2r-951/18 — desfacerea casatoriei, satbilirea domiciliului copiilor minori

Dosarul nr. 2r-951/18

Prima instanță; (Judecătoria Chișinău, sediul Central) N. Stratan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu

DECIZIE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Isofi Tudor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Isofi Ana împotriva

lui Isofi Tudor, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Botanica, municipiul Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei

pentru întreținerea copiilor minori și stabilirea domiciliului copiilor minori,

împotriva încheierii din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea lui Isofi Tudor privind repunerea în termenul de declarare a apelului

și s-a restituit apelul ca depus în afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 23 martie 2017 Isofi Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Isofi Tudor, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Botanica, municipiul Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei

pentru întreținerea copiilor minori și stabilirea domiciliului copiilor minori.

Prin hotărârea din 21 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Isofi Ana.

S-a desfăcut căsătoria între Isofi Tudor și Isofi (Tentiuc) Ana, înregistrată la 30

septembrie 2005 de Oficiul Stare Civilă Botanica, municipiul Chișinău sub nr. 1023.

S-a stabilit domiciliul copiilor minori XXXXX, XXXXX, cu mama Isofi Ana.

S-a încasat de la Isofi Tudor în beneficiul Anei Isofi pensia pentru întreținerea

copiilor minori XXXXX, XXXXX în mărime de 1/3 din toate veniturile lunar,

începând cu 23 martie 2017 și până la majoratul copiilor.

S-a încasat de la Isofi Tudor în beneficiul Anei Isofi suma de 140 de lei cu titlu

de taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

S-a încasat de la Isofi Tudor în beneficiul statului suma de 150 de lei cu titlu de

taxă de stat.

La 18 septembrie 2018 Isofi Tudor a depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii din 21 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând

1

totodată repunerea în termenul de declarare a apelului (f.d. 53-55).

Prin încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea lui Isofi Tudor privind repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a

restituit apelul ca depus în afara termenului legal.

La 15 noiembrie 2018 Isofi Tudor a declarat recurs împotriva încheierii instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate și

restituirea cauzei la rejudecare.

Recurentul Isofi Tudor în motivarea recursului a menționat că la emiterea

încheierii contestate, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept procedural și

anume faptul că a depus cererea de apel în termenul legal de 30 de zile din momentul

când a făcut cunoștință cu dispozitivul hotărârii la data indicată pe coperta dosarului

prin intermediul avocatului și a declarat apel la data de 18 septembrie 2018.

De asemenea recurentul a specificat că la 21 iunie 2017 nu i-a fost eliberat

dispozitivul hotărârii primei instanțe, însă nu a citit pentru ce a aplicat semnătura în

recipisa anexată la materialele cauzei și deci a fost indus în eroare de către grefiera

instanței de judecată.

Prin urmare a susținut că soluția instanței de apel este incorectă și astfel i s-a

încălcat dreptul de acces la justiție.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 01 noiembrie 2018,

dar date ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel recursul declarat la data de 15 noiembrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs,

fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a fi

respins cu menținerea încheierii contestate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Din actele cauzei rezultă că la 21 iunie 2017, a fost pronunțat dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Totodată, s-a stabilit că la pronunțarea dispozitivului hotărârii primei instanțe,

Isofi Tudor a fost prezent și a recepționat dispozitivul hotărârii în aceiași zi (f.d. 42).

Deci, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 22 iunie 2017, ziua

imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii primei instanțe.

2

Termenul limită pentru depunerea cererii de apel a fost data de 21 iulie 2017.

La 18 septembrie 2018 Isofi Tudor a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului (f.d. 53).

În conformitate cu art. 113 alin. (1) Codul de procedură civilă (în vigoare la

momentul pronunțării dispozitivului hotărârârii primei instanțe), dreptul de a efectua

actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit

de instanța judecătorească (judecător).

Colegiul reține că apelul depus de Isofi Tudor la 18 septembrie 2018, a fost

declarat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 362 alin. (1) Codul de

procedură civilă.

Având în vedere prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se

reține că termenul de declarare a apelului curg de la pronunțarea dispozitivului hotărârii.

Prin urmare, legislația nu prevede alte excepții privitor la termenul de declarare a

apelului.

Mai mult, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanțe, Isofi

Tudor nu a prezentat prin probe incontestabile, dovada imposibilității îndeplinirii actului

procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se

depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în

ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței.

Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie

depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc).

Deci instanța de apel întemeiat a concluzionat că în astfel de circumstanțe, calea de

atac a fost epuizată, iar temeiuri de repunere în termen a apelului lipsesc.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului că nu a citit pentru ce a aplicat

semnătura în recipisa anexată la materialele cauzei și prin urmare a fost indus în

eroare de către grefiera instanței de judecată.

La caz, instanța de recurs reține că la materialele cauzei se conține recipisa, prin

care lui Isofi Tudor i-a fost adus la cunoștință și înmânată copia dispozitivului hotărârii

din 21 iunie 2017, i s-a explicat procedura și termenul de atac al hotărârii și dreptul de a

solicita în termen de 30 de zile textul integral al hotărârii (f.d. 42).

În conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă

prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze despre

dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de lege.

Prin urmare Colegiul relevă că recurentul nu a dat dovadă de diligență și bună

credință în realizarea drepturilor sale.

În atare circumstanțe, instanța de recurs concluzionează că soluția adoptată de

instanța de apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel, este

3

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6

Fundamentale, avînd în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor

procedurale cu bună credință și în termen.

Or, admiterea spre examinare a unui apel tardiv, ar avea un efect incompatibil cu

principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul

intimatei la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat de Isofi Tudor și de a menține încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Isofi Tudor.

Se menține încheierea din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Isofi Ana împotriva lui Isofi Tudor,

intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica,

municipiul Chișinău cu privire la desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori și stabilirea domiciliului copiilor minori.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

4