3ra-683/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Jud. Bălţi: V. Puşcaş dosarul nr. 3ra-683/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societate cu Răspundere Limitată „Actinium”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Actinium” împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Bălţi, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost încetat procesul civil în partea contestării procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale, iar în partea contestării deciziei organului vamala acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă, c o n s t a t ă La 24 iulie 2013, SRL „Actinium” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Actinium” a indicat că în baza ordinului de control nr. 168-0 din 13 iunie 2011, a fost efectuat, la sediul său, un control audit postvămuire privind reverificarea declaraţiilor vamale nr. 9010I237 din 07 februarie 2008, în vederea recalculării drepturilor de import în cazul mărfii plasate în capitalul social. Susţine reclamanta că în rezultatul controlului organul vamal a stabilit că la 07 februarie 2008, de către dînsa a fost importată marfă cu plasarea acesteia în capitatul social al întreprinderii în sumă totală de 534667,27 lei, ceea ce constituie valoarea semiremorcii uzate pentru transportul mărfurilor „Ffruehauf”, tip TE34CC2XBTEA, cu valoarea în vamă de 102932,49 lei şi tractoare rutiere pentru semiremorci: autovehicule pentru tracţiune, uzat „Mercedes Benz”, tip C1840LSN36P, cu valoarea în vamă de 431734,78 lei.

1 Totodată, în procesul efectuării controlului audit postvămuire, organul vamal a ajuns la concluzia precum că dînsa la 10 decembrie 2011 a înstrăinat semiremorca uzată pentru transportul mărfurilor „Ffruehauf”, tip TE34CC2XBTEA, cu valoarea în vamă de 102932,49 lei şi tractoare rutiere pentru semiremorci: autovehicule pentru tracţiune, uzat „Mercedes Benz”, tip C1840LSN36P, cu valoarea în vamă de 431734,78 lei, ce rezultă din factura fiscală din 10 decembrie 2011 şi dispoziţia de încasare a numerarului nr. 2 tot din aceiaşi dată, neachitând drepturile de import pe motivul destinației lor finale. În rezultatul controlului efectuat, la 14 mai 2013 organul vamal a întocmit procesul-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 08, în care a descris încălcările depistate cu recalcularea suplimentară a drepturilor de import achitate la momentul vămuirii în sumă de 127523,59 lei, inclusiv penalitate de 20162,41 lei.

În temeiul procesului-verbal nr. 08 din 14 mai 2013, Biroul Vamal Bălţi a emis decizia de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013, prin care dînsei i-au fost prezentate suplimentar spre achitare drepturile de import în sumă de 127523,59 lei, inclusiv penalitate de 20162,41 lei. Consideră reclamanta că atît procesul-verbal nr. 08 din 14 mai 2013, cît şi decizia de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 ale Biroului Vamal Bălţi sînt neîntemeiate şi ilegale, din următoarele considerente.

Menţionează reclamanta că la 07 februarie 2008 a introdus pe teritoriul Republicii Moldova următoarele mijloace de transport: semiremorca uzată pentru transportul mărfurilor „Ffruehauf”, tip TE34CC2XBTEA, cu valoarea în vamă de 102932,49 lei şi tractoare rutiere pentru semiremorci: autovehicule pentru tracţiune, uzat „Mercedes Benz”, tip C1840LSN36P, cu valoarea în vamă de 431734,78 lei, care au fost importate pentru a fi incluse în capitalul social al întreprinderii, fapt ce se confirmă prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 06 februarie 2008, iar la 10 decembrie 2011, acestea au fost înstrăinate conform facturii fiscale seria JB nr. 0558761. Astfel, susţine reclamanta că din momentul vămuirii unităţilor de transport şi pînă la efectuarea controlului au trecut peste 5 ani, iar din momentul înstrăinării unităţilor de transport pînă la efectuarea controlului – 1 an şi 5 luni.

Declară SRL „Actinium” că la vămuirea respectivelor unităţi de transport nu a fost încălcată legislaţia în vigoare, ba, dimpotrivă, atît mijloacele de transport, cît şi documentele de însoţire au fost prezentate spre verificare colaboratorilor vamali, care au permis introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, afirmă reclamanta că la momentul întocmirii procesului-verbal nr. 08 din 14 mai 2013, colaboratorul Biroului Vamal Bălţi nu i-a explicat modul şi termenii de atac al acestuia. Indică reclamanta că potrivit legislației în vigoare bunurile introduse în capital social al întreprinderii urmau a fi folosite după destinaţie timp de nu mai puţin de 3 ani, dînsa respectînd prevederile date, înstrăinând mijloacele de transport peste 3 ani şi 10 luni, fără a încălca careva prevederi legale.

Menţionează reclamanta că la 13 iunie 2013, a depus la Serviciul Vamal cererea prealabilă nr. 10519, solicitînd anularea procesului-verbal nr. 08 din 14 mai 2013 şi deciziei de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 emise de către Biroul Vamal Bălţi, 2 însă prin răspunsul nr. 28/11-7256 din 19 iunie 2013, cererea a fost respinsă ca fiind tardivă. Solicită SRL „Actinium” anularea procesului-verbal nr. 08 din 14 mai 2013 şi deciziei de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 ale Biroului Vamal Bălţi cu încetarea procedurii de control audit postvămuire în privinţa dînsei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 iulie 2014, acţiunea a fost admisă, anulate procesul-verbal nr. 08 din 14 mai 2013 şi decizia de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 ale Biroului Vamal Bălţi, şi încetată procedura de control audit postvămuire în privinţa SRL „Actinium”.

S-a încasat din contul Biroului Vamal Bălţi în beneficiul statului suma de 100 lei cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Bălţi, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 08 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost încetat procesul civil în partea contestării procesului-verbal nr. 08 din 14 mai 2013 întocmit de către Biroul Vamal Bălţi în temeiul art. 265 lit. a) CPC – pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă. A fost respinsă ca fiind tardivă acţiunea în partea contestării deciziei de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 emisă de către Biroul Vamal Bălţi.

La 18 martie 2015, SRL „Actinium” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 08 iulie 2014. În susţinerea recursului SRL „Actinium” a invocat că instanţa de apel eronat a ajuns la concluzia că procesul-verbal nr. 08 din 14 mai 2013 întocmit de către Biroul Vamal Bălţi nu este obiect de examinare în ordinea contenciosului administrativ. De asemenea, declară recurenta că instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea ca fiind tardivă în partea contestării deciziei de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 emisă de către Biroul Vamal Bălţi. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului se atestă că la 19 ianuarie 2015 Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa SRL „Actinium” copia deciziei instanţei de apel şi recepţionată de către recurentă la 21 ianuarie 2015, fapt ce se conformă prin avizul poştal de recepţie (f.d. 105-106). În circumstanţele relevante, recursul declarat de către SRL „Actinium”, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 07 aprilie 2015, în adresa intimatului Biroul Vamal Bălţi a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Actinium” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. La 05 mai 2015, Biroul Vamal Bălţi a depus referinţă, solicitînd să fie considerat inadmisibil recursul declarat de către SRL „Actinium” cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu referinţa depusă şi materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Actinium” este inadmisibil, din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Actinium” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentei precum că instanţa de apel eronat a ajuns la concluzia că procesul-verbal nr. 08 din 14 mai 2013 întocmit de către Biroul Vamal Bălţi nu este obiect de examinare în ordinea contenciosului administrativ, deoarece este neîntemeiat.

Conform art. 18, art. 297 alin. (1) din Codul vamal în coroborare cu prevederile art. 3 din Legea „Contenciosului administrativ” nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosului administrativ pot fi actele administrative cu caracter normativ şi individual ale organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali, acţiunile sau inacţiunile acestora referitoare la efectuarea controlului vamal, a vămuirii, a actelor de procedură în cazul de contravenţie vamale sau la cercetarea contravenţiei.

4 Astfel, procesul-verbal întocmit de către Biroul Vamal Bălţi în rezultatul auditului postvămuire nr. 08 din 14 mai 2013, nu constituie un act administrativ în sensul prevederilor legale enunţate, ci reprezintă un act preparatoriu, care nu produce separat careva efecte juridice, urmînd a fi contestat doar concomitent cu actul administrativ, adică, la caz, decizia de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013. De asemenea, nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea ca fiind tardivă în partea contestării deciziei de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 emisă de către Biroul Vamal Bălţi, or, conform art. 14 alin. (1) din Legea „Contenciosului administrativ” nr. 793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Iar, potrivit art. 289 din Codul vamal, actele administrative, acţiunile sau inacțiunile organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării actului sau efectuării acţiunii/inacţiunii. Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ este inaplicabil în cazul contestării actelor organelor vamale, ale colaboratorilor vamali, acţiunile sau inacţiunile acestora, deoarece acest termen este prevăzut expres de prevederile Codului vamal, în special de art. 289, iar prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, sunt aplicabile doar atunci cînd legea nu dispune altfel.

Respectiv, recurenta-reclamantă SRL „Actinium” urma să depună cererea prealabilă la organul ierarhic superior – Serviciul Vamal pînă la 26 mai 2013, deoarece decizia de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 emisă de către Biroul Vamal Bălţi a fost comunicată şi înmînată, contra semnătură, reprezentantului acesteia chiar în ziua emiterii actului administrativ, şi anume la 16 mai 2013 (f.d. 8), iar cererea prealabilă a fost depusă abia la 13 iunie 2013 (f.d. 10-13), adică peste termenul de contestare prevăzut de art. 289 din Codul vamal, fără a solicita repunerea în termen cu indicarea motivelor justificative de omitere al acestuia. Mai mult decît atît, în decizia de regularizare nr. 57 din 16 mai 2013 emisă de către Biroul Vamal Bălţi a fost menţionat că în caz de dezacord, plătitorul/titularul operaţiunii poate ataca decizia de regularizare în conformitate cu prevederile Codului vamal.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să 5 dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Actinium”, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Actinium”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 6