2ra-1695/14 — Încasarea prejudiciului

dosar nr:2ra-1695/14 prima instanţă: Judecătoria Orhei-T.Troianovschi instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău judecători-Maria Anton, Tamara Pelin, Ana Panov Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător- Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Storoja Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Storoja Constantin împotriva SA ,,Coloana Auto – 2811” privind încasarea prejudiciului moral, împoitriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Storoja Constantin şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului şi ca neîntemeiată, constată La 01 iulie 2013, reclamantul Storoja Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Coloana Auto – 2811” privind obligarea pîrîtului să-i prezinte informaţia necesară pentru stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul Storoja Constantin a indicat că, la 16 iunie 2013 a atins vîrsta de pensioner. Pentru a-i fi stabilită pensia a început acumularea documentelor necesare. La 11 aprilie 2013 s-a adresat către SA ,,Coloana Auto – 2811” cu cerere de a-i furniza informaţia cu privire la salariu pe anii 1984-1999. Prin scrisoarea din 15 mai 2013 conducerea SA ,,Coloana Auto -2811” i-a respins cererea privind prezentarea informaţiei. Cere, reclamantul obligarea pîrîtului SA ,,Coloana Auto -2811” să-i prezinte informaţia necesară pentru stabilirea pensiei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei. 1 Pe parcursul examinării cauzei reclamantul şi-a retras un capăt de cerere şi a solicitat încetarea procesului în privinţa obligării prezentării certificatului de venituri pe motiv, că pînă la emiterea hotărârii judecătoreşti a primit această informaţie, susţinînd cerinţele de încasare a prejudiciului moral.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013, a fost încetat în parte procesul civil la cererea de chemare în judecată a lui Storoja Constantin împotriva SA ,,Coloana Auto -2811” privind obligarea de a furniza informaţia. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013, acţiunea reclamantului Storoja Constantin a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului şi ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 14 octombrie 2013, Storoja Constantin a declarat apel nemotivat, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă.

La 17 decembrie 2013, Storoja Constantin a depus apel motivat, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea privind obligarea prezentării informaţiei veridice, corecte şi fără perioade lipse, necesare pentru stabilitrea pensiei pentru limita de vîrstă şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei să fie admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de către Storoja Constantin şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013 şi încheierea Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013. La 26 martie 2014, Storoja Constantin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 13 septembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea privind obligarea prezentării informaţiei veridice, corecte şi fără perioade lipse, necesare pentru stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă şi cererea privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei să fie admisă, totodată solicitînd şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei şi a taxei de stat.

În motivarea recursului, recurentul Storoja Constantin a invocat că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au interpretat în mod eronat legea. Astfel, menţionează că nu a depus cerere privind renunţul la acţiune în partea prezentării informaţiei şi nu a confirmat nici în şedinţa primei instanţe, nici în şedinţa instanţei de apel că a refuzat să conteste încheierea primei instanţe referitor la încetarea procesului referitor la obligarea de a furniza informaţia, precum e menţionat în decizie, dar a acceptat doar anumite calcule pentru perioadele care erau înscrise în certificat, dar nu şi lipsa acestora pe alte perioade de salarizare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Storoja Constantin în termen, deoarece în copia deciziei a fost expediată în adresa recurentului la 28 ianuarie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere ( f.d.75) 2 La 03 iunie 2014, intimatul SA ,,Coloana Auto -2811” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Storoja Constantin este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către Storoja Constantin, în cererea de recurs, precum că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi 3 neîntemeiate, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au interpretat în mod eronat legea, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Argumentul recurentului Storoja Constantin precum că nu a nu a depus cerere privind renunţul la acţiunea în partea prezentării informaţiei şi nu a confirmat nici în şedinţa primei instanţe, nici în şedinţa instanţei de apel că a refuzat să conteste încheierea primei instanţe, prin care a fost încetat capătul de cerere privind prezentarea informaţiei, precum e menţionat în decizie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că nu poate fi reţinut deoarece în prima instanţă, în şedinţa de judecată reprezentantul lui Storoja Constantin a solicitat încetarea procesului pe capătul de cerere privind prezentarea informaţiilor ( f.d.22), iar în şedinţa instanţei de apel a declarat că refuză să conteste încheierea din 13 septembrie 2013 şi a concretizat că contestă numai hotzărârea prime instanţe ( f.d.67).

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Storoja Constantin , în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Storoja Constantin, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de către Storoja Constantin se consideră, ca inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia 5