2ra-2350/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-2350/14 prima instanță I. Polișciuc instanța de apel I. Dănăilă, T. Dimitriadi, N. Bondarebco ÎNCHEIERE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor, Procuratura Generală și Ministerul Justiției, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Gavriliţă împotriva Ministerului Finanțelor și Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 februarie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Ivan Gavriliţă, Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției şi menținută hotărârea Judecătoriei Leova din 26 septembrie 2013 prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 18 octombrie 2012, Ivan Gavriliţă depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor și Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 09 iulie 2009 de către procurorul Procuraturii Leova, Valeriu Babenco i-a fost înaintată învinuirea pe cauza penală nr. 2009230063, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), b), c) Cod Penal. La 13 iulie 2009 de Procuratura Leova a fost emisă ordonanța privind aplicarea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea pe un termen de 30 zile. Prin ordonanța procurorului Procuraturii Leova din 30 octombrie 2009 privind modificarea acuzării în sensul agravării, inculpatul Ivan Gavriliţă a fost pus sub învinuire în temeiul art. 328 alin. (3) lit. b) CP, după indicii: săvârșirea de către o persoană cu înaltă funcție de răspundere a acțiunilor, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuțiilor acordate prin lege, însoțite de aplicarea violenței cu aplicarea armei şi acțiunilor ce înjosesc demnitatea părții vătămate.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Leova din 12 noiembrie 2009, Ivan Gavriliţă a fost achitat în baza art. 328 alin. (3) lit. b) CP, pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. 1 Prin decizia Curţii de Apel din 07 aprilie 2010, a fost admis apelul declarat de procuror, sentința Judecătoriei Leova din 11 noiembrie 2009 a fost casată cu rejudecarea cauzei şi adoptarea unei noi hotărâri conform procedurii primei instanțe şi Ivan Gavriliţă a fost recunoscut culpabil şi condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. b) CP cu aplicarea prevederilor art. 79 CP, 5 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții administrative de dispoziție şi organizatoric- economice pe u termen de 2 ani.

În baza art. 90 CP, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei în formă de închisoare în privința lui Ivan Gavriliţă, cu stabilirea unui terme de probă de 2 ani. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 05 iulie 2011, a fost admis recursul declarat de avocat în interesele inculpatului Ivan Gavriliţă, casată decizia Curţii de Apel Cahul din 07 aprilie 2010, pe motiv că apelul procurorului a fost greșit admis. S-a menţinut sentinţa Judecătoriei L.din 12 noiembrie 2009, prin care s-a hotărit achitarea lui Ivan Gavriliţă, învinuit în baza art. 328 alin. (3) lit. b) CP, pe motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Prin decizia Consiliului sătesc Tomai nr. 1/7 din 03 noiembrie 2011 Ivan Gavriliţă afost eliberat din funcţia de primar.

Astfel, invocă că prin acțiunile licite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, reclamantului i-a fost cauzat prejudiciu material, exprimat prin faptul că in perioada 03 noiembrie 2011 până la 05 iunie 2011, adică timp de 8 luni, reclamantul a fost eliberat din serviciu, salariul neachitat pentru perioada respectivă constituind suma de 29600 lei. Iar pentru acordarea asistenței juridice, serviciile avocatului legate cu redactarea cererii în cauză, reprezentarea intereselor reclamantului in instanțe de judecată la examinarea pricinii date, la care reclamantul a menționat că a achitat suma de 5000 lei. Totodată, în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral, manifestat pi înjosire in fața societății, prietenilor, rudelor, colegilor de serviciu şi altor persoane care îl cunosc.

Ocupând funcția de primar informația de comitere a crimei a fost difuzat: în mass-media, care în realitate nu a săvârșit-o. Prin care i-a fost umilită demnitatea, cinstea, a avut nopți nedormite, retrăiri, ceia ce continuă şi până în prezent, iar prejudiciul moral îl estimează la suma de 400000 lei. Solicită încasarea de la Ministerul Finanțelor în beneficiul său, în contul reparării prejudiciului material compus din salariul neachitat în mărime de 29600 lei, cu încasarea indexării salariului conform procentului de inflație la momentul pronunțării hotărârii, cheltuielile de judecată legate cu serviciile apărătorului în sumă de 5000 lei și în contul reparării prejudiciului moral suma în mărime de 400000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 26 septembrie 2013 acțiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al republicii Moldova în beneficiul lui Gavriliţă Ivan prejudiciul material în mărime de 29 600 lei, prejudiciul moral în mărime de 17 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 500 lei, iar în total suma de 48 100 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Gavriliţă Ivan au contestat-o cu apel. 2 Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 februarie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Gavriliţă Ivan şi menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 iunie 2014, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţele de fond şi de apel au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Instanţele de apel şi de fond urma să menţină echilibru între interesele individuale a intimatului şi interesele generale a întregii societăţi, cu respectarea principiului reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale şi materiale, astfel suma încasată în mărime totală de 48 100 lei este neargumentată, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor fizice şi psihice cauzate.

Menţionează că, intimatului nu i-au fost limitate în timpul procesului penal drepturile fundamentale garantate de Constituţia Republicii Moldova, beneficiind de dreptul la libertate, nefiind aplicată măsura preventivă sub formă de arest. Mai mult, instanţele de fond şi de apel la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, nu au luat în consideraţie dacă suma acordată este una reală, necesară şi rezonabilă. Consideră că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanţele de judecată nu au ţinut cont de principiul reparării rezonabile a daunei morale încît suma acordată să nu constituie o contribuţie excesivă a celui ce plăteşte, adică a statului şi nici venit nejustificat pentru cel despăgubit.

Ministerul Finanţelor nu neagă faptul că persoanele care au devenit victime ale unor erori de investigaţie în procesul penal urmează să li se plătească o compensaţie. La 19 iunie 2014, Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanței de apel în partea încasării prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată şi în rest menţinerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios în partea determinării mărimii prejudiciului moral cauzat intimatului ca urmare a acţiunilor organului de urmărire penală.

Consideră că nu există justificabilitate legală şi morală în vederea acordării în beneficiul intimatului a sumei de 17 000 lei din contul bugetului de stat în vederea reparării prejudiciului moral ca urmare a acţiunilor ilegale ale organelor de drept, iar suma dispusă spre încasare fiind exagerată în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauze similare. La 16 iulie 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii sau modificarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe, prin diminuarea sumei încasate cu titlul de prejudiciu moral.

În motivarea recursului a indicat că a fost interpretată în mod eronat legea, iar aprecierea probelor de către instanţa judecătoească a fost arbitrară. Instanţa de apel nu a luat în consideraţie că, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, suma 3 acordată trebuie să fie una justificată şi reală, să nu constituie venit justificat pentru cel despăgubit, iar pentru stat o contribuţie excesivă. În opinia recurentului, suma acordată întru repararea prejudiciului moral, nu este motivată deoarece în cadrul procesului penal reclamantul/intimat nu a fost reţinut, prin umrare intimatului nu i-au fost limitate în timpul procesului penal drepturile fundamentale garantate de Constituţia Republicii Moldova, beneficiind de dreptul la libertate, fiind alături de familie şi nefiind aplicată măsura preventivă sub formă de arest.

Referitor la termenul declarării recursurilor Colegiul le consideră în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 februarie 2014, iar copia deciziei a fost expediată de Curtea de Apel Cahul la 12 martie 2014, astfel, recursurile depuse la 10 iunie 2014, 19 iunie 2014 şi 16 iulie 2014 au fost declarate în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 429 alin. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) şi lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) şi în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

Instanţa de recurs constată că, hotărîrea Judecătoriei Leova din 26 septembrie 2013, nu a fost atacată cu apel de Procuratura Generală a Republicii Moldova. La caz, Procuratura Generală a Republicii Moldova nu a contestat hotărîrea primei instanţe, însă a contestat decizia instanţei de apel cu recurs, nefiind utilizată calea apelului, prin urmare nefiind în drept să declare recurs. În acest context, Colegiul conchide că, Procuratura Genrală a Republicii Moldova contrar prevederilor art. 429 alin. (4) CPC, a depus cerere de recurs fără a 4 folosi calea de apel, ceea ce este inadmisibil din moment ce legea prevede această cale de atac. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generală a Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi lit.c), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generală a Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5