2ra-2065/14 — Încasarea salariului, penalităţilor de întîrziere şi a prejudiciul moral

prima instanţă: Iu. Hârbu dosarul nr. 2ra-2065/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Druţă Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Druţă Maria împotriva societăţii pe acţiuni ,,Poligrafist” cu privire la încasarea salariului, penalităţilor de întîrziere şi a prejudiciul moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Druţă Maria, fiind casată hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Teleneşti din 14 mai 2012, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea cererii societăţii pe acţiuni „Poligrafist” de încasare a cheltuielilor de judecată, iar hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 09 aprilie 2012 a fost menţinută fără modificări, c o n s t a t ă: La 05 septembrie 2011, reclamanta Druţă Maria a depus cerere de chemare în judecată către SA „Poligrafist” cu privire la încasarea restanţei la salariu, prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, a fost angajată în calitate de paznic la SA „Poligrafist” cu salariul lunar de 400 lei. Din anul 2009 salariul nu i- a fost achitat, iar în anul 2010 a fost concediată, din 19 aprilie 2010, fiind înregistrată la agenţia forţei de muncă. Restanţa la salariu pentru anii 2009-2010 şi opt luni ai anului 2011 constituie 12 800 lei. La 19 iulie 2011 s-a adresat cu cererea către pîrît privind soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, însă răspuns nu a primit. Pentru reţinerea salariului angajatorul este obligat la plata compensaţiei în temeiul art. 330 alin. (2) Codul muncii, ce constituie suma de 12 416 lei calculată pentru 970 zile. 1 Din cauza reţinerii salariului, reclamantei i s-a cauzat prejudiciul moral pe care îl estimează la suma de 50 000 lei.

Cere reclamanta Druţă Maria încasarea din contul SA „Poligrafist” a restanţei la salariu pe perioada anului 2009 – august anul 2011 în sumă de 12 800 lei, a compensaţiei pentru reţinerea salariului în sumă de 12 416 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei. Prin cererea din 20 martie 2012, reclamanta Druţă Maria a mărit cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea plăţii pentru lucrul adăugător de dereticătoare. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 09 aprilie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Teleneşti din 14 mai 2012 a fost admisă parţial cererea avocatului SA „Poligrafist”, Zama Vitalie, fiind încasată de la Druţă Maria în beneficiul SA „Poligrafist” suma de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Druţă Maria, fiind menţinute hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 09 aprilie 2012 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Teleneşti din 14 mai 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 mai 2013 a fost admis recursul declarat de către Druţă Maria, fiind casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în ordine de apel în aceiaşi instanţă în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Druţă Maria, fiind casată hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Teleneşti din 14 mai 2012, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea cererii SA „Poligrafist” de încasare a cheltuielilor de judecată, iar hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 09 aprilie 2012 a fost menţinută fără modificări.

În dezacord cu decizia enunţată, recurenta Druţă Maria, la data de 06 mai 2014 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea amplă a recursului, recurenta, în esenţă şi-a exprimat dezacordul cu decizia instanţei de apel, pe motivul examinării formale a pricinii civile respective. În acest context, a indicat că instanţa de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare faptului că recurenta Druţă Maria, fiind anfgajată în calitate de paznic la SA “Poligrafist”, şi-a îndeplinit obligaţiunile de serviciu, însă, fără a primi remunerarea din anul 2009 pînă la data de 20 iulie 2010, cînd a fost înregistrată la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă.

Totodată, recurenta a menţionat că instanţa de apel, contrar normelor de procedură, a admis în calitate de probe actele de contabilitate care erau în copii şi nu în original. 2 De asemenea, instanţa de apel, în mod neîntemeiat a respins cerinţa recurentei Druţă Maria de a-i fi asigurată asistenţa juridică calificată a unui avocat garantat de stat. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele dosarului atestă recepţionarea de către recurenta Druţă Maria a copiei deciziei instanţei de apel la data de 17 aprilie 2014, (f.d.217).

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Druţă Maria, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 3 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Druţă Maria, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Druţă Maria se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Galina Stratulat 4