2ra-2887/13 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

prima instanţă: V.Ilaşco dosarul nr. 2ra-2887/13 instanţa de apel: I.Cimpoi, M.Guzun, S.Caitaz ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Purcel Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Purcel Igor împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 prin care s-au respins apelurile declarate de Purcel Igor şi Ministerul Finanţelor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 ianuarie 2013, c o n s t a t ă La 21 martie 2012 Purcel Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, de către organul de urmărire penală Procuratura Anticorupţie a Republicii Moldova a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 310 Cod Penal. La 27 mai 2009 a fost recunoscut în calitate de învinuit în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin.(1) Cod Penal, iar la 18 iulie 2009 i-a fost înmînat rechizitoriul. Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 octombrie 2010 a fost achitat pe învinuirea adusă din motivul lipsei în acţiunile lui a elementelor constitutive ale infracţiunii.

1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 martie 20133 sentinţa instanţei de fond a fost modificată, cauza a fost rejudecată şi adoptată o nouă hotărîre de achitare pe art. 310 alin. (1) Cod Penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrşită de inculpat. Susţine că pentru acordarea asistenţei juridice în cadrul dosarului penal a angajat un avocat serviciile căruia l-au costat 7500 lei, dintre care 5000 lei pentru prima instanţă şi 2500 lei pentru instanţa de apel, iar pentru prezentul proces a achitat pentru serviciile juridice suma de 2000 lei. Cere reclamantul, încasarea prejudiciului moral din contul Ministerului Finanţelor cauzat în urma acţiunilor ilicite a organelor de urmărire penală în mărime de 500 000 lei şi prejudiciului material în sumă de 7500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 ianuarie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Purcel Igor prejudiciul material în mărime de 7500 lei, prejudiciul moral în mărime de 2000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei, iar în total suma de 11 500 lei, precum şi dobînda de întîrziere determinată conform art. 619 Cod civil. În pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. Hotărîrea instanţei de fond a fost contestată cu apel de către ambele părţi. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 s-au respins apelurile declarate de Purcel Igor şi Ministerul Finanţelor şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 ianuarie 2013. La 11 iunie 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Purcel Igor să fie respinsă ca neîntemeiată. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că au fost adoptate cu aplicarea eronată normelor de drept material, iar instanţele de judecată nu au reţinut şi nu au reflectat în partea motivată a hotărîrilor argumentele invocate de Ministerul Finanţelor expuse în cadrul judecării cauzei. Consideră că pretenţiile privind încasarea prejudiciului material urmează a fi apreciate critic pe motiv că norma prevăzută de art. 118 CPC nu a fost respectată.

De asemenea, indică că la aprecierea prejudiciului moral este nevoie de existenţa unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanţei identificarea unor criterii de evaluare a întinderii acestora în sensul art. 1423 Cod civil, nefiind suficientă libera exprimare a instanţei, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane. La 27 iunie 2013 cerere de recurs a declarat şi Purcel Igor, solicitînd admiterea acestuia şi modificarea dispoziţiilor judecătoreşti în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral prin majorarea sumei pînă la 100 000 lei. 2 În susţinerea recursului recurentul Purcel Igor a invocat că atît hotărîrea instanţei de fond, cît şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate şi ilegale deoarece au fost emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, întrucît nu a fost respectat principiul unui echilibru între prejudiciul suportat şi mărimea compensaţiei acordate.

Afirmă că instanţele de judecată la aprecierea cuantumului prejudiciului moral nu au respectat criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie să fie stabilite în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum diminuarea prejudiciului moral cauzat. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Purcel Igor urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Consecvent art. 432 prevede exhaustiv temeiurile de declarare a cererii de recurs. Respectiv, invocarea altor încălcări ale normelor procedurale, a altor norme de drept material, aprecierea incorectă a circumstanţelor de fapt în susţinerea recursului, pornind de la specificul acestei faze a procesului, nu poate avea loc.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Purcel Igor sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul 3 juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Argumentele recursurilor declarate nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt. Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Purcel Igor ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Purcel Igor se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4