3ra-765/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A.Cucerescu dosarul nr. 3ra-765/14 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de SRL „Aluminiu Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Aluminiu Grup” către IFS Bălţi, intervenient accesoriu Rîlschi Ivan privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Aluminiu Grup” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 octombrie 2013, c o n s t a t ă La data de 26 octombrie 2012 SRL”Aluminiu Grup” a înaintat cerere de chemare în judecată către Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi, intervenient accesoriu Rîlschi Ivan, privind anularea deciziei nr.885 din 27.07.2012 şi a actului de control nr. 5-650774 din 02.07.2012.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în perioada 21.06.2012 - 02.07.2012, de către IFS Bălţi, a fost efectuat controlul fiscal la SRL „Aluminiu Grup”, privind respectarea legislaţiei fiscale pe perioada de activitate 01.01.2009- 30.04.2012 (TVA), din 01.09.2009 - 30.04.2012 alte impozite şi taxe, inclusiv impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător pe perioada 01.01.2009 – 31.12.2011 conform cererii agentului economic, în legătura cu schimbarea adresei juridice din mun. Bălţi în mun.Chişinău.

Susţine reclamantul că, în urma controlului efectuat, la 02.07.2012 a fost întocmit actul nr.5- 650774 conform căruia s-a stabilit că: - SRL „Aluminiu Grup” a diminuat venitul impozabil pentru anul 2009 cu suma de 40 240 lei, pentru 2010 - cu suma de 7025 lei, pentru anul 2011 - cu suma de 8450 lei; - SRL „Aluminiu Grup” a diminuat TVA aferent plăţii la buget pentru perioada supusă controlului cu suma de 4157 lei, respectiv s-a calculat majorarea de întîrziere în sumă de 493 lei.

- SRL „Aluminiu Grup” a diminuat impozitul pe venit în sumă totală de 5501,61 lei (inclusiv perioada fiscală iulie a anului 2010 - 1224, 38 lei şi perioada fiscală noiembrie a anului 2010 - 4277,23 lei, respectiv s-a calculat majorare de întîrziere în sumă de 976 lei; - SRL „Aluminiu Grup” a întocmit neconform dările de seamă fiscale aferente impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător (VEN08) pentru anii 2009, 2010, 2011 ( 3 cazuri ), pe taxa de valoare adăugată (declaraţia privind TVA) pentru perioadele fiscale IX-XII ale anului 2009, 1 -XII ale anului 2011 şi 1-IV ale anului 2012 (32 cazuri), IR V09 pentru perioadele fiscale iulie şi noiembrie anului 2010; - neprezentarea de către contribuabil a informaţiei cu privire la sediul subdiviziunii din mun.

Bălţi, str.Gogol 2; - neprezentarea notei de informare referitor impozitului reţinut din sursele de venit altele decît salariile achitate persoanelor nerezidente, anuală INR 09 pentru anul 2010. Nefiind de acord cu concluziile actului de control, SRL „Aluminiu Grup”, la 17.07. 2012, a înainata pretenţii faţă de actul menţionat.

La data de 27.07.2012 Inspectoratul Fiscal de Stat Bălţi a emis decizia nr.885 din 27.07.2012 privind încălcarea legislaţiei comisă de SRL „Aluminiu Grup” prin care a decis: - de a încasa la buget sumele recalculate în rezultatul controlului: taxa pe valoarea adăugată diminuată pentru perioada supusă controlului în sumă de 4157 lei; impozitul reţinut din sursele de venit altele decît salariu achitat persoanelor nerezidente în sumă de 5501,61 lei; majorarea de întîrziere calculată pentru netransferarea în termen a taxei pe valoare adăugată diminuată în sumă de 493 lei; majorarea de întîrziere calculată pentru netransferarea în termen a impozitului reţinut din sursele de venit altele decît salariu achitat persoanelor nerezidente diminuate în sumă de 976 lei.

Prin actul nominalizat s-a decis aplicarea pentru încălcările legislaţiei: Conform art. 255 din Titlul V al Codului Fiscal „Administrarea fiscală - amendă în mărime de 4000 lei pentru neprezentarea informaţiei privind subdiviziunile structurale - oficiu; Conform art. 257 alin. l din Titlul V al Codului Fiscal „Administrarea Fiscală” adoptat prin Legea RM nr. 1163-X111 din 24.04.1997 - amendă în mărime de 200 lei pentru fiecare caz de încălcare, dar nu mai mult de 5000 lei; Declaraţiilor VEN pentru anii 2009, 2010, 2011, ceia ce constituie suma de 600 lei, Dărilor de seamă privind impozitul reţinut (forma IRY 09) pentru lunile iulie 2010 şi noiembrie 2010 ce constituie suma de 400 lei. Declaraţiilor privind TVA pentru perioadele fiscale IX-XII ale anului 2009, 1-XII ale anului 2010, 1-XII ale anului 2011 şi I-IV ale anului 2012 (32 cazuri) ceea ce constituie suma de 5000 lei.

2 Conform art.260 al. 2 din Titlul V al Codului Fiscal „Administrarea Fiscală- amendă în mărime de 200 lei, pentru fiecare dare de seamă neprezentată: notă de informare anuală privind impozitul reţinut din sursele de venit altele decît salariu achitate persoanelor nerezidente, INR 09 pentru anul 2010. Conform art.260 al.5 din Titlul V al Codului Fiscal „Administrarea fiscală”- amendă de 15% pentru diminuarea venitului impozabil pentru anii 2009, 2010, 2011, ceia ce constituie suma de 8 357 lei ( 40 240 lei+7 025 lei + 8 450lei x 15 %). Conform art. 261 al.4 din Titlul V al Codului Fiscal „Administrarea fiscală„ - amendă în mărime de 30% din suma diminuării: Taxa pe valoare adăugată, ce constituie suma de 1650 lei (5 501, 61 lei x 30%); a impozitului reţinut din sursele de venit altele decît salariu achitate persoanelor nerezidente pentru perioadele fiscale L/07/2010, L/11/2010 ceea ce constituie suma de 1650 lei ( 5501.61 lei x 30%).

La data de 10.08.2012 SRL „Aluminiu Grup” a înaintat cerere prealabilă către IFS Bălţi, iar ultima a emis decizia nr.23/ 1225 din 01.10.2012 prin care a fost respinsă cererea ca nefondată. Reclamantul consideră că decizia IFS Bălţi este ilegală din următoarele considerente. Referitor la pretinsa încălcare a SRL”Aluminiu Grup” în ceia ce priveşte obligativitatea contribuabilului, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei despre schimbarea sediului sau constituirea subdiviziunii, să informeze organul fiscal despre sediul subdiviziunilor sale structurale cu modificările ulterioare, SRL „Aluminiu Grup" nu a prezentat IFS Bălţi informaţia sus enunţată deoarece nu a emis decizie despre schimbarea sediului sau a constituirii subdiviziunii şi respectiv n-a efectuat astfel de modificări.

Inspectoratul Fiscal nu este în drept să oblige întreprinderea să adopte careva decizii. Susţine reclamantul că, arhiva documentelor, dispozitivul de alimentare neîntreruptibilă pentru echipamentele de birou, tehnica pentru calculatoare, care se afla pe str. Gogol, 2 mun. Bălţi nu este nici depozit, nici magazin, nici filială, activitatea comercială nu se desfăşura pe adresa menţionată. Pe adresa dată nimeni din personalul întreprinderii nu se află. La fel susţine reclamantul că, de fapt cea mai mare parte din pretinsele încălcări constatate de către Inspectoratul Fiscal Bălţi, se datorează diminuării venitului impozabil rezultate din reflectarea în evidenţa contabilă a cheltuielilor care nu ţin de activitatea de întreprinzător şi care conform declaraţiilor colaboratorilor IFS Bălţi nu pot fi confirmate documentar.

La caz explică următoarele: pînă la 11.02.2009, construcţia din str. Gogol, 2 mun. Bălţi a aparţinut cu drept de proprietate lui SRL ”Aluminiu Grup”. Din data menţionată, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr.466, proprietar al 3 construcţiei a devenit persoana fizică Rîlschi Ivan. În cadrul tratativelor anterioare contractului de vînzare-cumpărare sus enunţat părţile au convenit că construcţia data v-a fi vîndută ultimului, cu condiţia transmiterii vînzătorului în folosinţă. Astfel, pentru a se asigura, SRL „Aluminiu Grup”, la 01.01.2009, a încheiat contractul de arendă nr.2 cu privire la locaţiunea încăperii nelocative din str. Gogol, 2, mun. Bălţi cu titlu gratuit, iar la 11.02.2009 încăperea cu suprafaţa de 50 m.p.

în adresa enunţată a fost transmisă în folosinţă locatarului- SRL „Aluminiu Grup” conform actului de primire-predare din aceiaşi dată. În acest sens, susţine reclamantul că, Rîlschi Ivan nu s-a folosit de încăperea dată. Aceasta fiind transmisă în folosinţă reclamantului imediat după cumpărare după cum a fost înţelegerea între părţi, iar energia electrica cheltuită pe parcursul întregii perioade a controlului a fost utilizată pentru necesităţile sale antreprenoriale. La fel, reclamantul susţine că, SRL „Aluminiu Grup,, recepţionează energie electrică în temeiul actului de furnizare a energiei electrice agenţilor economici nr.1795 din 19.03.2008, iar costul serviciilor le achită conform facturilor fiscale prezentate de către furnizor.

Mai invocă reclamantul că dispunînd de contractele de locaţiune a încăperii cu titlu gratuit nr.2 din 01.01.2009 şi nr.3 din 01.01.2010, unde de fapt se află arhiva documentelor, dispozitivul de alimentare neîntreruptibilă pentru echipamentele de birou, tehnica pentru calculatoare fără care s-ar face imposibilă desfăşurarea activităţii de antreprenor, consideră neîntemeiată decizia Inspectoratului Fiscal, deoarece potrivit prevederilor art. 24 alin.1 al Codului Fiscal, "se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător”. În conformitate cu prevederile art.19 al Legii contabilităţii Nr. 113 din 27.04.2007 faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare, iar întreprinderea dispune de documentele justificative cum ar fi: contract de furnizare a energiei electrice, contract de arendă, facturi de plată.

Reclamantul consideră insuficient de întemeiată trimiterea organului de control la prevederile art.24 al. 10 al Codului Fiscal precum că "Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, neconfirmate documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil”, aşa cum acest fapt n-a fost demonstrat, ceia ce lezează în drepturi deoarece în conformitate cu art. 11 alin.l al Codului Fiscal „Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului”.

Referitor la declaraţia privind impozitul pe venit, reclamantul susţine că în conformitate cu inacţiunea privind modul evidenţei, eliberării, păstrării şi folosirii documentelor primare de strictă evidenţă (anexa nr.2 la HG RM nr.294 din 17.03.1998) în cazul operaţiunilor economice, ce au atribuţie la recepţionarea 4 serviciilor de arendă şi recunoaşterea cheltuielilor în scopuri fiscale primite de la persoane fizice, neînregistrate în calitate de subiect ai activităţii de întreprinzător se întocmeşte "act de cumpărare a serviciilor privind darea bunurilor în arendă şi cheltuielilor legate de acestea". Prin urmare, dacă transmiterea în chirie a încăperii a avut loc în condiţii cu titlu gratuit, acest document nu este potrivit pentru prezentare.

Mai invocă reclamantul că, reţinerea impozitului din sursele de venit altele decît salariu achitat persoanelor nerezidente din veniturile nerezidenţiale obţinute în RM, potrivit prevederilor art.8 alin.1 al Hotărîrii parlamentului nr. 764 din 06.03.1996, pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri pe venit şi pe proprietate şi prevenirea evaziunii fiscale „venitul obţinut de către rezidentul statului contractant din exploatarea transportului maritim, naval, aerian în transport internaţional se impune cu impozit numai într-un singur stat. A solicitat reclamantul SRL”Aluminiu Grup” anularea deciziei nr. 885 din 27.07.2012 şi actului de control nr. 5-650774 din 02.07.2012 întocmite de către IFS Bălţi.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 ianuarie 2013 cauza civilă înaintată de către SRL „Aluminiu Grup” a fost trimisă spre examinare după competenţă Judecătoriei Bălţi. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea menţionată mai sus, SRL”Aluminiu Grup” la 17 octombrie 2013 a declarat apel, solicitînd casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 s-a respins apelul declarat de către SRL”Aluminiu Grup”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 17 octombrie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au constatat că, conform materialelor dosarului, reclamantul a înregistrat la organul fiscal două subdiviziuni amplasate în mun.Bălţi (depozit comercial, amplasat pe str. Ştefan cel Mare 146, şi sediul din str. Dostoevski nr.63), două subdiviziuni în mun.Chişinău (depozit comercial din str.Uzinelor 198 şi sediul din str.Uzinelor 198), fapt ce nu a fost contestat de nici una din părţi şi mai dispune de un sediu în mun Bălţi str. Gogol nr.2, care nu a fost înregistrat la IFS Bălţi.

Instanţa de apel a conchis că, instanţa de fond just nu a reţinut argumentul reclamantului precum că, imobilul din str.Gogol,2, mun.Bălţi nu corespunde prevederilor art.5 (29) Cod fiscal, deoarece după cum a menţionat şi reclamantul, încăperea era folosită pentru păstrarea arhivei, a tehnicii, adică era folosită pentru activitatea întreprinderii, cu atît mai mult că la sediul dat a 5 fost şi un consum mare de energie electrică, care nu a fost acceptat de către IFS pentru deducerea la cheltuieli. Conform contractelor de arendă a încăperii nr.2 din 01.01.2009 şi nr.3 din 01.01.2012, întreprinderea arendează doar 50 m.p. din încăpere, şi cheltuielile la energia electrică urmau a fi reflectate parţial, în baza facturilor fiscale anexate la formularul tipizat al actului de achiziţii a serviciilor şi a cheltuelilor aferente, aprobat prin HG nr. 294 - decizie primară cu regim special.

Întreprinderea nejustificat a trecut la deduceri cheltuielile la energia electrică pentru anii 2009 în sumă de 40240 lei, 2010 în sumă de 7025 lei, 2011 în sumă de 8450 lei deoarece nu a confirmat documentar că anume cheltuielile au fost suportate în cuantumul şi modul stabilit de Guvern, adică se deduc cheltuielile cînd întreprinderea înregistrează venit, iar în cazul în care întreprinderea nu are venit, nu poate suporta cheltuieli or, în perioada vizată, apelantul nu a declarat venituri cu atît mai mult că apelantul a declarat că energia electrică a fost folosită în cadrul efectuării reparaţiilor imobilului pentru a remedia nişte vicii indicate de cumpărătorul Rîlschi Ivan, adică se efectuau lucrări la un imobil care nu le aparţinea.

Conform bazei de date din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal, Rîlschi Ivan a procurat de la reclamant construcţia nefinisată 72 % conform contractului de vînzare - cumpărare nr.466 din 11.02.2009 şi a dat-o în exploatare conform procesului de recepţie finală din 09.04.2010 Totodată, în contractele de arendă, la pct.4.1, este prevăzut că SRL „Aluminiu Grup” achită serviciile comunale inclusiv energia electrică, proporţional spaţiului arendat, prevedere care nu a fost şi care este prevăută şi de Regulamentul cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Astfel, instant de apel a constatat că SRL „Aluminiu Grup”a trecut în cont TVA pentru lunile septembrie-decembrie anul 2009, ianuarie-decembrie anul 2010, ianuarie-decembrie anul 2011, ianuarie -aprilie anul 2012 în sumă de 4157 lei, plăţile pentru energia electrică ce nu ţin de activitatea întreprinderii, deoarece bunul imobil de pe str. Gogol nr. 2, mun.

Bălţi este casa de locuit a persoanei fizice Rîlschi Ivan cu suprafaţa totală de 210,08 m.p, iar conform contractelor de arendă şi prevederilor art.117 alin.10 Cod fiscal aceste cheltuieli urmau a fi refacturate proporţional încăperii arendate de 50 m.p. Prin urmare, SRL „Aluminiu Grup” a încălcat art. 101 al. 1 Cod fiscal, care prevede modul de calculare şi achitare a TVA , a prezentării Declaraţiei privind TVA pentru fiecare perioadă fiscală stabilită în art. 102 al. 4 , conform căruia suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materialele, serviciile procurate care nu sunt folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, nu se trece în cont. La data de 12 mai 2014 SRL „Aluminiu Grup” a declarat recurs, solicitînd 6 admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplica eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Mai mult ca atît invocă recurentul că, instanţa de apel eronat a interpretat prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998 cu privire la aprobarea instricţiunii privind modul evidenţei, eliberării, păstrării şi folosirii documentelor primare de strictă evidenţă. La 24 iunie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălţi a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de SRL „Aluminiu Grup”, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Aluminiu Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel şi prima instanţă le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 7 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Aluminiu Grup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Aluminiu Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 8