2ra-1955/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate şi prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 2ra-1955/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Pogolşa, Steluţei Babco şi Parvan Iulian împotriva Consiliului mun.

Chişinău şi Kaşevici Natalia cu privire la declararea dreptului de proprietate, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, şi la cererea reconevnţională a Nataliei Kaşevici împotriva Ninei Pogolşa, Steluţei Babco şi Parvan Iulian cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 21 septembrie 2009 Pogolşa Nina, Babco Steluţa şi Parvan Iulian au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chişinău şi Kaşevici Natalia cu privire la declararea dreptului de proprietate, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. La 01 decembrie 2011 Kaşevici Natalia a depus cerere reconvenţională împotriva Ninei Pogolşa, Steluţei Babco şi Parvan Iulian cu privire la declararea dreptului de proprietate, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013 acţiunea iniţială a fost admisă, iar cea reconvenţională a fost respinsă, fiind recunoscut dreptul de proprietate a lui Parvan Ion asupra garajului amplasat în mun. Chişinău, bd. Moscovei, 12/4, boxa nr. 3, cu suprafaţa totală de 37,3 m.p., inclusiv subsolul cu suprafaţa de 18,6 m.p., nr. cadastral 0100414196.01, cu includerea bunului în masa succesorală.

S-a dispus prelungirea termenului de acceptare a succesiunii cu 6 luni asupra averii succesorale după decesul lui Parvan Ion, decedat la 11 iulie 2008, succesorilor legali Parvan Iulian şi Babco Steluţa. S-a recunoscut după Pogolşa Nina, Babco Steluţa, Parvan Iulian şi Kaşevici Natalia dreptul de proprietate a cîte ¼ cote-părţi fiecăruia ca moştenitori legali după decesul lui Parvan Ion asupra averii succesorale ce constă din garajul amplasat în mun. Chişinău, bd. Moscovei, 12/4, boxa nr. 3, cu suprafaţa totală de 37,3 m.p., inclusiv subsol cu suprafaţa de 18,6 m.p., nr. cadastral 0100414196.01, cu înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014 apelul declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 10 aprilie 2014 Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii reconevnţionale şi respingerea acţiunii iniţiale. Recurenţii în motivarea recursului au invocat că la emiterea hotărîrilor instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. La 19 mai 2014 în adresa Consiliului mun. Chişinău, Ninei Pogolşa şi Babco Stela a fost expediată copia recursului declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 18 iunie 2014 Pogolşa Nina a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. În materialele cauzei nu atestă data expedierii în adresa părţilor a copiei de pe decizia instanţei de apel motivate. Astfel, recursul se consideră ca fiind depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel. Iar, invocarea de către recurenţi a faptului că Curtea de Apel Chişinău a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor precum că bunul imobil în litigiu – garajul amplasat în mun. Chişinău, bd. Moscovei, 12/4, boxa nr. 3, cu suprafaţa totală de 37,3 m.p., inclusiv subsol cu suprafaţa de 18,6 m.p., în urma partajării averii proprietate comună în devălmăşie a soţilor Parvan Ion şi Parvan Iulia, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani or. Chişinău din 15 noiembrie 1994 i-a revenit ultimei Iuliei Parvan, fapt ce denotă că Parvan Ion nu avea nici un drept asupra bunului dat, deoarece contravin suportului probator al cauzei. Or, în cadrul examinării pricinii s-a stabilit cert că hotărîrea Judecătoriei Rîşcani or. Chişinău din 15 noiembrie 1994, prin atacare a fost anulată, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă, ulterior prin încheierea din 17 octombrie 1996 cererea de chemare în judecată fiind scoasă de pe rol, fapt confirmat prin certificatul nr. 3263 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Kaşevici Natalia şi Parvan Iulian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4