2ri-77/14 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2ri-77/14 prima instanţă: N. Craiu, DECIZIE 09 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Vera Macinskaia Svetlana Novac, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de declarat de către societatea pe acţiuni “Direcom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria mun. Chişinău împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom” cu privire la încasarea sumei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014, prin care acţiunea Primăriei mun. Chişinău a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 02 decembrie 2013, Primăria mun.

Chişinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom” cu privire la încasarea sumei de 547744,81 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data 03 mai 2002 de către Consiliul municipal Chişinău a fost emisă decizia nr. 11/24 „Cu privire la stabilirea plăţilor anuale pentru folosirea terenurilor proprietate municipală,,. Invocă reclamantul că prin decizia menţionată s-a stabilit că lotul de teren din str. Lunca Bacului nr.27, cu suprafaţa de 1 ha pe care este amplasat imobilul folosit de SA „Direcom”, constituie proprietate municipală fiind stabilite plăţile anuale pentru folosirea terenului menţionat în mărime de 42 200 lei, însă pârâtul nu a achitat sumele corespunzătoare.

1 Primăria mun. Chişinău solicită încasarea de la SA „Direcom” în beneficiul său a sumei de 410594,81 lei, pentru perioada 10 ianuarie 2006 - 11 noiembrie 2013 şi conform tranzacţiei de împăcare din 10 iulie 2006, suma de 137150 lei, iar în total suma de 547744,81 lei. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 decembrie 2013, acţiunea civilă a fost strămutată spre judecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014, acţiunea a fost înaintată către Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014, pricina a fost remisă spre judecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014, a fost admisă acţiunea integral, s-a încasat din contul pârâtului SA „Direcom” în beneficiul Primăriei municipiului Chişinău datoria în mărime de 547744,81 lei şi s-a încasat din contul pârâtului SA „Direcom” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 16432,32 lei. La 25 aprilie 2014, Administratorul insolvabilităţii SA „Direcom” - Î.I. „Bulgaru Igor” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014 şi emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de judecată a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, anume prin faptul că Judecătorul N. Craiu, nu a avut competenţa de a examina cererea Primăriei mun.

Chişinău. La 13 iunie 2014, Primăria mun. Chişinău a depus referinţă la recursul declarat de Administratorul insolvabilităţii SA „Direcom” - Î.I. „Bulgaru Igor”, prin care a solicitat respingerea recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul în limitele prevăzute de lege, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014 şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de apel Chişinău, în procedura de insolvabilitate a SA „Direcom”, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din materialele dosarului s-a stabilit că la 02 decembrie 2013, Primăria mun. Chişinău s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom” cu privire la încasarea sumei de 547744,81 lei. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 decembrie 2013, acţiunea civilă a fost strămutată spre judecare la Curtea de Apel Chişinău. 2 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2014, a fost invocat conflict de competenţă şi cauza a fost înaintată Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014, pricina a fost remisă spre judecare la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de insolvabilitate, în procedura cărei se afla în curs de examinare procesul de insolvabilitate a societăţii pe acţiuni „Direcom”.

Colegiul notează că în încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014 se indică că acţiunea menţionată urmează să fie examinată de instanţa de insolvabilitate. Astfel, s-a stabilit că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, judecător T. Pelin, s-a intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Direcom”, prin urmare, acţiunea Primăriei mun. Chişinău împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom” înaintată la 02 decembrie 2013, urma a fi examinată de instanţa de insolvabilitate care examina procesul de insolvabilitate a societăţii pe acţiuni „Direcom”, dat fiind faptul că este o datorie faţă de o societate pe acţiuni care este în proces de insolvabilitate. În acest sens instanţa de recurs reiterează că indiferent de denumirea cererii înaintată de Primăria mun.

Chişinău împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom”, aceasta constituia în esenţa sa o cerere de înaintare a creanţelor faţă de o societate debitor, declarată în stare de insolvabilitate. În temeiul art. 76 din Legea insolvabilităţii înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate. Potrivit art. 140 alin. (1) a Legii insolvabilităţii, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă.

S-a menţionat deja că prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014, ca rezultat al soluţionării conflictului de competenţă pricina a fost remisă spre judecare la Curtea de Apel Chişinău. Din conţinutul încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014 rezultă cert că s-a desemnat competentă să judece cauza Curtea de apel în procedura cărei se afla cauza de insolvabilitate a debitorului SA „Direcom”. Prin urmare, cererea Primăriei mun. Chşinău, indiferent de denumirea sa, urma să fie examinată de către instanţa de insolvabilitate, adică de judecătorul în procedura cărui se afla procesul de insolvabilitate, ca o cerere de înaintare a creanţelor, cu respectarea procedurilor potrivit legii insolvabilităţii.

La caz, urma să se verifice creanţa, să se includă sau nu în tabel şi în dependenţi de existenţa sau inexistenţa contestaţiilor, să se procedeze respectiv. 3 În conformitate cu art. 142 alin. (1) din legea insolvabilităţii creanţele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii, sau de lichidator, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale. Drept consecinţă, la stabilirea competenţei de către Curtea Supremă de Justiţie prin încheierea din 05 februarie 2014, urma să se procedeze la verificarea creanţei de către administratorul din cadrul procesului de insolvabilitate, deoarece doar în asemenea situaţie Curtea de apel a fost competentă de a judeca cauza, alte competenţe, la litigiul dat, Curtea de apel ca instanţă de drept comun nu avea.

Potrivit art. 432 alin. (1), (3) lit. f) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Astfel, după determinarea competenţei, instanţa de insolvabilitate urma să primească cerere de înaintare a creanţelor, iar administratorul insolvabilităţii urma să verifice creanţa conform prevederilor art. 142 din lege.

Conform art. 143 alin. (6) din lege o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei. În cazul, dacă ar fi existat, la etapa respectivă, contestaţii asupra creanţei introduse în tabel, în cazul admiterii acestea din motivul existenţei unui litigiu de drept, potrivit art. 144 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, Curtea de apel, ca instanţă de drept comun nu avea competenţă de judecare a asemenea litigii.

Prin urmare, cererea Primăriei mun. Chişinău împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom” chiar dacă poartă denumirea de cerere de chemare în judecată, instanţa de judecată trebuie să-i dea o apreciere cuvenită, în dependenţă de cuprinsul acesteia şi situaţia creată, din care considerente cererea de chemare în judecată formulată de Primăriei mun. Chişinău, poate fi considerată ca o cererea de înaintare a creanţelor. În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate, pentru examinarea cererii.

La acest capitol, Colegiul reţine că instanţa de insolvabilitate urmează să examineze cererea înaintată de Primăria mun. Chişinău, în coraport cu prevederile art. 140-144 a Legii insolvabilităţii, iar la examinarea acesteia urmează să verifice creanţa înaintată şi să dispună admiterea sau respingerea acesteia, 4 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014 este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, din motiv că eroarea comisă nu poate fi corectată de instanţa de recurs, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014 urmează a fi casată integral cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de insolvabilitate.

În conformitate cu art.445 al.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către societatea pe acţiuni “Direcom”. Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria mun. Chişinău împotriva societăţii pe acţiuni „Direcom” cu privire la încasarea sumei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, pentru examinare în cadrul procesului de insolvabilitate a societăţii pe acţiuni „Direcom”. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Svetlana Novac Nicolae Clima 5