2ra-1324/13 — Repararea prejudiciului

Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 2ra-1324/13 Judecător: E. Grumeza Curtea de Apel Bălţi Judecători: E.Ababei, G.Polivenco, N.Matveeva Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursurile declarate de Pavel Omelicenco şi Ministerul Finanţelor al RM, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Omelicenco către Ministerului Finanţelor al RM, privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală a procuraturii şi ale instanţelor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013, CONSTATĂ : Pavel Omelicenco a înaintat o cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor al RM, solicitînd încasarea prejudiciului moral în sumă de 250 000 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat, că la 13 noiembrie 2009, în privinţa lui a fost intentat procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. c) din Codul penal al RM. În cadrul acestui proces i-a fost înaintată învinuire în comiterea crimei prevăzută de legea nominalizată, a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv. Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 20 aprilie 2010, reclamantul a fost achitat. Sentinţa nominalizată a fost menţinută prin deciziea Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 07 iulie 2010. Reclamantul consideră că în rezultatul acţiunilor menţionate a organelor de urmărire penală, i-a fost cauzat prejudiciul moral echivalent cu 250 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 15 martie 2012, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2012, apelul declarat de Pavel Omelicenco împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 15 martie 2012 a fost admis, hotărîrea primei instanţe fiind casată cu restituirea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat în beneficiul reclamatului prejudiciul moral în sumă de 4 000 lei. În susţinerea soluţiei adoptate, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 3 alin. (1) şi 6 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, art. 1405 şi 1423 CC, menţionînd că Omelicenco Pavel a fost privat ilegal de libertate pe un termen de 4 luni, fiind învinuit de săvîrşirea unei infracţiuni pe care nu a comis-o.

1 La 18 octombrie 2012, Pavel Omelicenco a înaintat apel împotriva hotărîrii menţionate, solicitînd casarea ei, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. La 16 noiembrie 2012 şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a înaintat apel împotriva hotărîrii menţionate, solicitînd casarea ei, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013, apelurile au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 octombrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural, menţionînd în speţă prevederile art. 1398 alin. (1) şi 1405 alin. (1) CC. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 20 februarie 2013, Pavel Omelicenco a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 08 octombrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi neconstatarea circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii.

Astfel, Omelicenco Pavel a menţionat că instanţele au ignorat faptul că examinarea locuinţei unde domicilia temporar a fost efectuată fără acordul proprietarului. Indică că nu a fost aplicată corect şi în deplină măsură Legea nr. 1545 din 25.02.1998. Mai susţine că acordarea a 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral nu compensează suferinţele suportate în cele cinci luni de arest. Împotriva deciziei instanţei de apel a depus recurs şi Ministerul Finanţelor, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 08 octombrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului recurentul a invocat că instanţele şi-au întemeiat hotărîrile pe circumstanţe care nu au fost dovedite cu probe veridice.

Susţine că instanţele n-au respectat criteriile de stabilire a cuantumului prejudiciului moral. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Omelicenco Pavel şi Ministerul Finanţelor al RM au fost considerate admisibile şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi a referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia recursului înaintat de Omelicenco Pavel, iar recursul înaintat de Ministerul Finanţelor îl consideră neîntemeiat, pornind de la următoarele.

Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanţelor, instanţa de recurs reţine următoarele. 2 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Afirmaţia recurentului în cauză cum că, prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 20.04.2010, Omelicenco Pavel a fost achitat pe capătul de învinuire de furt a bunurilor cetăţeanului Stefciuc I., încetîndu-se procesul penal în legătură cu împăcarea părţilor, iar faptul sustragerii a fost constatat prin sentinţa dată şi recunoscut de reclamant, Colegiul o consideră neîntemeiată şi lipsită de suport probator.

În primul rînd, această afirmaţie este contradictorie sie însăşi. Astfel, pe de o parte Ministerul Finanţelor afirmă că Omelicenco Pavel a fost achitat pe capătul de învinuire de furt a bunurilor cetăţeanului Stefciuc I., iar în acelaşi timp, susţine că procesul penal a fost încetat în legătură cu împăcarea părţilor. Or, recurentul confundă aceste două instituţii distincte: achitarea şi încetarea procesului, care în condiţiile de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunuile organului de urmărire penală, au o importanţă majoră. Într-al doilea rînd, potrivit sentinţei Judecătoriei Bălţi din 20.04.2010, lui Omelicenco Pavel i-au fost incriminate două episoade de furt, de la cet. Stefciuc I. şi de la Boiarenţev A Omelicenco Pavel l. (f.d.

75). Însă, pe episodul de furt de la cet. Stefciuc I, reclamantul a fost achitat, iar pe episodul de furt de la de la cet. Boiarenţev Al., procesul penal a fost încetat în legătură cu împăcarea părţilor. Mai mult ca atît, în cererea de chemare în judecată drept temei al pretenţiilor sale, Omelicenco Pavel a invocat anume achitarea sa în cauza penală pe episodul de furt de la cet. Stefciuc I. Prin urmare, instanţele de judecată corect au apreciat doar aceste circumstanţe, fără a plasa la baza concluziilor sale şi episodul de furt de la Boiarenţev Al, pe care Omelicenco Pavel l-a recunoscut. Referitor la afirmaţia Ministerului Finanţelor cum că instanţele n-au respectat criteriile de stabilire a cuantumului prejudiciului moral, Colegiul o consideră declarativă, deoarece analiza hotărîrilor contestate denotă faptul că anume aceste criterii au şi stat la baza aprecierii mărimii prejudiciului moral cauzat.

Cît priveşte recursul declarat de Omelicenco Pavel, Colegiul consideră că urmează a fi admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de recurent parţial şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului, iar circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul majorării mărimii prejudiciului moral, pornind de la următoarele.

Potrivit materialelor cauzei, Omelicenco Pavel s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere către Ministerul Finanţelor, prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei, ca urmare a intentării unei cauze penale în privinţa sa, ulterior fiind achitat în învinuirile aduse. Instanţa de fond a admis acţiunea parţial şi a dispus încasării de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Omelicenco Pavel a prejudiciului moral în mărime de 4000 lei. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare în partea dispunerii încasării prejudiciului moral sunt diminuate, deoarece provin din aprecierea eronată a probelor aduse în sprijinul acestei pretenţii, pornind de la următoarele.

Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, neîntemeiat au hotărît în bază echitabilă, acordarea reclamantului Omelicenco Pavel 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Conform art. 1405 alin. (1) CC, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii, se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Conform art. 1 alin. (1) lit. a) al Legii 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul moral şi material, cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii represive de ţinere sub arest, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale. Iar în baza art. 3 al aceleaşi legi, prejudiciul moral, cauzat persoanei fizice prin acţiunile ilicite menţionate la art.1 alin.(1), se repară în modul stabilit de legislaţia civilă.

Conform art. 4 lit. (b) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, prima instanţă şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că pe parcursul urmăririi penale, reclamantului Omelicenco Pavel i s-a cauzat un anumit stres şi frustrare, mai ales că a fost deţinut în stare de arest cinci luni.

Însă, în opinia instanţei de recurs, suma încasată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este diminuată. Articolul 1423 Cod civil prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii. Articolul 11 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, 4 precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se excesiv şi vădit exagerate.

Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ acordă reclamantului Omelicenco Pavel 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia. În acelaşi timp, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrilor în sensul majorării mărimii prejudiciului moral pînă la 10 000 lei.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ministerul Finaţelor al RM. Se admite recursul declarat de Omelicenco Pavel. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 octombrie 2012 în partea prejudiciului moral şi se emite o hotărîre nouă în această parte, după cum urmează. Se încasează de la stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Omelicenco Pavel prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei. În rest, decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 octombrie 2012 se menţin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5