 căsătoria a fost desfăcută.

Totodată, indică că în anul 2002 primăria a perfectat titlul de teren pe numele lui Ion Ignat, pe când, de fapt acest teren dintotdeauna l-a îngrijit ea împreună cu părinţii ei, achitând impozitele şi construind casa de locuit. 1 Declară că fostul soţ, nu s-a mai întors în ţară din anul 2000, locuind în Portugalia, unde s-a recăsătorit, acesta fiind scutit chiar şi de plata pentru pensia alimentară. Solicită anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren perfectat pe numele lui Ion Ignat şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,1337 ha, situat pe str. Podgorenilor 48, or. Şoldăneşti pe numele Tatianei Ignat.

Prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 04 iulie 2008 a fost anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 8301112095 pe numele lui Ion Ignat şi constatat dreptul de proprietate a Tatianei Ignat asupra terenului aferent construcţiei de pe str. Podgorenilor 48, or. Şoldăneşti cu suprafaţa 0,1337 ha. Totodată, a fost menţionat că hotărârea dată constituie temei pentru OCT Şoldăneşti de a o înregistra pe Tatiana Ignat ca proprietar al acestui imobil. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 septembrie 2009 a fost admisă cererea de apel declarată de Ion Ignat, casată integral hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 04 iulie 2008, cu restituirea pricinii civile la rejudecare în aceiaşi instanţă în alt complet de judecători.

La 02 aprilie 2009, Tatiana Ignat în temeiul art. 281 CPC a înaintat instanţei de judecată o cerere cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietar asupra imobilului. În motivarea cererii date, Tatiana Ignat a invocat că pe terenul cu numărul cadastral 831112095 cu suprafaţa de 0,1337 ha, din str. Podgorenilor nr. 48, or. Şoldăneşti, a cărui proprietar este dânsa, drept recunoscut prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 04 iulie 2008, a ridicat o casă de locuit cu suprafaţa de 152,70 m. p. şi o magazie cu suprafaţa de 24,2 m.p. Solicită de a fi recunoscută drept proprietar al imobilului cu numărul cadastral 83011120095 constituit din casă de locuit cu suprafaţa de 152,70 m. p. şi magazia cu suprafaţa de 24,2 m. p., amplasate pe str. Podgorenilor nr. 48, or.

Şoldăneşti, cu obligarea Organului Cadastral Teritorial Şoldăneşti de a înregistra imobilul pe numele Tatianei Ignat. Prin încheierea Judecătoriei Şoldăneşti din 15 ianuarie 2010 au fost conexate cauzele civile la cererea Tatianei Ignat cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit şi a terenului aferent din str. Podgorenilor nr. 48 or. Şoldăneşti într-un singur proces atribuindu-i nr. 2-42/2010. La 18 iunie 2009, Ion Ignat a înaintat acţiune reconvenţională împotriva Tatianei Ignat cu privire la partajul casei de locuit şi a magaziei. În motivarea acţiunii Ion Ignat a invocat că în anul 1993 a înregistrat cu Tatiana Ignat căsătorie, iar în anul 1994, pe numele lui a fost repartizat un teren de pământ pentru construcţia casei de locuit în or.

Şoldăneşti, str. Podgorenilor 48. Astfel, împreună cu fosta soţie au construit o casă de locuit cu două nivele cu o suprafaţa totală de 152,72 m. p. şi o magazie cu suprafaţa de 24,2 m. p. Până în anul 2000, casa a fost finisată în mărime aproximativă de 90 % şi din lipsă de resurse financiare a fost nevoit să plece peste hotarele ţării, de unde sistematic făcea transferuri de bani pentru finalizarea construcţiei casei de locuit. Afirmă că nu este de acord cu cererea înaintată de Tatiana Ignat privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit şi a magaziei doar pe numele ei, deoarece consideră că dânsul de asemenea are dreptul la ½ cotă parte din aceste imobile, din motiv că a contribuit la construcţia acestor bunuri imobile.

2 Solicită partajarea imobilului şi atribuirea a ½ cotă parte din casa de locuit şi magazia construită împreună cu Tatiana Ignat şi amplasată în or. Şoldăneşti, str. Podgorenilor, 48. Prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 21 aprilie 2010 acţiunea Tatianei Ignat a fost admisă, fiind recunoscută proprietara imobilului constituit din casa de locuit nr. cadastral 83011120095, cu suprafaţa 152,70 m. p., şi a magaziei cu suprafaţa de 24 m. p., amplasate în or. Şoldăneşti, str. Podgorenilor, 48 şi a terenului aferent cu suprafaţa de 0,1337 ha cu nr. cadastral 8301112095. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă pe motivul expirării termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 septembrie 2010 a fost admis apelul declarat de reprezentantul lui Ion Ignat – Valeriu Ignat, casată hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 21 aprilie 2010 cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecători.

Prin încheierea Judecătoriei Şoldăneşti din 31 ianuarie 2011 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Primăria or. Şoldăneşti. Prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 09 iulie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea înaintată de Tatiana Ignat împotriva lui Ion Ignat privind recunoaşterea dreptului exclusiv de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 133,4 m.p., magaziei cu suprafaţa de 24,2 m.p., amplasate pe terenul cu suprafaţa de 0,1337 ha, cu numărul cadastral 8301112095 situate în or. Şoldăneşti, str. Podgorenilor, 48 şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat pe numele lui Ion Ignat asupra terenului cu suprafaţa de 0,1337 ha, cu nr. cadastral 8301112095 din or.

Şoldăneşti, str. Podgorenilor 48, ca fiind lovit de nulitate absolută. Acţiunea reconvenţională înaintată de Ion Ignat împotriva Tatianei Ignat privind împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, a fost admisă. Au fost împărţite bunurile proprietate comună în devălmăşie a foştilor soţi – Tatiana Ignat şi Ion Ignat, amplasate în or. Şoldăneşti, str. Podgorenilor, 48 şi determinat în proprietate după cum urmează: Tatianei Ignat i s-a atribuit în natură ½ din varianta II p. a casei de locuit cu: camera nr. 3 cu suprafaţa de 15,8 m.p., cu preţul de 8129 lei, baie nr. 2 cu suprafaţa de 7,6 m.p., cu preţul de 3910 lei, mansarda cu preţul de 6404 lei, încăperea nr. 3 din subsol cu suprafaţa de 9,1 m.p., cu preţul de 6087 lei, iar în total bunuri în sumă de 24530 lei.

Lui Ion Ignat i s-a atribuit în natură ½ din varianta I p. a casei de locuit cu: camera nr. 5 cu suprafaţa de 16,0 m.p., cu preţul de 8232 lei, camera nr. 4 cu suprafaţa de 12,4 m.p., cu preţul de 6380 lei, încăperea nr. 2 din subsolul cu suprafaţa de 9,1 m.p., cu preţul de 6087 lei, magazia lit. 2 cu preţul de 1872 lei, iar în total bunuri în sumă de 22571 lei. În folosinţa comună a părţilor a fost lăsat coridorul nr. 1 cu suprafaţa de 46 m.p., cu preţul de 23667 lei, terasa deschisă de la subsol cu preţul de 5612,5 lei, terasa deschisă de la etajul 1 cu preţul de 5612,5 lei, încăperea nr. 1 din subsol cu suprafaţa de 4.7 m.p., cu preţul de 3144 lei, edificiile/gard din plasă cu preţul de 3122 lei, poarta cu preţul de 4134 lei, gardul din fortan cu preţul de 6607 lei şi lotul de pământ cu suprafaţa de 1336 m.p., cu preţul de 13666 lei.

A fost încasat de la Tatiana Ignat în beneficiul lui Ion Ignat diferenţa dintre cotele părţi atribuite în natură în sumă totală de 1959 lei, taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 2702,85 lei. De la Ion Ignat a fost încasat taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 2644,08 lei. S-au mai încasat de la Tatiana Ignat în beneficiul lui Ion Ignat cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 6000 lei. 3 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Tatiana Ignat şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 aprilie 2014, Tatiana Ignat a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea iniţială să fie admisă integral, iar acţiunea reconvenţională să fie respinsă.

Mai solicită ca în cazul depistării de către instanţă a unei erori care nu poate fi corectată, restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le ilegale, deoarece instanţele de judecată au examinat pricina civilă unilateral. Consideră că în cadrul examinării cauzei, instanţele urmau să aplice prevederile art. 20 alin. (5) din Codul familiei, pe când instanţele s-au limitat doar la prevederile aliniatului (2) al acestui articol, fără a fi cercetată esenţa cazului.

Declară că instanţele urmau să aprecieze cerinţele părţilor în litigiu reieşind din următoarele aspecte: - de când părţile litigante au întrerupt viaţa în comun faţă de momentul desfacerii căsătoriei oficiale; - care au fost bunurile dobândite în perioada cât a fost dusă o gospodărie în comun (dacă au fost dobândite) şi care au fost bunurile acumulate de fiecare parte litigantă, deja ducând gospodării separate; - care a fost contribuţia financiară în formarea bunului imobil în litigiu al fiecărei părţi; - care a fost volumul lucrărilor efectuate de către fiecare parte, după desfacerea căsătoriei.

Afirmă recurenta că în pofida prevederilor art. 121 şi 122 CPC, instanţa a apreciat ca probă înscrisurile prezentate numai de către intimat cum ar fi contractul de chirie din 25 iulie 2003, care ar demonstra că părţile duceau gospodărie în comun, deşi nu a fost apostilată, totodată a respins proba prezentată de ea şi anume actul provizoriu al identificării sale, actul juridic apostilat prin care se demonstrează şi se confirmă că din 19 martie 2002 Tatiana Ignat locuia în Portugalia deja pe o altă adresă, diferită de adresa intimatului şi anume în or. Antes, str. Rua 23 de Abril. Consideră că concluzia instanţei de apel precum că Ignat Tatiana avea obstacole de a locui împreună cu Ignat Ion în locuinţa de la parter pe strada Da Fonte nr. 11, care se găseşte în aceiaşi comună, este bazată pe presupuneri.

La fel, menţionează că alte probe pe care le-a prezentat dânsa, care confirmă faptul că gospodăria în comun a fost întreruptă încă din anul 2002, nu au fost luate în consideraţie, acestea neîntemeiat fiind respinse. Susţine că instanţele de judecată urmau să aplice şi prevederile art. 118 CPC, deoarece Tatiana Ignat a prezentat probe pertinente şi concludente pretenţiilor înaintate cum ar fi, bonuri de plată care certifică procurarea materialelor de construcţie în sumă totală de 104877,77 lei şi perioadele când au fost efectuate lucrările, recipise de achitare cu peroane fizice pentru lucrările prestate, proba cu martori, hotărâri de judecată, care puteau fi luate în consideraţie ca probă.

Totodată, menţionează că intimatul nu a prezentat decât nişte blanchete completate pentru transferuri băneşti fără girul băncii prin care s-ar confirma că banca 4 a primit aşa bani pentru a efectua transferul acestora şi acte care nu au putere probatorie pe motiv că nu întrunesc forma legală. Menţionează că declaraţia de la BC „Milenium” din 13 decembrie 2012 prin care intimatul demonstrează că în anul 2002 a efectuat careva transferuri pe numele lui Liubovi Breahnă, nu are putere juridică deoarece nu este apostilat, datele personale a acesteia nu sunt corecte, ceia ce înseamnă că aceasta nu a avut posibilitatea să ridice aceşti bani.

Indică că declaraţia dată conţine sintagma „Pentru toate efectele legale declarăm că Ion Ignat, posesor al paşaportului cu nr. BO 526859, emis în Moldova” nu sunt veridice, dat fiind faptul că în acea perioadă număril paşaportului ce aparţinea lui Ion Ignat era A 062250 şi nu BO 526859, pe când instanţa acestor probe ale intimatului le-a dat apreciere înaltă şi hotărâtoare.

Explică că nici o instanţă nu a diferenţiat că lucrările de construcţie a casei de locuit au avut loc în 2 perioade în anul 2002 – 2005 până la încetarea căsătoriei şi perioada 2005 – 2010. Invocă că instanţele nu au luat în consideraţie nici faptul că cele mai mari investiţii, dânsa le-a făcut în gospodăria dată, după desfacerea oficială a căsătoriei, adică după 08 august 2005. Consideră că instanţa de judecată în acest caz urma să aplice prevederile capitolului III, secţiunea a-2-a din Codul civil, pentru a stabili cine şi cât a contribuit în creşterea valorii casei şi numai după aceea urma să se stabilească cota-parte pentru fiecare din părţile litigante, iar apoi să soluţioneze cererea intimatei cu privire la recunoaşterea dreptului exclusiv asupra gospodăriei în temeiul art. 20 alin. (5) Codul familiei.

Susţine că instanţele împărţind gospodăria în 2 părţi egale, încalcă dreptul de proprietate a recurentei, reieşind din considerentul că din probele anexate se demonstrează concret că suma pe care a investit-o dânsa, a fost investită după divorţ, iar necătând la aceasta este impusă să împartă bunul pe care l-a format, în mod egal cu intimatul, fără careva temei. Referitor la varianta de partajare, invocă recurenta că nici o instanţă nu a dat apreciere faptului că specialistul în construcţii indică în raportul de partajare a casei de locuit şi a terenului aferent, construcţia ca „mansardă”, care nu este altceva decât podul casei, în care nu este nici încălzire, nici podea izolată, nici pod, decât foile de ardezie şi este pusă o fereastră ca să se ilumineze în pod de la lumina soarelui.

Consideră că această încăpere nici de cum nu poate fi atribuită ca încăpere de locuit. Declară că instanţele nu au luat în consideraţie că Tatiana Ignat a rămas cu 2 copii şi s-a ales cu un dormitor, iar intimatului i s-a dat prioritate fiindu-i repartizate 2 dormitoare. Invocă că această împărţire s-a efectuat contrar faptului că intimatul nu numai că n-a investit nimic în construcţia casei, dar şi s-a eschivat de la achitarea pensiei pentru întreţinerea copiilor în perioada anilor 2002-2013. Afirmă că instanţele urmau să judece cauza respectând dispoziţiile art. 47 al Constituţiei, care prevede dreptul la asistenţă şi protecţie socială.

Referitor la capătul de cerere prin care recurenta a solicitat anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, consideră că instanţele urmau să aplice Legea privind principiul urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835 din 17 mai 5 1996, Legea privind administrarea publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 şi să constate că nu există o decizie a primăriei prin care s-ar fi atribuit în proprietate terenul în litigiu, ci există doar decizia prin care s-a repartizat teren pentru construcţia casei. În acest context explică că nici o instanţă aşa şi nu a intrat în esenţa stării de fapt, deoarece în Titlu drept temei de atribuire în proprietate se indică decizia nr.08 din 18 decembrie 1992, decizie prin care s-a atribuit în proprietate terenurile aferente gospodăriilor din Şoldăneşti, decizie care a fost emisă cu 2 luni mai înainte decât decizia nr. 12/1 din 13 decembrie 1993 prin care li s-a repartizat teren pentru construcţia casei.

Afirmă că primăria le-a repartizat doar o suprafaţă de 0,06 ha, pe când în proprietatea intimatului a fost înregistrată suprafaţa de 0,1337 ha. O altă decizie prin care s-ar fi repartizat suplimentar teren pentru construcţia casei nu există, fapt confirmat şi de specialistul pe reglementări funciare Muştuc Vasile. Este de opinia că la caz, urmau a fi aplicate şi prevederile art. 11 Cod funciar, care prevede că în proprietate pot fi trecute fără plată doar terenurile ocupate de case şi anexe gospodăreşti, din moment ce casa în litigiu a fost construită după anul 2002. Prin referinţa depusă de la 02 iunie 2014, Ion Ignat a solicitat respingerea recursului şi menţinerea în vigoare a hotărârilor judecătoreşti.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 11 februarie 2014 a fost expediată în adresa recurentei la 17 martie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 169 Vol. III) şi recepţionată la 19 martie 2014 (f. d 172 Vol. III). Astfel, instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 aprilie 2014, în termen. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Ion Ignat, Tatiana Ignat a solicitat anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren perfectat pe numele lui Ion Ignat şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 0,1337 ha, situat pe str. Podgorenilor 48, or. Şoldăneşti pe numele Tatianei Ignat, precum şi recunoaşterea ei în calitate de proprietar al imobilului cu numărul cadastral 83011120095 constituit din casă de locuit cu suprafaţa de 152,70 m.p.

şi magazie cu suprafaţa de 24,2 m.p., amplasate pe str. Podgorenilor nr. 48, or. Şoldăneşti, cu obligarea Organului Cadastral Teritorial Şoldăneşti de a înregistra imobilul pe numele său. La rândul său, Ion Ignat înaintând acţiune reconvenţională împotriva Tatianei Ignat a solicitat partajarea şi atribuirea a ½ cotă parte din casa de locuit şi magazia construită împreună cu Tatiana Ignat şi amplasată în or. Şoldăneşti, str. Podgorenilor, 48. 6 Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale respingând-o şi a admis acţiunea reconvenţională, atribuind în proprietate a câte ½ cotă-parte din proprietatea comună în devălmăşie a foştilor soţi – Tatiana Ignat şi Ion Ignat.

Judecând apelul declarat de Tatiana Ignat, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi de a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală. Instanţa de recurs constată, însă, că concluzia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel de către Tatiana Ignat reprezentată de avocatul Stela Lefter, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, dar a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, remarcând în mod general unele probe reţinute de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. În acest context, se va menţiona că unul din argumentele de bază, asupra cărui a insistat Tatiana Ignat reprezentată de avocatul Stela Lefter în cererea sa de apel a fost dezacordul privind calificarea de către prima instanţă a bunurilor imobile, ca fiind proprietate comună în devălmăşie.

În acest sens, apelanta a invocat că instanţa nu putea să recunoască dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile din litigiu, deoarece acesta nu este înregistrat şi nu este dat în exploatare până la moment. Instanţa de recurs remarcă că la materialele cauzei într-adevăr lipsesc careva înscrisuri care ar demonstra darea în exploatarea a casei de locuit, amplasate pe str. Podgorenilor nr. 48, or. Şoldăneşti, care se solicită a fi partajată.

Mai mult că, nici din raportul de constatare a specialistului nr. 84 din 23 octombrie 2009, prin care a fost stabilit modul de partajare a imobilului în litigiu şi reţinut, de altfel, de instanţele de judecată ierarhic inferioare la adoptarea hotărârilor, nu rezultă statutul acestui imobil, la elaborarea acestei concluzii specialistul dispunând doar de planul cadastral eliberat de OCT Şoldăneşti la 16 martie 2009, ca document ce confirmă dreptul de achiziţionare a obiectului, în care, într-un mod neînţeles ca proprietar este indicată Tatiana Ignat (f. d. 87 verso, 89-91, vol. 1), or dreptul de proprietate este confirmat numai prin înregistrarea în Registrul bunurilor imobile. 7 Aceste împrejurări au fost, însă, trecute cu vederea de către instanţa de apel, fără a fi supusă verificării temeinicia concluziilor primei instanţe în raport cu normele legale aplicabile speţei şi circumstanţele de fapt ale pricinii.

Or, la soluţionarea litigiului asupra imobilului, apărut înainte de finalizarea construirii şi înregistrării lui, instanţa judecătorească nu va putea să recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ci numai asupra materialelor de construcţie din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a proprietarului materialelor şi al autorizaţiei de construcţie de a continua construirea şi a înregistra dreptul de proprietate pe cale administrativă, în cazul în care construcţia este realizată în coparticipaţie, reieşind din măsura procentuală a stadiului de construcţie şi posibilitatea tehnică de partajare în natură a imobilului în părţi separate, construcţia cărora poate fi finalizată după partaj, la cerere instanţa poate împărţi construcţia nefinalizată, cu posibilitatea înregistrării ulterioare pe cale administrativă a dreptului de proprietate pentru fiecare titular al părţii sale din construcţie, după finalizarea şi darea în exploatare a construcţiei.

În speţă este de menţionat şi faptul că instanţa de apel în mod arbitrar a reţinut argumentele lui Ion Ignat precum că în anul 1999 casa a fost finalizată în mărime de 90 %, în acest sens fiind trecute cu vederea susţinerea şi probele aduse de către Tatiana Ignat că lucrările principale în construcţia casei au fost efectuate până în anul 2008, mai cu seamă după anul 2005, când a fost desfăcută căsătoria. Este neînţeleasă, de altfel, şi soluţia instanţelor de judecată referitor la modalitatea de partajare a casei de locuit, atribuindu-i Tatianei Ignat, cu care locuiesc doi copii minori de gen opus, partea de casă cu un singur dormitor, pe când proprietatea lui Ion Ignat i-a fost atribuită partea din casă cu două dormitoare.

Sub aspectul dat se atestă o discordanţă dintre concluziile instanţelor judecătoreşti şi materialul probator anexat la dosar, fapt ce denotă că o asemenea soluţie nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs, aceasta fiind în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei contestate, care a fost emisă fără cercetarea completă a probelor anexate la dosar şi fără verificarea multiaspectulă a hotărârii primei instanţe. Or, la caz, important este faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu cadrul legal aplicabil speţei.

Pe când, instanţa de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, care l-a rândul său este bazată doar pe argumentele aduse de Ion Ignat, a lăsat totalmente fără apreciere argumentele invocate de Tatiana Ignat în dezacord cu hotărârea primei instanţe, respingând apelul printr-o declaraţie generală, reflectând selectiv concluzii arbitrare, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel şi aspectelor importante. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

Distinct de cele mai sus arătate şi având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel 8 urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Tatiana Ignat.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Ignat împotriva lui Ion Ignat cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit şi a terenului şi cererea reconvenţională a lui Ion Ignat împotriva Tatianei Ignat cu privire la partajul averii comune în devălmăşie, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Ion Guzun Ala Cobăneanu 9