2ra-2037/14 — Apărarea drepturilor consumatorului

prima instanţă: V. Mihaila dosarul nr. 2ra-2037/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 09 iulie 2014 mun. Chişinău în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă Canal Chişinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Liuba Berzoi împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 3 şi Societăţii pe Acţiuni „Apă Canal Chişinău” cu privire la apărarea drepturilor consumatorului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă Canal Chişinău” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 14 mai 2013 Liuba Berzoi s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 3 şi SA „Apă Canal Chişinău” cu privire la apărarea drepturilor consumatorului. În motivarea acţiunii a menţionat că, apartamentul nr. 40 din str. Teilor 4/2, mun. Chişinău, îi aparţine cu drept de proprietate, în care este înscrisă împreună cu fiica sa. La 20 decembrie 2012 în urma unui control a fost întocmit un act de cercetare a evidenţei şi folosirii apei prin care a fost depistată o scurgere la camera de baie, ca urmare fiind preîntîmpinată să lichideze scurgerea. Susţine reclamanta că, în aceeaşi zi a lichidat scurgerea depistată, iar la 21 decembrie 2012 a fost efectuat un control repetat şi a fost întocmit un alt act prin care a fost constatată lichidarea scurgerii şi indicat faptul că se foloseşte de apă.

Mai menţionează că, în urma actului întocmit, în adresa sa a parvenit ordinul de plată pentru consumul de apă în sumă de 3 171,93 lei, cu care nu este de acord, deoarece achita la timp facturile de plată şi nu are nici o datorie faţă de furnizor. Invocă reclamanta că, a expediat în adresa ÎMGFL nr. 3 o reclamaţie prin care a solicitat efectuarea rectificărilor necesare şi excluderea sumei de 2 543,77 lei din contul personal deschis pe numele ei pînă la 15 aprilie 2013, însă la care nu a primit nici un răspuns şi nici o rectificare în contul său. Reclamanta solicită recunoaşterea drept neîntemeiată a datoriei în sumă de 2 543,77 lei, pretinsă de ÎMGFL nr. 3 şi SA „Apă Canal Chişinău”, obligarea acestora de a exclude suma din evidenţa contului şi încasarea din contul pîrîţilor a taxei de stat şi a cheltuielilor de asistenţa juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Berzoi Liuba. A fost declarat nul actul de cercetare a evidenţei şi folosirii apei în ap. 40 din str. Teilor 4/2 mun. Chişinău din 20 decembrie 2012. A fost declarată ca fiind neîntemeiată datoria pretinsă de către ÎMGFL 3 şi SA „Apă Canal Chişinău”. A fost obligată SA „Apă Canal Chişinău” de a exclude suma de 2 543,77 lei. A fost obligată ÎMGFL 3 şi SA „Apă Canal Chişinău” de a efectua recalculele de rigoare în contul personal atribuit Liubăi Berzoi şi a corecta erorile admise. A fost încasat în mod solidar de la ÎMGFL 3 şi SA „Apă Canal Chişinău” în beneficiul Liubăi Berzoi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de SA „Apă Canal Chişinău” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013. La 18 aprilie 2014 SA „Apă Canal Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu încetarea procesului şi scoaterii cererii de pe rol. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, în cazul în care Liuba Berzoi urma să conteste în termenul legal, în ordinea contenciosului administrativ, factura emisă.

Mai invocă recurentul că nu au fost corect aplicate prevederile art. 14, 17 al Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, în cazul în care Liuba Berzoi nu a respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului şi termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Apă Canal Chişinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SA „Apă Canal Chişinău”, în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Apă Canal Chişinău” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SA „Apă Canal Chişinău” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat