- Dosarul nr.
- 2ra-1394/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 16 aprilie 2014
- Părțile
- Popovici Maria vs Popovici Iurie
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1394/14 — Încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori
Judecătoria rhei Dosarul nr. 2ra-1394/14 Judecător: V.Selevestru Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Popova, S.Caitaz, A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popovici Iurie, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Mariei Popovici împotriva lui Popovici Iurie privind încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 28 mai 2013, reclamanta Popovici Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popovici Iurie privind încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, la 18.02.1993 a încheiat căsătoria cu pîrîtul Popovici Iurie, căsătoria a fost înregistrată la Primăria Pelivan, r-l Orhei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 22.12.2004, căsătoria a fost desfăcută. Din căsătorie au doi copii: fiul Popovici Pavel, a.n. 30.10.1992 care a împlinit vîrsta de majorat, şi fiul Popovici Nicolae, a.n. 07.11.2000 care este minor. Pîrîtul nu acordă nici un ajutor la întreţinerea şi îngrijirea copilului, deşi este sănătos şi apt de muncă. Solicită reclamanta încasarea de la pîrît în beneficiul său a pensiei pentru întreţinerea copilului minor în mărime de 1 500 lei lunar, pînă la atingerea majoratului de către acesta.
Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea de la Popovici Iurie în beneficiul lui Popovici Maria pensie de întreţinere pentru fiul minor Popovici Nicolae, a.n. 07.11.2000 în mărime fixă de 1 000 lei lunar, începînd cu 28.05.2013, pînă la majorat. În susţinerea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 74-76 Codul familiei, concluzionînd că cuantumul pensiei pentru întreţinerea copilului minor este rezonabilă în mărime de 1 000 lei, ţinînd cont de minimul de existenţă pentru un copil minor în sectorul rural din 2013, care constituie 1 528,7 lei lunar. Popovici Iurie a declarat apel la 04 iulie 2013, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu modificarea cuantumului pensiei de întreţinere în cuantum fix ce nu depăşeşte suma de 500 lei.
În motivarea apelului a ainvocat că instanţa de fond a studiat unilateral şi superficial probele acumulate la cauza civilă, bazîndu-se doar pe probele aduse de către reprezentantul reclamantei. Contrar art. 100 alin. (1) CPC, instanţa de fond nu i- a înmînat pîrîtului copia acţiunii cu toate materialele anexate, fiindu-i expediată doar citaţia pentru şedinţa de judecată din data de 25.06.2013.
În cadrul şedinţei de 1 judecată, pîrîtul a solicitat să i se înmîneze o copie de acţiune cu materialele anexate pentru a face cunoştinţă, solicitînd şi acordarea unui termen pentru a pregăti referinţă şi a apela la asistenţa juridică, însă instanţa i-a ignorat cerinţele, fapt prin care a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procesuale; La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere instanţa de fond, nu a luat în consideraţie faptul că pîrîtul are un venit stabil, fiind încadrat în cîmpul muncii la SA „Hidroconstructor” în baza ordinului nr. 117-K din 31.08.1987, unde lucrează pînă în prezent. Pîrîtul are probleme cu sănătatea, la 21.03.2013 a suportat o intervenţie chirurgicală, în legătură cu ce nu are posibilitate pentru a plecat peste hotarele ţării la un cîştig mai mare, fiind nevoit să muncească la locul de trai.
Salariul pîrîtului nu este mare, deviind de la 400 pînă la 1 600 lei, însă este stabil, este de acord să achite pensia alimentară într-o sumă rezonabilă raportat la salariul său lunar; Instanţa a ignorat prevederile art. 75 alin. (2) CF, nu a ţinut cont de starea materială precară a pîrîtului, condiţionată de starea nefastă a sănătăţii. Încasînd suma de 1 000 lei de la pîrît pentru întreţinerea fiului minor, instanţa de judecată a făcut imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti chiar din start, ceea ce îi va crea pe viitor probleme cu organele de drept. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Popovici Iurie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.
Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 18.02.2014, Popovici Iurie a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de încasare a pensiei de întreţinere în cuantum fix ce nu depăşeşte suma de 600 lei. În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele expuse şi în cererea de apel, menţionînd că instanţele au examinat superficial litigiul.
Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. 2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Popovici Iurie, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Popovici Iurie ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Popovici Iurie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Mariei Popovici împotriva lui Popovici Iurie privind încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3