2ra-1766/19 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori si a cheltuielilor de judecata

2ra-1766/19 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1766/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, judecător: (V. Martînenco)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (A. Panov, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tudor Moisei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Moisei

împotriva lui Tudor Moisei, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica cu privire la facerea căsătoriei, determinarea

domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere pentru copii minori și

compensarea cheltuielilor de judecată și

cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Tudor Moisei

împotriva Irinei Moisei, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, cu privire la desfacerea căsătoriei și

determinarea domiciliului copiilor minori,

împotriva deciziei din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Tudor Moisei și apelul incident declarat de Irina Moisei

și s-a menținut hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 18 octombrie 2017, Irina Moisei, reprezentată de avocatul Iulian Cașu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Moisei, intervenient

accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica cu privire

la facerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei

de întreținere pentru copii minori și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Irina Moisei a indicat că la data de

28 septembrie 2007 s-a căsătorit cu Tudor Moisei, căsătoria fiind înregistrată de

către Primăria or. Sîngera, mun. Chișinău cu nr. 81. Din căsătoria lor au doi copii

minori comuni Xxxxxxxxx, anul nașterii 21 iunie 2008 și Xxxxxxxxx, anul

nașterii 26 decembrie 2013.

Reclamanta Irina Moisei a menționat că pe parcursul căsătorie relațiile cu

soțul s-au înrăutățit, iar certurile și neînțelegerile au devenit zilnice, astfel încât

viața comună a devenit imposibilă. Reclamanta consideră că, nu este posibilă

menținerea familiei din care considerent solicită desfacerea căsătoriei. Totodată,

reclamanta a relevat că odată cu desfacerea căsătoriei instanța urmează să

1

stabilească domiciliul copiilor minori Xxxxxxxxx și Xxxxxxxxx, cu mama Irina

Moisei odată ce la moment aceștia se află în grija ei, iar pârâtul Tudor Moisei nu

contribuie la educația și întreținerea copiilor.

Reclamanta Irina Moisei a solicitat admiterea acțiunii, desfacerea căsătoriei

înregistrată la 28 septembrie 2007 la Primăria or. Sîngera, înscrierea nr. 81 între

Irina Moisei și Tudor Moisei, stabilirea domiciliului copiilor minori Xxxxxxxxx

și Xxxxxxxxx cu mama, încasarea de la Tudor Moisei în beneficiul Irinei Moisei

pensie pentru întreținerea copilului minor Xxxxxxxxx în sumă fixă de 1500 lunar

și pentru Xxxxxxxxx în sumă de 2000 lei lunar, până la atingerea majoratului de

către copii și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 01 martie 2018 în cadrul ședinței de judecată Tudor Moisei, reprezentat

de avocatul Iurie Sedlețchi a depus cerere de chemare în judecată reconvențională

împotriva Irinei Moisei, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, cu privire la desfacerea căsătoriei și

determinarea domiciliului copiilor minori.

În motivarea acțiunii, reclamantul Tudor Moisei a indicat că este de acord

parțial cu acțiunea inițială depusă de Irina Moisei și anume în partea ce ține

desfacerea căsătoriei și solicită desfacerea acesteia, deoarece într-adevăr la

moment în familie nu este înțelegere, persistă certuri.

Reclamantul Tudor Moisei a relevat că datorită comportamentului negativ al

soției sale Irina Moisei suferă copii lor comuni, dat fiind faptul că copii sunt

prezenți la certurile iscate între părinți.

Astfel, reclamantul a remarcat că odată cu desfacerea căsătoriei este necesar

de a determina cu cine din părinți urmează să locuiască copiii minori Xxxxxxxxx

și Xxxxxxxxx, în acest sens solicită instanței stabilirea domiciliului acestora cu

tata, dat fiind faptul că acesta are grijă de copii și influențează pozitiv asupra

educației acestora.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, s-a admis integral acțiunea principală și parțial acțiunea reconvențională,

s-a desfăcut căsătoria dintre Irina Moisei și Tudor Moisei, înregistrată la data de

28 septembrie 2007 la Primăria or. Sîngera, sectorul Botanica, mun. Chișinău, cu

înscrierea nr.81, pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei, s-a dispus încasarea

taxei de stat de la Tudor Moisei și Irina Moisei în beneficiul statului în mărime de

a câte 500 % din unitatea convențională stabilită, s-a determinat domiciliul

copiilor minori, Xxxxxxxxx anul nașterii 21 iunie 2008 și Xxxxxxxxx anul

nașterii 26 decembrie 2013, cu mama Irina Moisei, s-a încasat de la Tudor Moisei

în beneficiul Irinei Moisei pensia pentru întreținerea copiilor minori Xxxxxxxxx

anul nașterii 21 iunie 2008 și Xxxxxxxxx anul nașterii 26 decembrie 2013 în

mărime de a câte 1000 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu data de 18

octombrie 2017 până la atingerea majoratului de către copii, s-a încasat de la

Tudor Moisei în beneficiul Irinei Moisei suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată sub formă de taxă de stat și suma de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică iar în total suma de 3340 lei, s-a încasat de la Tudor Moisei taxa

de stat în beneficiul statului în mărime de 720 lei, în rest, acțiunea

reconvențională, în partea determinării domiciliului copiilor minori, s-a respins ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Tudor Moisei și apelul incident declarat de Irina Moisei și s-a menținut

2

hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Moisei împotriva lui Tudor

Moisei, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Botanica cu privire la facerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori,

încasarea pensiei de întreținere pentru copii minori și compensarea cheltuielilor de

judecată și cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Tudor Moisei

împotriva Irinei Moisei, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, cu privire la desfacerea căsătoriei și

determinarea domiciliului copiilor minori.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că potrivit

certificatului de căsătorie nr. 81 din 28 septembrie 2008, Primăria Sîngera, sectorul

Botanica, municipiul Chișinău a fost înregistrată căsătoria dintre Tudor Moisei și

Irina Moisei, din aceiași dată. Din viața în comun Tudor Moisei și Irina Moisei au

doi copii minori Xxxxxxxxx, anul nașterii 21 iunie 2008 și Xxxxxxxxx, anul

nașterii 26 decembrie 2013. Ulterior, invocând că pe parcursul căsătoriei relațiile

cu soțul s-au înrăutățit, iar certurile și neînțelegerile au devenit zilnice, astfel încât

viața comună a devenit imposibilă, precum și imposibilă menținerea familiei, Irina

Moisei a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Moisei,

intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Botanica, cu privire la desfacerea căsătoriei înregistrată la 28 septembrie 2007 la

Primăria Sîngera dintre Tudor Moisei și Irina Moisei, stabilirea domiciliului

copiilor minori Xxxxxxxxx anul nașterii 21 iunie 2008 și Xxxxxxxxx anul nașterii

26 decembrie 2013 cu mama odată ce la moment aceștia se află în grija ei, iar

pârâtul nu contribuie la educația și întreținerea copiilor, încasarea de la Tudor

Moisei în beneficiul Irinei Moisei pensie pentru întreținerea copilului minor

Xxxxxxxxx în sumă fixă de 1500 lei lunar și pentru Xxxxxxxxx în sumă de 2000

lei lunar, până la atingerea majoratului de către copii și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Instanța de apel a reținut că este întemeiată concluzia instanței de fond cu

privire la stabilirea domiciliului copiilor minori Xxxxxxxxx, anul nașterii 21 iunie

2008 și Xxxxxxxxx, anul nașterii 26 decembrie 2013, cu mama Irina Moisei, or, cu

toate că precum reiese din avizul-concluzie nr.28/18 din 11 ianuarie 2018 și nr.

635/18 din 03 octombrie 2018, eliberat de Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copiilor sect. Botanica, precum și actul de examinare a condițiilor de trai a

Primăriei or. Sîngera din 21 aprilie 2018, ambii părinți au posibilitatea de a le

asigura copiilor susținere materială și de a le asigura un nivel de trai decent, totuși,

copiii care la moment au vârsta de 10 și respectiv 5 ani, necesită o îngrijire și

atenție deosebită.

Instanța de apel a menționat că creșterea împreună a fraților este în interesul

lor superior nu doar atunci cînd între ei s-au statornicit puternice legături de

afecțiune, cînd în măsura separării ar fi de natură să le creeze traume psihice greu

de depășit, dar și atunci cînd separarea ar contribui la o ruptură definitivă între

frați, datorită influenței negative a părinților, dacă interesele copiilor minori impun

creșterea împreună, atunci cînd între ei ar contribui la dispariția sentimentelor

firești dintre frați, preîntîmpinarea unei asemenea rupturi, care nu este în interiorul

copiilor, putându-se realiza numai prin creșterea lor împreună, prin traiul alături

putându-le fi schimbate sentimentele într-un sens pozitiv, spre o relație de dragoste

3

și afecțiune reciprocă, proprie fraților, cu consecințe benefice pentru dezvoltarea

lor viitoare.

Respectiv, stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama Moisei Irina, va

permite o mai bună dezvoltare intelectuală și culturală a acestora, le-ar promova

abilitățile în privința dezvoltării intelectuale și oferirea unui echilibru psihologic,

care la rîndul său ar favoriza dezvoltarea copiilor într-un ambient corespunzător,

iar dat fiind faptul că separarea fraților este inadmisibilă și trebuie să constituie o

măsură extremă, care ar putea fi justificată doar prin lipsa posibilităților unui

părinte de a-i crește și educa împreună și care, pentru evitarea traumatismului

psihic ce poate fi cauzat prin stabilirea unor domicilii diferite, trebuie să aibă

caracter excepțional, instanța de apel apreciază ca întemeiată concluzia instanței de

fond privind stabilirea domiciliului copiilor Xxxxxxxxx și Xxxxxxxxx, cu mama

Irina Moisei.

Cu referire la argumentele apelantului Moisei Tudor privind aspectele legale

de determinare a domiciliului copiilor minori, raportate la normele internaționale,

precum și circumstanțele cauzei care denotă atașarea copilului minor Xxxxxxxxx

față de el și față de casa părintească în care locuiește, instanța de apel reține că

într-adevăr, potrivit Fișei de caracterizare eliberată de IPLT "Alexandru cel Bun”,

elevul Xxxxxxxxx locuiește cu tata Tudor Moisei, care s-a manifestat pozitiv în

fața cadrului didactic.

De asemenea, instanța de apel consideră declarative argumentele apelantului

în partea netemeiniciei concluziei primei instanțe de stabilire a domiciliului

copilului minor Xxxxxxxxx cu mama, or, în opinia instanței de apel acest fapt va

permite o mai bună dezvoltare intelectuală și culturală a acestuia, i-ar promova

abilitățile în privința dezvoltării intelectuale și oferirea unui echilibru psihologic.

Suplimentar, este de reținut că la vîrsta de 5 ani, schimbarea mediului și

ambianței în care se află copilul minor Xxxxxxxxx nu este benefică, or, această

schimbare urmând a fi efectuată doar în cazuri de necesitate extremă și doar cînd

există riscuri pentru creșterea și dezvoltarea normală.

Instanța de apel consideră irelevante argumentele apelantului cu referire la

prevederile art.64 Codul familiei, potrivit căruia părintele care locuiește împreună

cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil și celălalt părinte care

locuiește separat, cu excepția cazurilor când comportamentul acestuia din urmă

este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui

fizică și psihică, or, pe lingă faptul că acesta nu a prezentat careva probe

concludente și pertinente referitor la interdicțiile impuse de Irina Moisei referitor

la întrevederile lui cu copiii, este de menționat că argumentele respective

constituie obiectul altui litigiu.

Instanța de apel consideră că prima instanță a adoptat o hotărâre legală,

întemeiată și bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege, iar cererile de apel sunt nefondate, instanța de apel

ajungând la concluzia de a respinge apelurile declarate și a menține hotărârea

primei instanțe.

La 04 iulie 2019, Tudor Moisei a declarat recurs împotriva deciziei din

10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care a fost suplinit prin cerere de recurs

suplimentar la data de 01 octombrie 2019 prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în

4

instanța de apel pentru a fi stabilit locul de trai a copiilor minori și modul de

întreținere a acestora.

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor indicate în cererea de

chemare în judecată, recurentul Tudor Moisei a indicat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră vădit ilegale și

neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea, concluziile instanței expuse în hotărâre sunt în

contradicție cu circumstanțele pricini.

Recurentul Tudor Moisei a indicat că instanța de apel a apreciat eronat

circumstanțele de fapt și anume a indicat că nu corespunde realității avizul

Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Botanica deoarece Irina

Moisei nu locuiește pe adresa indicată în aviz, având domiciliul în satul

Dobrogea.

Recurentul Tudor Moisei a menționat că instanța de apel a apreciat eronat

prevederile art. 63 alin. (1)-(3) Codul familiei în care este stipulat că în cazul când

părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se

determină prin acordul părinților. Dacă un atare acord lipsește, domiciliul

minorului se stabilește de către instanța judecătorească, ținându-se cont de

interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vârsta de 10 ani), fapt care a

fost ignorat de către instanța de apel, chiar dacă a fost solicitat de Tudor Moisei.

Recurentul Tudor Moisei a declarat că instanța de apel urma să ia în

considerare atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și

surori, vârsta copilului, calitățile morale ale părinților, relațiile existente între

fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru

educația și dezvoltarea copilului. La moment feciorul mai mare Xxxxxxxxx

fregventează școala din or. Sîngera și locuiește cu tatăl, iar feciorul mai mic este

cu mama care nu-i permite să aibă întrevederi cu tatăl și nici să vorbească cu

copilul la telefon.

Recurentul Tudor Moisei a invocat că instanța de apel a ignorat prevederile

art. 64 alin. (1) Codul familiei, părintele care locuiește împreună cu copilul nu are

dreptul să împiedice contactul dintre copil și celălalt părinte care locuiește

separat, cu excepția cazurilor când comportamentul acestuia din urmă este în

detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică și

psihică.

Recurentul Tudor Moisei a menționat că instanța de apel nu a dat apreciere

la faptul că ambii copii sau născut și au locuit în casa tatălui, unde au crescut și

sau atașat de locuință. În locuința dată de-a lungul anilor au fost create toate

condițiile necesare pentru dezvoltarea și creșterea copiilor. La moment copii au

doar de suferit în urma schimbării locului de trai, în final feciorul mai mare nu

vrea să locuiască cu mama, ceia ce rezultă din comportamentul acestuia care de

fiecare dată când î-l ia mama, acesta vine la casa tatălui, iar ce ține de feciorul

mai mic acesta nu are posibilitate de a comunica cu tatăl, care î-și dă interesul

sporit de a contribui la dezvoltarea și creșterea copilului, care are nevoie de

îngrijire medicală deosebită ce ține de vederea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

5

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces

la data de 20 mai 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 5201 (f. d. 153), fiind

recepționată de către recurentul Tudor Moisei la data de 05 mai 2019, fiind indicat

expres în cererea de recurs (f.d. 158).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Tudor Moisei, la data de 04 iulie 2019, cu respectarea termenului prevăzut la

art. 434 Cod de procedură civilă.

La 08 august 2019, în adresa intimatei Irina Moisei a fost expediată copia

recursului declarat de Tudor Moisei, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 13 septembrie 2019 Irina Moisei, reprezentată de avocatul Iulian Cașu a

depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat Tudor Moisei, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tudor Moisei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Tudor Moisei, se referă

la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

6

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Tudor Moisei nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Tudor Moisei.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tudor Moisei împotriva

deciziei din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Irina Moisei împotriva lui Tudor Moisei,

intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Botanica cu privire la facerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori,

încasarea pensiei de întreținere pentru copii minori și compensarea cheltuielilor de

judecată și cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Tudor Moisei

împotriva Irinei Moisei, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sect. Botanica, cu privire la desfacerea căsătoriei și

determinarea domiciliului copiilor minori.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7