2ra-2123/14 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-2123/14 prima instanţă: V. Stihi, instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva, ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cravciuc Victor împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi modificată hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 mai 2013, prin micşorarea sumei prejudiciului material, c o n s t a t ă: La 19 martie 2013, reclamantul Cravciuc Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 7810 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 250000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 30.07.2007, în temeiul ordonanţei ofiţerului de urmărire penală a Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei, actualul CNA el a fost recunoscut ca bănuit în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 324 al. 2 CP . Tot atunci el a fost reţinut, iar la 03.07.2007 în privinţa lui a fost emis mandat de arest pe un termen de 10 zile . Indică reclamantul că la 03.07.2007 a fost pus sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzute de art.326 al.1 CP. La 02.08.2007 dosarul penal intentat în privinţa lui a fost trimis spre examinare în Judecătoria Teleneşti. Conform sentinţei Judecătoriei Teleneşti din 04.02.2008 el a fost achitat, din motivul lipsei faptului infracţiunii prevăzute de art.326 al.1 Cod penal.

Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi sentinţa judecătoriei Teleneşti din 04.02.2008 a fost casată, cu emiterea unei noi sentinţe prin care a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art.326 al.1 CP şi fiindu-i aplicată sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 10000 lei, iar prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20.12.2011 recursul declarat de dînsul a fost admis , decizia Colegiului Curţii de Apel Bălţi a fost casată şi menţinută sentinţa de achitare emisă de prima instanţă. Susţine reclamantul că pe parcursul anilor 2007-2011, în scopul apărării drepturilor sale el a depus plîngeri împotriva acţiunilor ilegale ale Procuraturii Generale ,însă fără nici un rezultat.

Pe perioada acestor ani a avut de suferit enorm, fiind pus sub bănuială apoi şi învinuit pe nedrept, a fost reţinut şi i-a fost aplicată măsura de prevenţie arestul preventiv pe un termen de 10 zile , pe parcursul detenţiei a fost torturat, fiindu-i zdruncinată sănătatea, din care cauză ulterior a urmat un tratament îndelungat. În temeiul deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi el a fost concediat din serviciu şi se consideră o victimă a erorii judiciare comise de organele de drept. Prin acţiunile organelor de drept lui i-au fost cauzate un prejudiciu moral enorm, înjosirile şi maltratările la care a fost supus i-au agravat sănătatea, a fost supus înjosirilor publice din partea locuitorilor oraşului Teleneşti.

La aprecierea prejudiciului moral solicită să se ţină cont de o serie de criterii cum au fost, consecinţele negative suferite de el în cauză. Invocă reclamantul că prin atragerea ilegală la răspundere penală i s-a cauzat o stare de stres şi suferinţe fizice şi psihice, starea sănătăţii i s-a înrăutăţit, a fost înjosit în faţa rudelor şi a colegilor de serviciu. În drept îşi întemeiază cerinţele sale pe prevederile art.3 ,11 ,12 ,131 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penale ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nr.1545-XIII din 25.02.1998, art.1405,1416. Solicită Cravciuc Victor încasarea în beneficiul său din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor, a prejudiciului material în mărime de 7810 lei, prejudiciul moral în sumă de 250000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 mai 2013, acţiunea a fost admisă, s- a încasat de la Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul lui Cravciuc Victor prejudiciul material în mărime de 7810 lei şi prejudiciul moral în mărime de 80000 lei. La 09 decembrie 2013, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 07 mai 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi modificată hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 07 mai 2013, prin micşorarea sumei cu titlu de prejudiciu material de la 7810 lei pînă la 6292 lei.

La 12 mai 2014, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului şi în principal, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 07 mai 2013, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral, iar în subsidiar, modificarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 07 mai 2013, în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că instanţa de apel a aplicat eronat legea şi a interpretat în mod eronat legea, anume a aplicat eronat prevederile art. 1423 cod civil.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru