3ra-780/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Sandu dosarul nr. 3ra-780/14 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Anatol-S & TVR”, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Întreprinderea Individuală „Anatol-S & TVR” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 decembrie 2013 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 26 septembrie 2012 ÎI „Anatol-S & TVR” a depus cererea de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-1 Ialoveni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin decizia IFS Ialoveni nr. 116 din 06 august 2012 i-a fost aplicată sancţiune financiară sub formă de amendă în sumă de 50 000 lei pentru comercializarea băuturii alcoolice marcată cu timbru de acciz fals. Consideră reclamantul că decizia de sancţionare cu amendă este ilegală şi solicită anularea ei, invocînd că la 15 ianuarie 2009 ÎI „Anatol-S & TVR” a încheiat contract cu SRL „Rumitox” care şi asigură aprovizionarea cu băutură alcoolică de marca „Roua Moldovei”. La 06 martie 2012 au fost aduse spre realizare de către SRL „Rumitox” 2 sticle de băutură alcoolică „Roua Moldovei”, volum 0,5 1, producător „Produse cerealiere Nord”, data îmbutelierii 24 octombrie 2011, procurată în baza facturii fiscale seria FV 7975806 din 06 martie 2012, la care tot la 06 martie 2012, în cadrul controlului fiscal operativ s-a depistat timbru de acciz fals.

Invocă reclamantul că nu ÎI „Anatol-S & TVR” produce şi marchează această băutură cu timbre de acciz şi deci nici nu poate purta răspundere pentru timbru de acciz fals. Astfel, vinovat se face doar agentul economic care desfăşoară activitate în domeniul fabricării şi circulaţiei alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice şi care a aplicat acest acciz fals. Cere reclamantul ÎI „Anatol-S & TVR" anularea ca ilegală a deciziei Inspectoratului Fiscal de stat Ialoveni nr. 116 din 06.08.2012, prin care a fost aplicată sancţiune financiară sub formă de amendă în sumă de 50000 lei pentru comercializarea de mărfuri cu timbre de acciz „Timbre de acciz” falsificate.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 17 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă, dispunându-se anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de stat Ialoveni nr. 116 din 06 august 2012 despre aplicarea sancţiunii financiare sub formă de amendă în sumă de 50000 lei pentru comercializarea de mărfuri cu timbre de acciz „Timbre de acciz” falsificate. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, IFS Ialoveni a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ialoveni, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 decembrie 2013 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii.

La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că în conformitate cu art. 12 al Hotărârii Guvernului nr. 212 din 04 aprilie 1995 despre aprobarea Regulilor de comercializare cu amănuntul a băuturilor alcoolice, se interzice recepţionarea producţiei alcoolice în cazul în care producţia nu este marcată în modul stabilit. Conform art. 14 din Regulile de comercializare cu amănuntul a băuturilor alcoolice, înainte de a introduce producţia alcoolică în sala comercială, vînzătorul este obligat să verifice calitatea lor după aspectul exterior. Conform art. 11 Regulile de comercializare cu amănuntul a băuturilor alcoolice, producţia alcoolică se recepţionează conform calităţii şi cantităţii, aspectului şi designului îmbutelierii şi ambalajelor (modul de astupare, etichetare, sigilare, marcare etc.).

Din normele menţionate se deduce că vânzătorii, conducătorii şi alte persoane cu funcţii de răspundere din întreprinderile de comerţ cu orice forme organizaţional-juridice poartă răspundere pentru încălcarea pentru comercializarea băuturilor alcoolice falsificate şi necalitative în conformitate cu legislaţia în vigoare. După cum rezultă din materialele dosarului, în rezultatul controlului fiscal prin metoda verificării operative, efectuat la data de 06 martie 2012 la magazinul 2 situat în or.

Ialoveni, str. Alexandru cel Bun 15, a fost întocmit actul de control fiscal nr. 1-575138 din 06 martie 2012, au fost verificate elementele de protecţie ale timbrului de acciz cu raze ultraviolet şi cu raze infraroşii, stabilindu-se comercializarea producţiei alcoolice anume la sticla de vodcă „Roua Moldovei”, volum 0,5 1 producător SRL „Produse Cerealiere Nord”, data îmbutelierii 24 octombrie 2011, procurată de către contribuabil în baza facturii fiscale seria FV nr. 7975806 din 06 martie 2012, de la SRL „Rumitox”, marcată cu timbru de acciz nr. 110300731 1058, suspectat de a fi contrafăcut.

Prin raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a Ministerului Afacerilor Interne nr. 2043 din 25 mai 2012, care nu a fost contestat de ÎI „Anatol-S & TVR”, producţia alcoolică s-a constatat a fi falsificată fiind întocmit actul de control nr. 1- 579889 din 20 iulie 2012. Conform acestuia act s-a concluzionat, că contrar prevederilor art. 5 alin. 2 pct. h al Legii nr. 1100 din 30.06.2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, agentul economic comercializa producţie alcoolică nemarcată în modul stabilit cu Timbru de acciz. Blancheta timbrului de acciz pentru băutura alcoolică tare cu care a fost marcată sticla de vodcă „Roua Moldovei”, volum 0,5 1 producător SRL „Produse Cerealiere Nord", din magazinul situat în or.

Ialoveni, str. Alexandru cel Bun 15, este falsificată. Din circumstanţele analizate, Colegiul Civil al instanţei de apel a conchis că aplicarea sancţiunii pentru încălcarea admisă de către ÎI „Anatol-S & TVR” se încadrează în limitele legale, întrucât, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz sau cu timbre de acciz falsificate ori nevalabile, în conformitate cu prevederile art.262 al. (l) Cod Fiscal, se sancţionează cu o amendă în mărime de 50 000 lei. ÎI „Anatol-S & TVR” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că ÎI „Anatol-S & TVR” nu avea cum să depisteze autenticitatea mărcii de acciz, deoarece la controlul vizual, marca de acciz de pe sticla de votcă nu avea semne vizibile de fals, iar amplasarea acesteia sub pelicula transparentă a producătorului necesită aplicarea mecanismelor tehnice speciale. Instanţa de apel a considerat că ÎI „Anatol-S & TVR” a fabricat marca de acciz falsă, a pus în circulaţie această sticlă, nerecunoscînd existenţa unui contract de livrare a mărfii încheiat cu SRL „Rumitox” care asigură aprovizionarea cu băutura alcoolică de marca „Roua Moldovei”. La fel, menţionează că concluziile instanţei de apel expuse în deciziei vin în contradicţie cu probele administrate.

3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎI „Anatol-S & TVR” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Anatol-S & TVR” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „ÎI „Anatol-S & TVR” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5