2ra-2075/14 — Anularea actelor cu valoare juridică

dosarul nr.2ra-2075/14 prima instanţă: N. Rusu instanţa de apel: E. Clim, E. Fistican, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Furnica Valeriu, Aramă Larisa şi Aramă Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Procurorul raionului Hînceşti în interesele Mariei Guţan împotriva lui Furnica Valeriu, Aramă Larisa şi Aramă Valentin cu privire la anularea actelor cu valoare juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Aramă Valentin şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 24 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisa integral, c o n s t a t ă: La 28 iulie 2006, Procurorul raionului Hînceşti a înaintat cerere de chemare în judecată în interesele Mariei Guţan împotriva lui Furnica Valeriu, Aramă Larisa şi Aramă Valentin cu privire la anularea actelor cu valoare juridică.

În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că în luna august 1994, Guţan Valeriu, fiul reclamantei Maria Guţan, a împrumutat de la Arama Valentin o sumă de bani, după care a plecat din ţară. În luna octombrie 1994, Aramă Valentin şi Furnica Valeriu au venit acasă la Guţan Maria şi ameninţînd-o, i-au luat frigiderul, televizorul şi automobilul, motivînd că vor restitui bunurile atunci, cînd Guţan Valeriu v-a restitui banii împrumutaţi de la Aramă Valentin. De asemenea, Aramă Valentin, profitînd de vîrsta înaintată a Mariei Guţan, în luna martie 1995, ameninţînd-o, au mers la biroul notarial „Victor Bicec” , unde a fost impusă să semneze nişte documente şi doar după ce au fost semnate, reclamanta a aflat că a semnat o procură, prin care îi încredinţează lui Aramă Valentin să vîndă casa de locuit, situată pe str. Alexandru cel Bun 136 din or.

Hînceşti. Menţionează reclamantul că ulterior, la 24.03.1995, între Aramă Valentin şi Furnica Valeriu a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit a lui Guţan Maria la preţul de 385 lei, iar la 26.09.2005, Furnica Valeriu a încheiat un contract de vînzare-cumpărare cu Aramă Larisa şi Aramă Valentin, prin care i-a transmis dreptul de proprietate asupra casei de locuit de pe str. Alexandru cel Bun 136 din or. Hînceşti, la preţul de 21615,00 lei. Pe cauza dată au fost adoptate mai multe hotărîri, ulterior anulate şi cauza restituită la rejudecare. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 24 octombrie 2012, cererea de chemare în judecata a fost admisa. Au fost declarate nule procura nr.1965 din data de 22 august 1994, conform căreia Guţan Maria îi încredinţează lui Aramă Valentin dreptul de vînzare a casei de locuit situată pe str. Alexandru cel Bun 136 din or.

Hînceşti, procura nr.76 din data de 11 ianuarie 1995, conform căirea Guţan Maria, îi încredinţează lui Aramă Valentin dreptul de vînzare a casei de locuit situată pe str. Alexandru cel Bun 136 din or. Hînceşti, contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit de pe str. Alexandru cel Bun 136 din or. Hînceşti, nr.70 din data de 24 martie 1995, încheiat între Guţan Maria, reprezentată prin procură de către Aramă Valentin şi Furnica Valeriu, contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit de pe str. Alexandru cel Bun 136 din or. Hînceşti, nr. 4762 din data de 26 septembrie 2005, încheiat între Furnica Valeriu în persoana reprezentantului Arama Larisa şi Arama Valentin. De asemenea, a fost dispusa restituirea în drept de proprietate a Mariei Guţan, lotul de pămînt pentru construcţie locativă cu suprafaţa totală de 0,0664 ha şi casa de locuit cu anexe amplasată pe acest teren situate în or.

Hînceşti str. Alexandru cel Bun 136. Nefiind de acord cu hotărîrea respectivă, la 19 noiembrie 2012, Arama Valentin prin intermediul reprezentantului sau Ciofu Vitalie, a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată sa fie respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, apelul declarat de Arama Valentin a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 24 octombrie 2012. La 24 aprilie 2014, Furnica Valeriu, Aramă Larisa şi Aramă Valentin au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenţii au invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurenţii că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material şi anume: nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea. Nu au fost examinate toate circumstanţele cauzei, precum şi nu au fost cercetate toate probele şi nu au fost audiat toţi martorii. Indică recurenţii că instanţele au interpretat şi aplicat eronat legea - art. 50 a Codului Civil al R.M. (red. anului 1964), deoarece nu au invocat vre-o careva normă legală imperativă care ar fi fost încălcată de recurenţi, precum şi art. 60 a Codului Civil al R.M.

(red. anului 1964), deoarece nu au fost administrate şi apreciate careva probe în privinţa confirmării violenţei, ameninţărilor etc. De asemenea, susţin recurenţii că la adoptarea Hotărârii şi Deciziei contestate, instanţele de judecată nu au ţinut cont de termenele de prescripţie extinctive. Astfel, potrivit art. 271 a Codului Civil al R.M. (red. 2002), instanţa urma să respingă acţiunea privind apărarea dreptului încălcat în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă. Nu sunt de acord recurenţii nici cu concluziile instanţelor de judecată pe marginea unor fapte şi evenimente din speţă.

Consideră că este neîntemeiată concluzia instanţei în privinţa neaplicării termenului de prescripţie, în contextul că reclamanta nu a cunoscut despre existenţa actelor juridice contestate şi a aflat despre ele în anul 2006. Concomitent, instanţele au ignorat şi prevederile normelor art. 233 a Codului Civil, în care se prevede un termen restrîns de 6 luni pentru înaintarea acţiunii în nulitate a actului încheiat sub violenţă sau ameninţare. La 10 iunie 2014, Procurorul raionului Hînceşti a depus referinţă împotriva recursului sus menţionat, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil. Menţionează intimatul în acest sens, recurenţii nu se expun asupra legalităţii deciziei instanţei de apel, iar temeiurile recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă.

Prin recurs se solicită verificarea modului de apreciere a probelor de instanţele de fond şi apel. Mai menţionează intimatul că în recurs nu se indică argumentele care ar dovedi încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor de instanţa de apel. Complementar celor enumerate, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a expus. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele ierarhic inferioare apreciind corect normele de drept material.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Furnica Valeriu, Aramă Larisa şi Aramă Valentin ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Furnica Valeriu, Aramă Larisa şi Aramă Valentin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală