2rac-328-14 — Încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2rac-328/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia , Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată, Valeriu Loghin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Rândunica,, societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 27 ianuarie 2010, societatea comercială „Rîndunica,, societate cu răspundere limitată (în continuare S.C.„Rîndunica” S.R.L.) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată (în continuare S.C.„Cotelnic Agro” S.R.L.) cu privire la încasarea datoriei în sumă de 292000 lei şi a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat la înaintarea acţiunii în sumă de 8763,47 lei.

În motivarea acţiunii, a menţionat că S.C.„Cotelnic Agro” S.R.L., în calitate de beneficiar a încheiat cu S.C.„Rîndunica” S.R.L.,în calitate de antreprenor, contractul 1 de antrepriză nr. 5 din 01 iunie 2007. Potrivit pct. 1.1., din contractul menţionat S.C.„Rîndunica” S.R.L., s-a obligat să execute lucrări de construcţie a fermei pentru creşterea peştelui la staţia Balneară „Satul Moldovenesc”, amplasată pe teritoriul administrativ al Primăriei satului Hîrtopul Mare, raionul Criuleni. În conformitate cu procesul-verbal de recepţie nr. 57/c din 05 noiembrie 2007, comisia de recepţie a recepţionat lucrările de construcţie şi montaj a obiectului nominalizat pe care motiv, S.C.„Rîndunica” S.R.L., a întocmit procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate din 05.12.2007.

Totodată, contrar prevederilor menţionate la pct. 4.3. din contract S.C.„Cotelnic Agro” S.R.L., a achitat parţial costul lucrărilor executate, refuzând să avanseze restul datoriei în mărime de 292000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 august 2013, s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul S.C.„Cotelnic Agro” S.R.L., în beneficiul S.C.„Rîndunica” S.R.L., datoria în sumă de 292000 lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la înaintarea acţiunii în sumă de 8763,47 lei, cheltuielile de efectuare a expertizelor în sumă de 4520 lei, în total suma de 305283,47 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 s-a respins apelul declarat de S.C.„Cotelnic Agro” S.R.L., şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 august 2013. La 12 mai 2014 administratorul societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată, Valeriu Loghin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea cauzei la rejudecare de un alt complet de judecată. În motivarea recursului administratorul societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată, Valeriu Loghin a invocat, că instanţa de apel a concluzionat eronat că contractul de antrepriză nr. 5 din 01 iunie 2007 reprezintă un temei de executare a obligaţiei de plată, precum şi că nu au fost aplicate prevederile din Legea contabilităţii nr.113 din 27.04.2007 cu privire la obligativitatea prezentării facturilor fiscale de strictă evidenţă.

Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Colegiul nu poate reţine argumentul invocat în recurs, cu privire la aprecierea contractului de antrepriză nr. 5 din 01 iunie 2007 ca temei de executare a obligaţiei de plată, pe motiv că condiţiile de valabilitate a actului respectiv a constituit obiect de examinare în instanţa de apel, care a şi concluzionat obiectiv despre valabilitatea raportului juridic menţionat. De asemenea, este eronat argumentul recurentului despre omisiunea instanţei de apel de a aplica prevederile cu privire la obligativitatea prezentării facturilor fiscale de 3 strictă evidenţă din Legea contabilităţii nr.113 din 27.04.2007, deoarece la caz raportul juridic obligaţional rezidă din contractului de antrepriză nr. 5 din 01 iunie 2007 fapt ce exclude aplicabilitatea prevederilor legale invocate.

Conform art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentul invocat de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi ar putea fi încadrat în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Mai mult ca atît colegiul menţionează că, în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi care circumstanţe impune concluzia respectivă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. În recursul declarat nu se regăseşte argumentul cu privire la încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Astfel, instanţa de recurs menţionează că administratorul societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată, Valeriu Loghin nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

4 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentul invocat în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată, Valeriu Loghin, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de administratorul societăţii comerciale „Cotelnic Agro” societate cu răspundere limitată, Valeriu Loghin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî 5