2ri-96/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Anton dosarul nr: 2ri-96/14 DECIZIE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Svetlana Novac Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Victoriaimobil” în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Grismar” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2014 prin care a fost admisă cerinţa creditorului Societatea cu Răspundere Limitată „Grismar” în proces de lichidare cu privire la validarea popririi în mărime de 333021,40 lei, validată poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit Societatea cu Răspundere Limitată „Victoriaimobil” în masa debitoare a Societăţii cu Răspundere Limitată „Grismar” a sumei de 333021,40 lei şi aplicat sechestrul pe bunurile şi conturile bancare ale Societăţii cu Răspundere Limitată „Victoriaimobil” în valoarea sumei de 333021,40 lei şi dispusă executarea imediată a măsurilor de asigurare constată: SRL „Grismar” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2012 cererea introductivă a fost admisă spre examinare, iar în funcţie de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Ruslan Vasiliev”, în persoana lui Ruslan Vasiliev, care a fost obligat să întocmească şi să prezinte până la data examinării cauzei un raport privind existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate, mărimea şi componenţa masei debitoare şi posibilităţile continuării activităţii economice a debitorului.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost admisă cererea debitorului SRL „Grismar” şi intentat procesul de insolvabilitate faţă de acesta, în calitate de administrator al insolvabilităţii a fost numit ÎI „Ruslan Vasiliev”, totodată fiind menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 08 iunie 2012. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 decembrie 2012 a fost acceptată demisia administratorului insolvabilităţii ÎI „Ruslan Vasiliev” şi numit ca administrator al insolvabilităţii ÎI „Guţu Sergiu”.

La 08 aprilie 2014, SRL „Grismar” a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere prin care a solicitat adoptarea unei hotărâri de validare a popririi cu încasarea în mod forţat din contul SRL „Victoriaimobil” în masa debitoare a SRL „Grismar” suma de 333021,40 lei, iar în scopul asigurării executării hotărârii instanţei de insolvabilitate a solicitat aplicarea sechestrului pe bunurile şi conturile bancare ale terţului poprit în limita acţiunii înaintate de către creditor. În motivarea cererii a invocat că la 31 martie 2014, lichidatorul SRL „Grismar” a înaintat către SRL „Victoriaimobil” o notificare de poprire a bunurilor mobile în valoare de 333021,40 lei.

Susţine că aceste bunuri au fost primite de către terţul poprit la 02 februarie 2012, fiind semnată factura fiscală nr. FV 5823870 şi actul de primire- predare nr. 1. Menţionează că SRL „Victoriaimobil” prin răspunsul nr. 36/14-S/03 din 04 aprilie 2014, a considerat cerinţele lichidatorului ilegale şi nefondate. Consideră că deoarece terţul poprit a refuzat sa transmită bunurile mobile în termenul stabilit de lichidator, a refuzat sa transfere contravaloarea bunurilor la contul multivalutar 222465680 deţinut de SRL „Grismar” la BC „Energbank” SA, suma data urmează a fi încasată în mod forţat în masa debitoare.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2014 a fost admisă cerinţa creditorului SRL „Grismar” în proces de lichidare cu privire la validarea popririi în mărime de 333021,40 lei, validată poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Victoriaimobil” în masa debitoare a SRL „Grismar” a sumei de 333021,40 lei şi aplicat sechestrul pe bunurile şi conturile bancare ale SRL „Victoriaimobil” în valoarea sumei de 333021,40 lei şi dispusă executarea imediată a măsurilor de asigurare. La 16 aprilie 2014, SRL „Victoriaimobil” a depus cerere de recurs nemotivată împotriva hotărârii menţionate, solicitând casarea integrală a hotărârii contestate cu admiterea excepţiilor invocate împotriva popririi şi desfiinţarea popririi sumei de 333021,40 lei.

În motivarea cererii a invocat dezacordul cu hotărârea contestată considerând-o ilegală şi neîntemeiată, din motivul aplicării de către instanţa de insolvabilitate a legii care nu trebuia să fie aplicată şi neaplicării legii care trebuia să fie aplicată, iar concluziile instanţei fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. La 02 iunie 2014, SRL „Victoriaimobil” a depus recurs motivat solicitând admiterea excepţiilor împotriva popririi, cu desfiinţarea popririi sumei de 333021,40 lei, casarea integrală a hotărârii recurate, scoaterea cererii de poprire de pe rol, în baza art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii şi art. 267 lit. d) CPC, anularea sechestrului pe bunurile şi conturile bancare ale „Victoriaimobil” SRL.

În susţinerea recursului a invocat art. 432 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (4) CPC. Consideră că instanţa de insolvabilitate a aplicat eronat art. 126 al Legii insolvabilităţii, care nu trebuia să fie aplicat, întrucât intimatul nu a probat 2 existenta creanţei incontestabile în sumă de 333021,40 lei, iar circumstanţele invocate de intimat nu se încadrează în art. 126 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, or această normă prevede procedura de executare silită în beneficiul debitorului insolvabil a creanţelor incontestabile în cadrul procedurii de insolvabilitate.

Remarcă că SRL „Grismar” a înaintat cererea privind validarea popririi sumei de 333021,40 lei în baza facturii fiscale FV 5823870 din 02 februarie 2012 şi actului de primire-predare nr. 1 din 02 februarie 2012, însă aceste documente contabile, nu constituie probe concludente, care confirmă încheierea între SRL „Grismar” şi „Victoriaimobil” SRL a actului juridic civil şi existenţa creanţei incontestabile a intimatului, întrucât nu prevăd expres obligaţia pecuniară de plată a SRL „Victoriaimobil” şi termenul de executare al ei. Consideră că pretenţia intimatului privind încasarea contravalorii utilajelor şi materialelor sistemului de ventilaţie şi reţelelor electrice nu putea fi soluţionată prin procedura popririi, deoarece circumstanţele invocate de intimat nu se încadrează în prevederile art. 126 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, ci într-un proces separat, în procedura contencioasă, conform CPC şi art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii.

Invocă că instanţa de insolvabilitate nu a aplicat mai multe norme juridice care trebuiau a fi aplicate: art. 5 alin. (2), art. 126 alin. (2), (3), (10) şi (11) al Legii insolvabilităţii, art. 642 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 652 Cod civil, art. 21 alin. (1) al Legii contabilităţii, art. 267 lit. d) CPC. Consideră că SRL „Grismar” a indus în eroare instanţa de insolvabilitate solicitând validarea popririi contravalorii utilajelor sistemului de ventilare şi reţelelor electrice, care deja se aflau în litigiu examinat în cadrul dosarului civil nr. 2c-353/2013 (judecător Eugenia Fistican). Astfel, SRL „Grismar” pretinde încasarea contravalorii utilajelor şi materialelor respective atât în cadrul dosarului insolvabilităţii nr. 2c-290/2012, suma pretinsă fiind de 333021,40 lei, cât şi în cadrul dosarului nr. 2c-353/2013, suma pretinsă fiind de 335481,40 lei (valoarea totală a acţiunii 525174,03 lei).

Reflectă că afirmaţiile intimatul precum că pretenţiile nu se repetă, nu corespund adevărului, întrucât se înaintează în privinţa aceloraşi utilaje.

Relatează că din datele facturii fiscale FV 5823870 din 02 februarie 2012 se constată transmiterea de la SRL „Grismar” către SRL „Victoriaimobil” a următoarelor utilaje şi materiale ale reţelelor electrice: contor NIK 2301 AK 1 3*220/380V 5 (10)A, cod marfar 18246, în valoare de 3441,40 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788440 din 31 decembrie 2010, contor trifazat 5 A reactiv, cod marfar 18247, în valoare de 3351,60 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788440 din 31 decembrie 2010, contor trifazat 5 A reactiv, cod marfar 18247, în valoare de 3351,60 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788440 din 31 decembrie 2010, transformator TTI-A 5 BA class 0.5, în valoare de 1065,30 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788440 din 31 decembrie 2010, cablu AABI-1 4*150, 120 m, în valoare de 61740 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788489 din 30 septembrie 2010, cablu ВВГ нг-П 5*10,0 (барабан), 90 m, în valoare de 7002 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788436 din 31 decembrie 2010, cablu ВВГ нг-П 5*16 (барабан), 90 m, în 3 valoare de 10863 lei, livrat anterior către intimat în baza facturii fiscale SY 1788436 din 31 decembrie 2010. Totodată menţionează că utilajele şi materialele sistemului de ventilaţie,

reflectate în factura fiscală FV 5823870 din 02 februarie 2012, în valoare de 158478,12 lei şi 63804,98 lei, fiind descifrate în actul de primire-predare nr.1 din 02 februarie 2012, anterior au fost livrate către intimat prin factura fiscală BP 0285198 din 26 noiembrie 2010, conform devizului de cheltuieli şi actului de primire-predare, întocmit între SRL „Grismar” şi SRL „Eurovent Climatizare”, doar că din factura fiscală FV 5823870 şi actul de primire-predare nr. 1 din 02 februarie 2012 au fost excluse cheltuieli de montare şi de transportare.

Menţionează că prin compararea datelor actului primirii-predării nr. 1 din 02 februarie 2012, semnat între SRL „Grismar” şi SRL „Victoriaimobil”, cu datele actului de primire-predare fără dată, întitulat „Supermarket”, semnat între SRL „Grismar” şi SRL „Eurovent Climatizare”, se constată că aceste acte reflectă utilaje şi materiale identice ale sistemului de ventilaţie, care au aceeaşi denumire, marcă, cantitate, care sunt reflectate chiar în aceeaşi ordine. Relevă că circumstanţele indicate demonstrează elocvent faptul că intimatul a înaintat în mod repetat împotriva SRL „Victoriaimobil” aceleaşi pretenţii privind încasarea contravalorii aceloraşi utilaje şi materiale ale sistemului de ventilare şi reţelelor electrice.

Invocă că existenţa litigiului dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri constituie temei de scoatere a cererii de poprire de pe rol, conform art. 267 lit. d) CPC. Consideră că instanţa de insolvabilitate în mod nejustificat, nu a aplicat art. 126 alin. (2) şi (3) al Legii insolvabilităţii, care stabileşte procedura imperativă de somare a popririi, şi a respins argumentele invocate cu privire la încălcarea de către intimat a procedurii de înfiinţare a popririi prin somare, menţionând că neanexarea copiei certificate de pe hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate, precum şi neindicarea în notificarea intimatului a interdicţiei de a plăti fără acordul acestuia a sumei pretinse, nu denotă nerespectarea prevederilor Legii insolvabilităţii.

Mai susţine că instanţa de insolvabilitate în mod nejustificat nu a aplicat şi prevederile art. 642 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 652 Cod civil. Afirmă că a prezentat instanţei actul de verificare a decontărilor reciproce din 02 februarie 2012, care reflectă expres faptul stingerii prin compensare a creanţei (poziţia 63 şi 64 a actului) în sumă de 333021,40 lei. Cu referire la art. 652 Cod civil, menţionează că în cazul în care creanţele supuse compensării nu sânt echivalente, se stinge doar creanţa acoperită integral. Iar cu referire la art. 642 alin. (1) Cod civil indică că prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă.

Reflectă că instanţa de insolvabilitate în mod arbitrar a indicat că actul decontărilor reciproce semnat şi confirmat cu ştampila întreprinderii de către fostul directorul SRL „Grismar”, Iurie Gundiuc, nu poate fi opozabil intimatului, întrucât nu a fost contrasemnat de contabilul acestuia şi nu reflectă situaţia existentă în evidenţa contabilă a SRL „Grismar”. Argumente care însă se contrazic 4 circumstanţelor pricinii, întrucât primul exemplar al facturii FV 5823870 din 02 februarie 2012 a fost semnat de către contabilul-şef al SRL „Grismar”.

Consideră că instanţa de insolvabilitate nu a aplicat art. 61 alin. (1) Cod civil şi art. 17 al Legii contabilităţii, iar neîndeplinirea de către fostul director, Iurie Gundiuc, a obligaţiei sale de control privind înregistrarea documentelor justificative ale întreprinderii în contabilitatea intimatului privind compensarea creanţei de 333021,40 lei de către „Victoriaimobil” SRL, precum şi faptul că contabilul-şef nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, nu poate fi imputată recurentului, precum şi nu poate constitui temei de nulitate a compensării creanţei respective. Mai invocă că instanţa de insolvabilitate, ignorând prevederile art. 21 alin. (1) al Legii insolvabilităţii şi art. 139 alin. (2) Cod civil, nici nu a verificat dacă documentele contabile prezentate de către intimat au fost semnate.

Susţine că instanţa de insolvabilitate a invocat lipsa declaraţiei scrise privind compensarea creanţei respective de 333021,40 lei din partea „Victoriaimobil” SRL, însă, consideră că art. 651 alin. (4) CC, nu stabileşte forma scrisă a declaraţiei respective privind compensarea creanţelor, şi totodată nerespectarea formei scrise nu are ca efect nulitatea actului juridic civil, ci doar decade părţile de dreptul de a proba cu martori încheierea lui. (art. 211 alin. (1) Cod civil). Afirmă că proba scrisă a compensării există şi a fost invocată, aceasta fiind actul de verificare a decontărilor reciproce din 02 februarie 2012. Invocă că în conţinutul hotărârii contestate, s-a invocat nulitatea absolută a actului, cu toate că aceste cerinţe nu au fost înaintate instanţei, fapt ce denotă încălcarea de către instanţă a art. 240 alin. (3) CPC.

Totodată, consideră că instanţa a ignorat în mod nejustificat faptul recunoaşterii de către intimat a achitării sumei de 333021,40 lei, ce reiese din factura fiscală FV 5823870 din 02 februarie 2012, în cererea sa de chemare în judecată cu numărul de ieşire 01-11/13 din 15 noiembrie 2013, care se examinează în prezent la Curtea de Apel Chişinău în cadrul dosarului civil nr. 2c-353/2013. Mai afirmă că „Victoriaimobil” SRL a omis termenul de înaintare a creanţei sale de 207146,03 lei în cadrul procesului de insolvabilitate pe dosarul nr. 2c- 290/2012, deoarece lichidatorul abuziv nu şi-a îndeplinit obligaţia sa legală de notificare a creditorului cunoscut „Victoriaimobil” SRL. Totodată administratorul lichidării încearcă să încaseze ilegal de trei ori de la creditorul său „Victoriaimobil” SRL, mijloace băneşti în valoare totală de 1065341,5 lei (333 021,40 + 207 146,03 + 525 174,03).

La 11 iunie 2014, „Victoriaimobil” SRL a depus cerere de concretizare a temeiurilor recursului. Invocă repetat dezacordul cu hotărârea contestată şi solicită casarea integrală a acesteia. Menţionează că la 07 aprilie 2010 SRL „Grismar” a încheiat cu SRL „Victoriaimobil” contractul de locaţiune a încăperilor nelocuibile cu suprafaţa totală de 2249,9 m.p., situate pe str. Ceucari, 2/7 din mun. Chişinău. Conform pct.7.3.2. al contractului de locaţiune din 07 aprilie 2010, locatarul/SRL „Grismar” şi-a asumat obligaţia să efectueze din cont propriu după recepţionarea obiectului imobiliar instalarea şi pornire-reglarea utilajului ce 5 aparţine locatarului în baza documentaţiei de proiect şi tehnice şi a devizului de cheltuieli coordonate de părţi.

Potrivit pct. 5.8 al contractului de locaţiune din 07 aprilie 2010 îmbunătăţiri inseparabile ale obiectului imobiliar se efectuează de către locatar doar în baza permisiunii scrise ale locatorului. Lucrări, prevăzute în punctul 7.3.2 al prezentului contract, precum şi alte lucrări de finisare, reparaţie şi adaptare, efectuate de către locatar, nu se supun recompensei. Costul îmbunătăţirilor inseparabile, efectuate de către locatar fără permisiunea scrisă a locatorului, nu se supun recompensei. Indică că la data de 02 februarie 2012 SRL „Grismar” avea datoria faţă de SRL „Victoriaimobil” pentru chiria neachitată în baza contractului de locaţiune din 07 aprilie 2010 în sumă totală de 540167,43 lei.

Iar existenţa acestei datorii a impus SRL „Victoriaimobil” să iniţieze rezilierea contractului de locaţiune din 07 aprilie 2010. Cu referire la art. 909 alin. (1) Cod civil susţine că la expirarea termenului sau la rezilierea contractului de locaţiune, locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Afirmă că în legătură cu rezilierea contractului de locaţiune din 07 aprilie 2010, SRL „Grismar” a solicitat de la SRL „Victoriaimobil” compensarea valorii îmbunătăţirilor făcute prin transmiterea în proprietatea SRL „Victoriaimobil” a utilajelor şi materialelor în baza facturii fiscale FV 5823870 din 02 februarie 2012 în sumă de 333021,40 lei.

SRL „Victoriaimobil” a acceptat compensarea dată, cu toate că contractul de locaţiune din 07 aprilie 2010 la pct. 5.8. şi pct. 7.3.2. a prevăzut contrariul adică lipsa obligaţiei de compensare a oricăror îmbunătăţiri. Relevă că creanţa SRL „Grismar” în sumă de 333021,40 lei a fost stinsă prin compensare cu creanţa SRL „Victoriaimobil” în sumă de 540167,43 lei, diferenţa fiind de 207146,03 lei. Datoria dată de 207146,03 lei nefiind achitată până în prezent. Faptul compensării creanţelor respective s-a reflectat expres în actul de verificare a decontărilor reciproce, semnat între SRL „Grismar” şi SRL „Victoriaimobil” la data de 02 februarie 2012 cu aplicarea ştampilelor ambelor părţi.

Cu referire la prevederile art. 651 alin. (4) Cod civil susţine că la încheierea actului juridic de compensare a creanţelor reciproce între SRL „Grismar” şi SRL „Victoriaimobil” la 02 februarie 2012 s-a respectat forma scrisă a actului juridic de compensare, actul juridic fiind întocmit prin semnarea a două înscrisuri: factura fiscală FV 5823870 din 02 februarie 2012 şi actul de verificare a decontărilor reciproce din 02 februarie 2012. Mai indică că prin acordul semnat între SRL „Grismar” cu SRL „Victoriaimobil” la 06 februarie 2012, contractul de locaţiune a încăperilor nelocuibile din 07 aprilie 2010 a fost reziliat anticipat, la pct.7 al acordului dat părţile contractului indicând că nu au pretenţii una faţă de alta privind executarea şi modalitatea de reziliere a contractului de locaţiune a încăperilor din 07 aprilie 2010, ceea ce se confirmă prin semnarea acestui acord.

6 Remarcă că instanţa de insolvabilitate drept temei al admiterii acţiunii şi validării popririi a invocat art. 104 lit. d) al Legii insolvabilităţii şi art. 217 alin. (1) Cod civil, care în opinia acesteia justifică nulitatea absolută a actului de verificare a decontărilor reciproce din 02 februarie 2012. Consideră că instanţa de insolvabilitate a aplicat eronat prevederile art. 104 lit. d) al Legii insolvabilităţii declarând nulitatea absolută al actului de verificare a decontărilor reciproce din 02 februarie 2012, întrucât lichidatorul nu a înaintat nici o acţiune în vederea anulării acestui act juridic. Totodată această normă prevede că actul respectiv poate fi contestat de către administrator/lichidator doar dacă acest act are ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului.

Actul de verificare a decontărilor reciproce din 02 februarie 2012 prevede contrariul şi are ca efect micşorarea datoriei SRL „Grismar”. Apreciază că instanţa de insolvabilitate a aplicat greşit pricinii date art. 217 alin. (1) Cod civil, invocând nulitatea absolută a actului din 02 februarie 2012 de verificare a decontărilor reciproce, fără să facă trimitere la norma concretă, care reglementează nulitatea absolută al actului juridic chipurile afectat de nulitate.

Invocă că în conţinutul hotărârii contestate sunt prezente trei concluzii ale instanţei în lipsa unor dovezi pertinente şi admisibile şi anume: concluzia privind respectarea procedurii de somare a popririi de către lichidatorul SRL „Grismar” (încălcarea procedurii de poprire este evidentă), concluzia despre lipsa pe rolul Curţii de Apel Chişinău a unei proceduri contencioase, ce vizează pretenţii privind încasarea valorii bunurilor sus-menţionate iniţiată de SRL „Grismar” (argumente în acest sens nici n-au fost verificate şi dezbătute de către instanţă) şi concluzia că bunurile poprite nu pot fi restituite creditorului în natură din cauza că ele sunt incorporate în clădire (concluzia s-a bazat pe afirmaţia neprobată de către lichidator).

La 01 iulie 2014, lichidatorul SRL „Grismar”, Sergiu Guţu a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SRL „Victoriaimobil”. Conform art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La caz, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 16 aprilie 2014 prin intermediul Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

7 După cum rezultă din materialele pricinii, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost admisă cererea debitorului SRL „Grismar” şi intentat procesul de insolvabilitate faţă de acesta, în calitate de administrator al insolvabilităţii fiind numit ÎI „Ruslan Vasiliev” cu menţinerea măsurilor de asigurare aplicate prin încheierea din 08 iunie 2012. Tot materialul probator atestă că la 08 aprilie 2014, SRL „Grismar” a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere prin care a solicitat adoptarea unei hotărâri de validare a popririi cu încasarea în mod forţat din contul SRL „Victoriaimobil” în masa debitoare a SRL „Grismar” suma de 333021,40 lei, iar în scopul asigurării executării hotărârii instanţei de insolvabilitate a solicitat aplicarea sechestrului pe bunurile şi conturile bancare ale terţului poprit în limita acţiunii înaintate de către creditor.

Fiind investită cu examinarea cererii nominalizate, instanţa de insolvabilitate a ajuns la concluzia temeiniciei acesteia, admiţând-o şi validând poprirea cu încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Victoriaimobil” în masa debitoare a SRL „Grismar” a sumei de 333021,40 lei şi aplicarea sechestrului pe bunurile şi conturile bancare ale SRL „Victoriaimobil” în valoarea sumei de 333021,40 lei şi dispusă executarea imediată a măsurilor de asigurare. Întru argumentarea soluţiei date instanţa de insolvabilitate a reţinut că la caz sunt relevante prevederile art. 126 alin. (12) ale Legii insolvabilităţii, care prevede că dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului.

Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărâre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc. Astfel, instanţa de insolvabilitate a ajuns la concluzia că deoarece bunurile supuse regimului popririi nu pot fi restituite creditorului în natură, fiind încorporate în clădire, urmează ca prin prisma normei pre-citate să fie dispusă încasarea în mod forţat din contul terţului poprit SRL „Victoriaimobil” în masa debitoare a SRL „Grismar” a sumei de 333021,40 lei.

Instanţa de recurs consideră că hotărârea dată este una pripită, fiind emisă fără a fi dată o apreciere corespunzătoare cererii supuse examinării în raport cu argumentele terţului poprit SRL „Victoriaimobil” aduse în dezacord cu cerinţele înaintate de creditorul urmăritor SRL „Grismar”, cât şi cu prevederile legale aplicabile la soluţionarea unei asemenea cereri.

În susţinerea opiniei menţionate instanţa de recurs remarcă prevederile art. 104 lit. d) al Legii insolvabilităţii, care stabileşte că pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului.

8 În interpretarea corectă a normei enunţte este de înţeles că acţiunile privind anularea anumitor acte încheiate în ultimele patru luni precedente înaintării cererii introductive, pot fi înaintate în instanţa de insolvabilitate de către administrator sau lichidator.

Verificând legalitatea concluziilor din hotărârea recurată în raport cu argumentele recursului, instanţa de recurs constată că, deşi instanţa de insolvabilitate a citat prevederile enunţate, materialele dosarului nu atestă înaintarea de către lichidatorul SRL „Grismar” a unei cereri prin care ar fi solicitat declararea nulităţii actului decontărilor reciproce din 02 februarie 2012. Or, argumentul dat a fost invocat şi în cererea privind admiterea excepţiilor şi desfiinţarea popririi înaintată de SRL „Victoriaimobil” (f. d. 4), care, în susţinerea inexistenţei dreptului de poprire a creditorului urmăritor, a menţionat că actul decontărilor reciproce din 02 februarie 2012 este document contabil, semnat atât de directorul SRL „Victoriaimobil” cât şi de directorul SRL „Grismar”, care reflectă faptul stingerii creanţei SRL „Grismar” în sumă de 333021,40 lei şi care nu a fost contestat sau declarat nul în modul prevăzut de art. 104 al Legii insolvabilităţii şi/sau art. art. 216, 217 Cod civil.

Instanţa de insolvabilitate, însă, conducându-se de dispoziţiile art. 217 alin. (1) Cod civil, într-un mod neînţeles invocă din oficiu nulitatea absolută a actului decontărilor reciproce din 02 februarie 2012 şi, coroborând dispoziţiile legale citate la prevederile art. 104 lit. d) al Legii insolvabilităţii, a ajuns la concluzia că compensarea efectuată de către SRL „Victoriaimobil” în aceeaşi zi cu furnizarea bunurilor şi cu mai puţin de 4 luni de până la data depunerii cererii introductive la 15 mai 2012 atrage nulitatea absolută a acestei operaţiuni contabile, circumstanţe care, în opinia instanţei de recurs, nu pot fi considerate ca temeiuri plauzibile şi concludente pentru invocarea nulităţii absolute a acestui act.

Or, nulitatea reprezintă sancţiunea care se aplică în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă condiţiile de valabilitate, fiind mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condiţiilor de valabilitate a actului juridic.

În acest sens, instanţa de recurs ţine să precizeze că doctrina juridică stabileşte anumite temeiuri pentru care poate fi invocată nulitatea absolută a actului juridic civil şi anume, lipseşte un element esenţial pentru formarea actului juridic, precum consimţământul, obiectul, cauza, forma cerută ad validatem; prin obiectul sau cauza sa actul juridic contravine normelor imperative, ordinii publice, sau bunelor moravuri (art. 220); actul juridic este fictiv sau simulat (art. 221); actul juridic este încheiat de o persoană fără capacitate de exerciţiu (art. 222); actul juridic este încheiat de un minor în vârstă de la 7 la 14 ani (art. 223); nu este respectată obligaţia de înregistrare a actului juridic ca condiţie de valabilitate.

Ca urmare, instanţa de recurs conchide că concluzia instanţei de insolvabilitate cu privire la declararea nulităţii absolute a actului decontărilor reciproce din 02 februarie 2012 poartă un caracter neclar şi incert, rezultat din interpretarea eronată a normelor de drept material. Sub un alt aspect, instanţa de recurs remarcă că prima instanţă extrem de vag a combătut şi argumentul SRL „Victoriaimobil” cu referire la faptul că în privinţa aceloraşi bunuri asupra cărora a fost instituit dreptul de poprire mai există un proces separat în procedura contencioasă, intentat la fel, de către SRL „Grismar”, 9 la 15 noiembrie 2013, în temeiul art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii şi care în prezent se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău în procedura altui judecător.

Aici, instanţa de recurs relevă că reţinerea instanţei de insolvabilitate în sensul că dreptul de a examina litigiile în procedura contencioasă îi revin aceleiaşi instanţe de insolvabilitate şi nu altei instanţe judecătoreşti, iar instanţa nu a constatat existenţa unui litigiu referitor la bunurile indicate prin prisma întrunirii în speţă a temeiurilor de nulitate expuse la art. 104 lit. d) a Legii insolvabilităţii, este una greşită, emisă în contradicţie cu circumstanţele pricinii, or la materialele dosarului este anexată copia cererii de chemare în judecată nr. 01-11/13 înaintată de lichidatorul SRL „Grismar” la 15 noiembrie 2013 împotriva SRL „Victoriaimobil” la Curtea de Apel Chişinău (f. d. 52-53), adică anterior depunerii cererii introductive de către SRL „Grismar” în instanţa de insolvabilitate, iar din conţinutul acestei cereri de chemare în judecată rezultă că una din cerinţele înaintate este şi încasarea în mod forţat din contul SRL „Victoriaimobil” sinecostul utilajului inseparabil (sistem de ventilare şi reţele de asigurare cu electricitate) în valoare totală de 335481,40 lei, care a rămas în folosinţa SRL „Victoriaimobil” după rezilierea contractului de locaţiune din 07 aprilie 2010. Prin urmare, se constată că argumentul susmenţionat a fost respins în mod formal de către prima instanţă, fără a fi supus verificării cele invocate de către SRL „Victoriaimobil”.

Or, printr-o simplă studiere a actelor cauzei este evident că în susţinerea ambelor cereri de chemare în judecată se face trimitere la aceleaşi act - factura fiscală FV 5823870 din 02 februarie 2012 (f. d. 1 şi f. d. 53). În conexiunea celor descrise se constată că instanţa de insolvabilitate nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce necesită a fi stabilite la examinarea cererii lichidatorul SRL „Grismar” cu privire la validarea popririi cu încasarea în mod forţat din contul SRL „Victoriaimobil” în masa debitoare a SRL „Grismar” suma de 333021,40 lei, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC, în conformitate cu care legalitatea şi temeinicia hotărârii presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz, în coroborare cu cadrul legal aplicabil speţei.

Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze şi art. 6 alin. (1) al Convenţiei, în sensul cărui trebuie de înţeles că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite 10 recursul, a casa hotărârea instanţei de insolvabilitate şi a remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău ca instanţă de insolvabilitate.

La rejudecare, instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând chestiunea supusă examinării, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Victoriaimobil”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Grismar” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Svetlana Novac Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 11