2ra-2062-14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I. Cotea dosarul nr. 2ra-2062/14 instanţa de apel: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Macarenco Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Macarenco Ion împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului moral ca urmare a acţiunilor ilegale ale colaboratorilor de urmărire penală şi ale instanţelor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 09 aprilie 2012 Macarenco Ion s-a adresat cu cerere împotriva Ministerului Finanţelor privind încasarea prejudiciului moral ca urmare a acţiunilor ilegale ale colaboratorilor organelor de urmărire penală şi ale instanţelor de judecată în sumă de 1 mln lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Macarenco Ion a invocat că la data de 07 aprilie 2009, s-a deplasat din satul Andruşul de Jos, raionul Cahul cu un microbuz spre or. Chişinău. Motivul deplasării constituia dorinţa de a participa la mitingul din centrul oraşului. Ajungînd în oraşul Chişinău, el şi cu alţi protestatari s-au deplasat pe jos pînă la 1 Primăria mun. Chişinău astfel încît microbuzul a fost parcat mai departe de Piaţa Marii Adunări Naţionale, de unde s-au îndepărtat, pe acostament, reuşind să meargă aproximativ 25 metri pe bd. Ştefan cel Mare şi au fost doborîţi de poliţişti înarmaţi şi mascaţi, care i-au agresat fizic. Au fost reţinute 10 persoane, care au fost duse la CGP mun. Chişinău, unde au fost ţinuţi în curte cu faţa la perete, fiind bătuţi în acest timp, cauzîndu-le astfel groaznice dureri fizice, apoi le-au luat amprentele şi ulterior au fost dezbrăcaţi şi duşi în izolator.

După audieri, au fost duşi în celule. Menţionează Macarenco Ion că tot la data de 07 aprilie 2009 a fost emisă de către procurorul Sergiu Croitor, ordonanţa cu privire la pornirea urmăririi penale, fiind bănuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 285 alin. 4 CP RM. Începînd cu data de 07 aprilie 2009 a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante în CGP mun. Chişinău, iar la data de 10 aprilie 2009 a fost eliberat ca urmare a emiterii unei încheieri judecătoreşti prin care s-a refuzat aplicarea arestului în privinţa sa.

Ulterior a părăsit teritoriul Republicii Moldova deoarece era persecutat din cauza intenţiei sale de a participa la mitingul din 07 aprilie 2009. Astfel nu a avut posibilitate să revină în Republica Moldova pînă la emiterea deciziei cu privire la atribuirea statutului de refugiat din 19 aprilie 2010. Macarenco Ion indică că între timp, din cauza stresului suferit ca urmare a dosarului penal intentat în privinţa lui, din cauza temerei că familia lui este în pericol, socrii lui Macarenco Tudor şi Macarenco Măria au decedat, însă el cu familia sa nu a putut participa la funerarii. Acţionînd în interesele reclamantului au fost dispuse mai multe demersuri în adresa Procuraturii mun. Chişinău cu scopul de a documenta cauza, în special au fost solicitate ordonanţele de pornire a cauzei penale în privinţa reclamantului, ordonanţa de refuz, precum şi deciziile instanţelor de judecată cu privire la aplicarea măsurilor de restricţionare în privinţa reclamantului.

La aceste demersuri au fost expediate doar ordonanţa din 07 aprilie 2009 emisă de Procuratura mun. Chişinău şi ordonanţa din 19 martie 2010 prin care cauza penală ar fi fost încetată în privinţa unui număr impunător de persoane printre care şi reclamantul Macarenco Ion. Procuratura mun. Chişinău nu a furnizat alte acte pe motiv că dosarul penal în care figurează şi reclamantul s-ar afla la controlul Procuraturii Generale. De asemenea Macarenco Ion a menţionat cu certitudine că în privinţa lui a fost pornită ilegal o cauză penală, care ulterior a fost încetată din cauza lipsei în acţiunile sale a elementelor infracţiunii. Potrivit ordonanţei Procuraturii mun. Chişinău din 19 martie 2010 ar fi fost scos de sub urmărire penală, deci aproximativ după un an, în timp ce avea calitatea de învinuit.

Solicita Macarenco Ion încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al R.M în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 1 mln lei precum şi încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată suportate în acest proces. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 07 noiembrie 2013, s-a admis acţiunea lui Macarenco Ion. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Macarenco Ion suma de 90000 lei în contul reparării prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale Procuraturii. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, s-a admis apelul declarat de Procuratura Generală, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei.

S-a modificat hotărîrea primei instanţe din 07 noiembrie 2013 prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral cauzat de organele de urmărire penală de la 90000 lei pînă la 30000 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Cahul din 07 noiembrie 2013 s-a menţinut. La data de 08 mai 2014 Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea parţială în privinţa încasării prejudiciului moral în sumă de 30000 lei, modificarea hotărîrii primei instanţe, prin care să fie diminuată suma prejudiciului moral de la 30000 lei pînă la 7000 lei. În motivarea recursului Procuratura Generală a invocat că decizia instanţei de apel în privinţa încasării prejudiciului moral este neîntemeiată şi ilegală, fapt manifestat prin aprecierea arbitrară şi selectivă a probelor, precum şi aplicarea eronată a normelor de drept materiale.

La data de 28 mai 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile reclamantului să fie respinse. În motivarea recursului, Ministerul Finanţelor a invocat argumente similare recursului declarat de Procuratura Generală. La data de 19 iunie 2014 Macarenco Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond.

În motivarea recursului, Macarenco Ion a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, or la determinarea cuantumului prejudiciului moral instanţa de apel neîntemeiat şi fără concluzii certe a micşorat mărimea compensaţiei prejudiciului moral, fără a ţine cont de condiţiile privind aprecierea mărimii prejudiciului cauzat, prevăzute la art. 1423 din Codul civil. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 3 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursurile declarate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, de Procuratura Generală, Ministerul Finanţelor şi Macarenco Ion cu privire la aprecierea eronată de către instanţele ierarhic inferioare 4 a cuantumului prejudiciului moral nu poate fi reţinut pe motiv că instanţa de apel a raportat corespunzător condiţiile de apreciere a prejudiciului moral cauzat la circumstanţele cauzei, fapt ce a determinat estimarea justă a sumei de 30000 lei, dispusă a fi încasată pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii.

Cu referire la argumentul Procuraturii Generale şi a Ministerul Finanţelor despre aprecierea eronată şi selectivă a probelor de către instanţa de apel, colegiul menţionează că, potrivit regulilor prevăzute la Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

În recursul declarat nu se regăseşte argumentul cu privire la încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că recurenţii nu au invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Macarenco Ion ca inadmisibile. 5 În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Macarenco Ion se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî 6