2ra-2139/14 — Micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere

dosarul nr.2ra-2139/14 prima instanţă: S. Gîrbu, instanţa de apel: I. Cimpoi, S. Caitaz, A. ,Minciuna ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bezub Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Bezub Alexandru către Robu Tatiana cu privire la micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere şi acţiunea depusă de Robu Tatiana către Bezub Alexandru cu privire la încasarea pensiei alimentare într-o sumă bănească fixă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Bezub Alexandru şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea depusă de Bezub Alexandru către Robu Tatiana cu privire la micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere şi s-a admis acţiunea depusă de Robu Tatiana către Bezub Alexandru cu privire la încasarea pensiei alimentare într-o sumă bănească fixă, c o n s t a t ă: La data de 29 aprilie 2013, reclamantul Bezub Alexandru a depus cerere de chemare în judecată către Robu Tatiana cu privire la micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere a fiului Bezub Dumitru. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 11 septembrie 2007 s-a încasat de la el în beneficiul Tatianei Robu pensie de întreţinere a fiului minor Bezub Dumitru, născut la 12 martie 2007, în proporţie de 1/4 din toate veniturile cu începere din 18 iulie 2007 până la majoratul copilului.

Indică reclamantul că prin ordonanţa Judecătoriei Anenii Noi din 03 aprilie 2013 s-a încasat în beneficiul lui Bezub Olga pensie pentru întreţinerea copiilor minori - Bezub Andrei născut la 11 mai 2010 şi Bezub Bogdan născut la 07 septembrie 2011 în proporţie de 1/3 din toate veniturile cu începere de la 01 aprilie 2013 până la majoratul copiilor. Invocă reclamantul că pentru întreţinerea a trei copii minori achită pensie alimentară în proporţie 7/12 din toate veniturile, în loc de 6/12 (1/2). La întreţinerea a doi copii minori, în beneficiul lui Bezub Olga achită pensia în mărime de 4/12 (1/3) din salariu, iar la întreţinerea fiului pârâtei, Robu Tatiana achită 3/12 (1/4) din veniturile sale.

Astfel indică reclamantul că, rezultă că copiii lui Bezub Olga sunt mai dezavantajaţi material decât fiul pârâtei. Consideră că conform art. 75 CF RM la întreţinerea a trei copii trebuie să achite pensie la întreţinerea lor în mărime de ½ din toate veniturile sale, sau câte 1/6 din venit pentru fiecare copil. Indică că pensia de întreţinerea a fiului Robu Dumitru necesită a fi micşorată de la 1/4 până la 1/6 din toate veniturile sale. La data de 04 iulie 2013 Robu (Bezub) Tatiana a depus cerere de chemare în judecată către Bezub Alexandru cu privire la încasarea pensiei alimentare într-o sumă bănească fixă în mărime de 776 lei lunar până la împlinirea majoratului de către copil. În motivarea acţiunii, a indicat că, căsătoria cu Bezub Alexandru a fost desfăcută la 11 septembrie 2007prin Hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău, iar ultimul a fost obligat la plata pensiei pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din salariu sau alte venituri. Consideră că Bezub Alexandru se eschivează de la plata pensiei alimentare, precizând că acesta a depus în instanţa de judecată o cerere cu privire la micşorarea cuantumului pensiei pentru întreţinerea copilului minor. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 s- a conexat într-un singur proces pricina civilă nr. 2-3570/13 la cererea de chemare în judecată a lui Bezub Alexandru către Robu Tatiana cu privire la micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere şi pricina civilă nr. 2-4508/13 la cererea de chemare în judecată înaintată de către Robu Tatiana către Bezub Alexandru privind încasarea pensiei alimentare într-o sumă bănească fixă , atribuindu-i nr. 2-3570/13.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013 s-a respins cererea înaintată de către Bezub Alexandru către Robu Tatiana cu privire la micşorarea cuantumului pensiei alimentare şi s-a admis cererea înaintată de către Robu Tatiana către Bezub Alexandru. S-a dispus încasarea de la Bezub Alexandru în beneficiul lui Robu Tatiana pensia alimentară pentru întreţinerea copilului minor Robu Dumitru născut la 12 martie 2007 până la atingerea majoratului începând cu 04 iulie 2013, în mărime de 776 lei lunar. La 03 decembrie 2013 Bezub Alexandru a depus apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de Bezub Alexandru şi să fie respinsă cererea depusă de Robu Tatiana.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respins apelul declarat de Bezub Alexandru şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea depusă de Bezub Alexandru către Robu Tatiana cu privire la micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere şi s-a admis acţiunea depusă de Robu Tatiana către Bezub Alexandru cu privire la încasarea pensiei alimentare într-o sumă bănească fixă, La 08 mai 2014, Bezub Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea a acţiunii înaintate de către Bezub Alexandru.

În motivarea recursului recurentul Bezub Alexandru a invocat că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale, neîntemeiate şi pasibile de anulare. În special, a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Indică recurentul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 75 alin. (1) şi alin. (2) din Codul Familiei al RM, art. 27 alin. (2 ) din Convenţie, precum şi art.3 din Legea privind Drepturile Copilului. Mai indică recurentul, că instanţa de apel la emiterea deciziei a ţinut cont doar de fiul intimatei Dumitru, amplasându-l pe o treaptă mult mai înaltă, limitându-i şi lipsindu-i de dreptul la justiţie pe ceilalţi fii, încălcând art. 20 alin. (2) din Constituţia RM.

Precizează recurentul că pentru a avea condiţii de viaţă favorabile fii Andrei şi Bogdan la fel au nevoie de întreţinere materială din partea sa. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bezub Alexandru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Bezub Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru