2ra-1872/14 — Desfacerea căsătoriei şi inacasarea pensiei de întreţinere a soţiei

prima instanţă: M. Tertea dosarul nr. 2ra-1872/14 instanţa de apel: A. Parpalac, S. Vrabie, S. Leu ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Olga Moisei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Moisei împotriva lui Grigore Moisei cu privire la desfacerea căsătoriei şi încasarea pensiei de întreţinere a soţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 06 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Olga Moisei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 30 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 26 octombrie 2012, Olga Moisei a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Grigore Moisei cu privire la desfacerea căsătoriei şi încasarea pensiei de întreţinere a soţiei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 15 septembrie 1979, a înregistrat căsătoria cu Grigore Moisei la Oficiul de stare civilă Căuşeni, iar în urma căsătoriei s-au născut cinci copii, care la moment au atins vârsta majoratului. Susţine că odată cu atingerea vârstei de pensionare şi demisionarea din serviciu, relaţiile cu soţul său au devenit tot mai tensionate, iar din anul 2008, familia lor s-a destrămat. Afirmă că pensia, de care beneficiază pârâtul, depăşeşte cu mult cuantumul pensiei sale, însă acesta o foloseşte doar în scopuri personale şi nu contribuie la necesităţile şi cheltuielile casnice. Menţionează că pârâtul s-a eschivat de la acordarea ajutorului financiar atunci când ea, fiind bolnavă, urma să primească un tratament costisitor, manifestând, astfel, un dezinteres total faţă de ea.

Consideră că toate căile de împăcare au eşuat, iar în aceste condiţii, familia nu mai poate fi menţinută. Invocă că actualmente, starea sa financiară este precară, primeşte doar pensia, care este mică şi nu are posibilitate să se întreţină din mijloace proprii. Mai invocă că starea sa de sănătate este gravă, și are nevoie de tratament periodic costisitor, fiindu-i recomandate internări în instituţii medicale. Prin urmare, solicită desfacerea căsătoriei încheiată între ea şi pârât la 15 septembrie 1979 şi încasarea de la pârât a pensiei pentru întreţinerea sa într-o sumă bănească fixă lunară în mărime de 1500 lei, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată şi a cheltuielilor de judecată.

2 Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 30 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, a fost desfăcută căsătoria încheiată între Olga Moisei şi Grigore Moisei, înregistrată la 15 septembrie 1979 la Oficiul stării civile Căuşeni cu nr. 110, pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei a fost încasată de la Grigore Moisei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei, iar Olga Moisei a fost scutită de la plata taxei de stat la înregistrarea desfacerii căsătoriei şi au fost încasate de la Grigore Moisei în beneficiul Olgăi Moisei cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 300 lei şi taxa de stat în sumă de 47 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 06 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către Olga Moisei şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 17 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Olga Moisei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primii instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a soţiei şi emiterea în această parte a unei noi hotărârii cu privire la admiterea acestei pretenţii. Recurenta Olga Moisei, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a soţiei, deoarece instanţele de judecată au apreciat în mod arbitrar şi unilateral probele prezentate la materialele cauzei şi nu au elucidat şi constatat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii.

Menţionează că instanţa de apel a concluzionat că în şedinţa de judecată s-a constatat că intimatul beneficiază de o pensie lunară în sumă de 1164 lei româneşti şi nu de 4000 lei româneşti, după cum a invocat ea, fapt ce constituie o eroare, deoarece ea a indicat că intimatul beneficiază de o pensie de aproximativ 4000 lei moldoveneşti, echivalentul aproximativ al sumei de 1384 lei româneşti, conform cursului valutar din octombrie 2012 şi nu de 4000 lei româneşti. Susţine că pentru a avea o informaţie precisă, ea a solicitat instanţei de judecată înaintarea unui demers la Casa de pensii sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne din România pentru stabilirea cuantumului pensiei, ce se achită intimatului.

Afirmă că în şedinţa de judecată s-a mai constatat că Grigore Moisei locuieşte în România, nu dispune de locuinţă în proprietatea sa, închiriază apartament pentru care achită 250 lei româneşti şi 300 lei româneşti pentru serviciile comunale, însă intimatul a prezentat ca probă copia contractului de închiriere întocmit la 11 iunie 2013, pe un termen de 6 luni, până la 10 decembrie 2013, care la momentul prezentării în instanţa de judecată era deja expirat. Consideră că intimatul a prezentat probe false, fără să prezinte informaţii de la organul fiscal abilitat despre înregistrarea contractului de chirie, precum şi de la cadastrul bunurilor imobile din România şi din Republica Moldova,care ar confirma că el nu dispune de bunuri imobiliare.

Invocă că instanţele de judecată au pus la bază doar declaraţiile reprezentantului intimatului, avocatul Grigore Damian, fără a dispune de careva probe. 3 Mai invocă că prima instanţă a stabilit că intimatul îl întreţine pe fiul comun minor, achitând lunar câte 50 Euro pentru întreţinerea sa, însă, de fapt, fiul său mai mic Andrei este născut la 21 decembrie 1988 şi la momentul pronunţării hotărârii din 30 decembrie 2013, a împlinit vârsta de 25 ani, a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, locuieşte împreună cu ea, nu are nici o sursă de existenţă, se află la întreţinerea sa. Menţionează că intimatul nu a prezentat nici o probă, prin care să se confirme că el îi achită lunar fiului Andrei câte 50 Euro.

Susţine că instanţele judecătoreşti nu au luat în consideraţie şirul de patologii ale stării sănătăţii şi cheltuielile sale lunare prezentate în instanţă. Prin referinţa depusă la 26 mai 2014 Grigore Moisei a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanței de apel. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Olga Moisei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Olgăi Moisei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul Olgăi Moisei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi