2rh-84/15 — Declararea nulităţii certificatului de proprietate, recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr: 2rh-84/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, S. Caitaz instanţa de recurs: S. Novac, O. Sternioală, A. Cobăneanu ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ion Guzun Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de Tamara Tereşcenco, reprezentată de Nicolae Strulea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeri Veşca împotriva Tamarei Tereşcenco cu privire la anularea certificatului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 iulie 2014 prin care recursul declarat de Tamara Tereşcenco a fost considerat inadmisibil constată: La 01 martie 2013, Valeri Veşca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Tereşcenco cu privire la anularea certificatului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii a indicat că la 13 august 1977, a încheiat căsătoria cu Tamara Tereşcenco, pe atunci ambii fiind angajaţi la fosta uzină „Електроточприбор” în prezent „Introscop”. Menţionează că din căsătorie au doi copii comuni - Natalia şi Ana. Afirmă că în baza deciziei Comitetului Executiv orăşenesc Chişinău, nr. 21/5 din 02 noiembrie 1985, a fost fondată cooperativa de construcţie a locuinţelor nr. 145, iar la propunerea administraţiei de a procura apartament în rate s-au înscris ca membri ai cooperativei nr. 145, cu cota de participare de zece mii opt sute nouă ruble, pentru un apartament cu trei odăi, în acelaşi an, fiind dat în exploatare blocul locativ din str. Albişoara bl 84/3.

Indică că ultima rată a fost achitată în anul 1991, nemijlocit din veniturile comune. Mai menţionează că la 06 aprilie 2010 a fost desfăcută căsătoria, însă viza de domiciliu a rămas la adresa veche - str. Albişoara, bl. 84/3, ap. 4. Susţine că nu a solicitat partajarea averii în urma divorţului, deoarece considera că-i revine ½ cotă-parte ca proprietatea comună în devălmăşie. 1 Afirmă că din certificatul eliberat de OCT Chişinău din 11 decembrie 2012 a constatat că dreptul de proprietate asupra apartamentului este înregistrat cu una cotă parte după fosta soţie, Tamara Tereşcenco în temeiul certificatul de proprietate nr. 78 din 30 iulie 2012, eliberat de CCL nr. 145, înregistrat la OCT Chişinău sub numărul 0100/12/113498 la data de 04 septembrie 2012, adică după divorţ.

Consideră că prin înscrisul menţionat îi este lezat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4, din str. Albişoara bl 84/3 , mun. Chişinău. Îşi întemeiază acţiunea în baza art. 171 alin.(1), art. 336, 370, 371, 373 alin. (1) Cod civil, art. 122 alin. (4) Cod locativ şi art. 5, 7, 166-167, 174 CPC. Solicită admiterea acţiunii, declararea nulă a certificatului de proprietate nr. 78 din 30 iulie 2012, eliberat de CCL nr. 145 pe numele Tamarei Tereşcenco, pe apartamentul nr.4, bloc 84/3, str. Albişoara, mun.

Chişinău cu radierea înscrierii dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate a câte 1/2 cotă parte după dânsul şi Tamara Tereşcenco asupra apartamentul sus menţionat cu numărul cadastral 0100417.132.01.004, cu înscrierea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile la OCT Chişinău, precum şi aplicarea interdicţiei la înstrăinarea apartamentului nr. 4 din str. Albişoara 84/3, mun.Chişinău cu numărul cadastral 0100417.132.01.004. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 august 2013 acţiunea a fost admisă, declarat nul certificatul de proprietate nr. 78 din 30 iulie 2012, eliberat de CCL nr. 145 pe numele Tamarei Tereşcenco asupra apartamentului nr. 4, bloc 84/3, str. Albişoara, mun.

Chişinău cu radierea înscrierii dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile şi recunoscut dreptul de proprietate a câte 1/2 cotă parte după Valerin Veşca şi Tamara Tereşcenco asupra apartamentului nr. 4 din str. Albişoara 84/3, mun. Chişinău cu numărul cadastral 0100417.132.01.004, cu înscrierea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile ţinut de OCT Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Tamara Tereşcenco şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 iulie 2014 recursul declarat de Tamara Tereşcenco a fost considerat inadmisibil. La 29 ianuarie 2015, Tamara Tereşcenco, reprezentată de Nicolae Strulea a depus cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 15 august 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014. În motivarea revizuirii a invocat că nu a fost legal citată şi cauza a fost examinată în lipsa sa, iar despre existenţa hotărârii primei instanţe a aflat deja după intrarea în vigoare a acesteia. Susţine că a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 august 2013, deoarece avea dubii asupra faptului că cererea de chemare în judecată a lui Valeri Veşca, a fost semnată nu de el şi nici de reprezentantul acestuia, ci de fiica Natalia Goriniuc. Afirmă că la 26 ianuarie 2015, a făcut cunoştinţă cu raportul de cercetare tehnico–ştiinţifică nr. 020 din 20 ianuarie 2015, efectuat de specialistul din cadrul Centrului de Expertize Independente, din care rezultă, cu certitudine, că cererea de chemare în judecată a fost semnată de Natalia Gorinciuc şi nu de Valeri Veşca.

2 Consideră că a aflat despre noi circumstanţe asupra cazului care nu erau cunoscute cu certitudine, la momentul examinării cauzei de către instanţa de judecată, deşi a încercat prin metode legale să afle despre acestea, adresând pretinsului reclamant întrebarea dacă a semnat sau nu cererea de chemare în judecată, care iniţial a răspuns afirmativ, ulterior, aflându-se contrariul. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În susţinerea cererii de revizuire Tamara Tereşcenco, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a prezentat raportul de cercetare tehnico-ştiinţific nr. 020 din 20 ianuarie 2015, prin care se confirmă că cererea de chemare în judecată este semnată nu de către Valeri Veşca, dar de fiica acestui, Natalia Goriniuc. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În sensul normei enunţate este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate de către revizuent în cererea de revizuire, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuentă în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, or aceasta nu a fost lipsită de dreptul de a solicita efectuarea unei astfel de expertize pe parcursul examinării cauzei în prima instanţă sau în instanţa de apel şi care ar fi putut constitui obiect de studiu în cadrul examinării cauzei în fond. Distinct de cele menţionate, este evident că raportul de cercetare tehnico- ştiinţifică nr. 020 din 20 ianuarie 2015, efectuat de specialistul din cadrul Centrului de Expertize Independente, nu constituie circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dar este o probă obţinută ulterior emiterii hotărârii revizuirea cărei se solicită, prin urmare nu constituie temei de admitere a cererii de revizuire.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Tamara Tereşcenco , în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. La acest segment instanţe remarcă că din dispoziţiile art. 449 CPC urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea 3 admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, admiterea cererii de revizuire în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Tamara Tereşcenco împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeri Veşca împotriva Tamarei Tereşcenco cu privire la anularea certificatului de proprietate şi recunoaşterea dreptului de proprietate Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ion Guzun Ala Cobăneanu 4