2ri-89/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Prima instanţă: A. Gavriliţa dosar nr. 2ri-89/14 DECIZIE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Oleg Sternioală, Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, examinînd cererea de recurs depusă de Rusu Andrei şi Întreprinderea individuală „Lihoveţchi Alexandru”, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de Rusu Andrei cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societate cu Răspundere Limitată „Compromis” şi la cererea de alăturare depusă de Anna Ghedzic, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost respinsă cererea introductivă depusă de Rusu Andrei cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societate cu Răspundere Limitată „Compromis” şi cererea de alăturare depusă de Anna Ghedzic, con st ată Rusu Andrei a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis”.

În motivarea cererii a invocat că la data de 27 mai 2013 Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis titlul executoriu nr. 2-3746/13 prin care a dispus asigurarea acţiunii la cererea lui Rusu Andrei către SRL „Compromis” şi aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea SRL „Compromis” reieşind din suma acţiunii de 107 393,95 lei, fără a aplica, însă, sechestru pe conturile bancare ale întreprinderii.

La data de 31 mai 2013, prin intermediul reprezentantului său a prezentat spre executare titlul executoriu nominalizat executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan, iar la data de 20 august 2013 în prezenţa executorului judecătoresc a fost încheiată tranzacţia potrivit căreia debitorul se obligă să achite 39 178,46 lei şi 7 704 euro pînă la data de 30 septembrie 2013, iar creditorul urma să ridice sechestrele aplicate asupra bunurilor imobile cu nr. cadastral 0131133.339, 0131133.339.01 şi 0131133.339.02, iar celelalte măsuri asigurătorii urmau să fie ridicate după achitarea completă faţă de creditor. Asupra acestui fapt, executorul judecătoresc, a întocmit procesul-verbal nr. 060-879/13, în care au fost indicate toate condiţiile tranzacţiei, precum şi faptul că tranzacţia dată are autoritatea 1 lucrului judecat între părţi, iar în caz de neexecutare de către debitor a obligaţiilor sale este susceptibilă de executare silită.

Creditorul Rusu Andrei a mai indicat că la data de 01 octombrie 2013 a prezentat spre executare documentul executoriu nr.060-879 din 20 august 2013 emis de către executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, însă, pînă la momentul de faţă titlul executoriu nu este executat. La data de 25 ianuarie 2014, a expediat executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan o scrisoare prin care i s-a comunicat că în urma somării executorului judecătoresc Ababii Liliana a fost obţinută o sumă de bani în urma realizării unui bun imobil care a determinat executarea parţială a documentului executoriu pe care îl deţine în executare, în sumă de 64 157,43 lei. Actualmente debitorul urmează să mai achite 6 337,42 euro.

În acest sens, a menţionat executorul că executarea documentului este îngreuiată semnificativ din cauza că asupra conturilor bancare deţinute de debitor sunt aplicate sechestre şi de alţi executori judecătoreşti, iar pe aceste conturi nu sunt bani, imobilele acestei societăţi de asemenea sunt sechestrate în alte titluri executorii. Întru asigurarea executării procedurilor de executare, executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe conturile bancare, a aplicat interdicţii la DÎTCCA şi Cadastru. Practic jumătate de an conturile bancare ale SRL „Compromis” sunt blocate şi conform art. 10 alin. (2) a Legii insolvabilităţii temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.

Mai menţionează că, conform art. 2 a Legii insolvabilităţii, incapacitatea de plată e situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi. În acest mod reclamantul consideră că SRL „Compromis” se află în stare de insolvabilitate şi este necesar intentarea procedurii de insolvabilitate. Menţionează că conform art. 19 alin. (1) şi (2) a Legii insolvabilităţii creditorul depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului. Notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, pînă la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către creditor sau de executorul judecătoresc, ori faptul că se află în întîrziere ori despre înaintarea spre executare a titlului executoriu.

Invocă că în acest sens executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan la data de 01 octombrie 2013 a emis o încheiere cu privire la primirea spre executare a documentului executoriu pe care a redirecţionat-o debitorului. Către debitor a fost expediată scrisoarea cu încheierea executorului judecătoresc, dar care s-a întors 2 cu menţiunea oficiului poştal precum că societatea nu se mai află pe adresa bd. Ştefan cel Mare nr. 200, of. 520, adresă comunicată în răspunsul primit de executorul judecătoresc de la Camera înregistrării de Stat.

Executorul judecătoresc a reuşit să facă legătura cu reprezentantul SRL „Compromis”, Alexa Iurie, care s- prezentat la oficiul executorului cu o cerere de a ridica sechestrul de pe bunurile imobile ce aparţin cu drept de proprietate SRL „Compromis” în cadrul procedurii de executare a documentului executoriu nr. 060-879/13 din motiv că valoarea bunurilor supuse interdicţiei cu mult depăşeşte valoarea acţiunii creditorului Rusu Andrei, iar în schimb a menţine interdicţia doar pe bunul cu nr. cadastral 0131133.339.01.022, situat pe adresa mun. Chişinău, str. Sf. Nicolai nr. 35, valoarea căruia este de 359 881 lei şi acoperă cu mult datoria faţă de creditor. Executorul judecătoresc a refuzat să se conformeze unei asemenea cereri.

Consideră că, aceasta confirmă faptul că debitorul cunoaşte despre faptul intentării procedurii executorii precum şi că se află în întîrziere. Iar pe paginile web ale Judecătoriei Buiucani, Centru şi Botanica mun. Chişinău a aflat că SRL „Compromis” este pîrît în mai bine de 30 de procese. În această ordine de idei, consideră că debitorul era la curent cu faptul că este în întîrziere, mai mult ca atît că potrivit art. 617 alin. (1) al Codului civil dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somaţiei. Cu referire la prevederile art. 10 alin. (2) a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2013, solicită creditorul Rusu Andrei admiterea cererii introductive şi a intenta procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul Rusu Andrei privitor la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis”, cu sediul în mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare nr. 200 ap. (of.) 520 MD 2004, c/f 1003600066820, cu aplicarea măsurilor de asigurare şi numirea în calitate de administrator provizoriu II „Lihoveţchii Alexandru”. La 04 aprilie 2014 creditorul Anna Ghedzic a depus cerere de alăturare la cererea introductivă depusă de Andrei Rusu privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 a fost respinsă cererea introductivă depusă de Rusu Andrei cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societate cu Răspundere Limitată „Compromis” şi cererea de alăturare depusă de Anna Ghedzic.

La 28 mai 2014 Rusu Andrei şi administratorul provizoriu ÎI „Lihoveţchi Alexandru” au depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi 3 emiterea unei noi hotărîri prin care cererea introductivă depusă de Andrei Rusu privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis” să fie admisă. În motivarea recursului recurenţii au indicat că instanţa la emiterea hotărîrii a aplicat eronat normele de drept material. Recurentul menţionează că prima instanţă a calculat eronat suma activelor şi pasivelor din bilanţul contabil al SRL „Compromis”, obţinînd o valoare a activelor mult mai mare decît în realitate.

La fel, menţionează că procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întăreşte tranzacţia reprezintă un document executoriu. Acest proces-verbal al executorului judecătoresc demonstrează că Rusu Andrei dispune faţă de SRL „Compromis” de o creanţă certă, lichidă, incontestabilă şi exigibilă. Invocă recurentul că este eronat concluzia primei instanţe precum că debitorul nu a fost notificat prealabil. În acest sens, expune că executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan la data de 01 octombrie 2013 a emis o încheiere cu privire la primirea spre executare a documentului executoriu pe care l-a redireecţionat debitorului. Către debitor a fost expediată scrisoarea cu încheierea executorului judecătoresc, dar care s-a întors cu menţiunea oficiului poştal precum că societatea nu se mai află pe adresa Şt.

Cel Mare, 200, of. 520, adresă comunicată în răspunsul primit de executorul judecătoresc de la Camera Înregistrării de Stat. Iar, conform art. 104 alin. (1) lit b) CPC, citaţia şi înştiinţarea se expediază în cazul cînd se citează persoanele juridice, prin împuterniciţi, la sediul lor principal conform înregistrării de stat sau, după caz, la sediul reprezentanţei sau al filialei. Cu toate acestea, la adresa executorului judecătoresc a parvenit scrisoarea de la reprezentantul SRL „Compromis”, care a solicitat ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile ce aparţin cu drept de proprietate SRL „Compromis” în cadrul procedurii de executare a documentului executoriu nr. 060-879/13. Aceasta, după recurent, confirmă faptul că debitorul cunoştea despre faptul intentării procedurii executorii precum şi că se află în întîziere.

Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu hotărîrea contestată şi prevederile legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii prime instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Materialele dosarului denotă că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de 4 creditorul Rusu Andrei privitor la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis”, cu sediul în mun.

Chişinău, bd. Ştefan cel Mare nr. 200 ap. (of.) 520 MD 2004, c/f 1003600066820, cu aplicarea măsurilor de asigurare şi numirea în calitate de administrator provizoriu II „Lihoveţchii Alexandru”. La 04 aprilie 2014 creditorul Anna Ghedzic a depus cerere de alăturare la cererea introductivă depusă de Andrei Rusu privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 a fost respinsă cererea introductivă depusă de Rusu Andrei cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societate cu Răspundere Limitată „Compromis” şi cererea de alăturare depusă de Anna Ghedzic.

Rusu Andrei şi ÎI „Lihoveţchi Alexandru” au depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea introductivă depusă de Andrei Rusu privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis” să fie admisă. Instanţa de recurs reţine că procesul de insolvabilitate este un proces special, al cărui desfăşurare este ghidat de Legea insolvabilităţii.

Conform art. 20 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, la cererea introductivă a creditorului se anexează: a) documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului; b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor; c) copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărîrea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărîrea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărîrii judecătoreşti sau a hotărîrii arbitrale străine, ori decizia (hotărîrea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment.

Conform art. 10 din Legea insolvabilităţii, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. Conform art. 2 din Legea insolvabilităţii, incapacitate de plată reprezintă situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa 5 obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale.

Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi. Astfel, insolvabilitatea ca stare de fapt a debitorului în sensul legii menţionate presupune existenţa unui temei general, adică o incapacitate de plată, care reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti necesare pentru plata obligaţiilor ajunse la scadenţă, care nu presupune în mod obligatoriu ca activul patrimonial să fie inferior pasivului (insolvent). Temeiul general determină existenţa creanţei ajunse la scadenţă, care trebuie să fie certă - neîndoielnică în sensul că asupra ei, să nu fie conturat un litigiu; lichidă - având un cuantum precis determinat; exigibilă - a cărei executare creditorul poate s-o pretindă imediat.

Deci, prin prisma prevederilor legale enunţate mai sus, instanţa reţine, că cererea introductivă depusă de creditorul Rusu Andrei privitor la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Compromis” nu întruneşte condiţiile expres stabilite prin legea specială. În acest aspect instanţa menţionează că atît Rusu Andrei, precum şi persoana care s-a alăturat la cererea introductivă Anna Ghedzic nu a demonstrat faptul că SRL „Compromis” are obligaţii pecuniare scadente, adică că dispun faţă de SRL „Compromis” o creanţă certă, lichidă, incontestabilă şi exigibilă. Respectiv, Rusu Andrei nu a demonstrat că dispune de o hotărîre judecătorească executorie sau un alt document executoriu în temeiul căruia poate fi confirmat dreptul lui de creanţă faţă de SRL „Compromis”, care să fie certă, lichidă, incontestabilă şi exigibilă.

La acest segment, instanţa de recurs menţionează că reclamantul Rusu Andrei, drept dovadă a existenţei obligaţiunilor pecuniare scadente, a prezentat la data de 01 octombrie 2013 spre executare, documentul executoriu – procesul –verbal nr. 060-879/13 din 20 august 2013 emis de executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, prin care executorul judecătoresc, în scopul executări documentului executoriu nr. 2 3746/13 din 27 mai 2013 emis de Judecătoria Buiucani mun. Chişinău privind aplicarea sechestrului pe bunurile SRL „Compromis” în limita valorii acţiunii în mărime de 107 393,95 lei, a constatat încheierea unei tranzacţii între SRL „Compromis” şi Rusu Andrei. Conform art. 1331 Cod civil, tranzacţia este contractul prin care părţile previn un proces ce poate să înceapă, termină un proces început sau rezolvă dificultăţile ce apar în procesul executării unei hotărîri judecătoreşti.

Conform art. 1333 Cod civil, tranzacţia nu este susceptibilă de executare silită decît după omologare. 6 Astfel, din normele citate mai sus rezultă expres că tranzacţia de împăcare încheiată în cadrul procesului judiciar are valoare doar în cazul confirmării de instanţă. Ce se referă la tranzacţia încheiată la etapa executării, aceasta are putere juridică doar după respectarea procedurii cu participarea executorului judecătoresc. Conform art. 62 alin. (3)şi alin. (4) Cod de executare, în cazul în care părţile au convenit asupra încheierii unei tranzacţii, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează condiţiile tranzacţiei, acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare.

Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întăreşte tranzacţia este un document executoriu. Procesele-verbale întocmite în condiţiile prezentului articol sînt semnate obligatoriu de părţile în procedura de executare prezente la procedura de conciliere sau de reprezentanţii acestora, sînt certificate cu semnătura şi cu ştampila executorului judecătoresc şi înmînate părţilor în procedura de executare. Procesele-verbale nu pot fi contestate. În astfel de situaţie, din normele citate mai sus, rezultă că pentru valabilitatea tranzacţiei de împăcare şi pentru intentarea în baza acestei a procedurii de executare este necesar omologarea acestei de persoane autorizate la etapa respectivă.

În acelaşi timp, executorul judecătoresc este în drept să confirme tranzacţia de împăcare doar la etapa cînd deţine în executare documentul executoriu emis în urma adoptării unei hotărîri definitive. Litigiul în care Rusu Andrei a pretins la încasarea unor sume de la SRL „Compromos” nu a fost soluţionat de către instanţa de judecată. În cazul dat, Ciobanu Ruslan nu a deţinut nici o procedură de executare în baza hotărîrii definitive, avînd doar procedura de executare a documentului executoriu, astfel neavînd dreptul de a confirma oarecare tranzacţii de împăcare. La data confirmării tranzacţiei executorul avea doar procedura privind asigurarea acţiunii, care urmează să fie încetată din drept din motivul că reclamantul a solicitat încetarea procesului civil în cadrul căruia au fost aplicate măsuri de asigurare.

La fel, tranzacţia de împăcare nu poate fi confirmată şi din motivul că aceasta a fost semnată din partea lui Rusu Andrei de către o persoană neîmputernicită – Sorochin Iuri, care deţine statut de avocat licenţiat în Romania şi nu în Republica Moldova. Conform art. 6 alin. (2,3) din Legea cu privire la avocatură, avocatul din alt stat poate desfăşura activitate pe teritoriul Republicii Moldova dacă certifică calitatea de avocat în statul său de origine şi este înscris în registrul special ţinut de Consiliul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, denumită în continuare Uniunea Avocaţilor. Avocatul din alt stat nu poate reprezenta interesele 7 persoanelor fizice sau juridice în instanţele de judecată şi în relaţiile cu alte autorităţi publice decît în arbitrajul comercial internaţional.

În cazul cînd interesele clientului o cer, precum şi la solicitarea acestuia, avocatul din alt stat poate asista avocatul din Republica Moldova. Astfel, avocatul, Sorochin Iuri, nefiind împuternicit în conformitate cu art. 79- 81 CPC, nu a fost în drept să reprezinte interesele lui Rusu Andrei în cadrul procedurii de executare respectivă. Totodată, instanţa de recurs consideră corecte constatările primei instanţe privind încălcarea art. 19 din Legea insolvabilităţii, conform căruia creditorul depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului. Aici este necesar de menţionat că administraţia SRL „Compromis” nu cunoştea despre faptul pornirii procedurii de executare în baza tranzacţiei de împăcare.

Materialele dosarului nu conţin probe spre confirmarea remiterii şi respectiv recepţionării încheierii respective în adresa debitorului. În aceste circumstanţe, nefiind întrunite condiţiile legii în vederea existenţei căruiva temei de intentare a procesului de insolvabilitate, instanţa de recurs consideră întemeiată hotărîrea primei instanţe privind respingerea cererii introductive depusă de Rusu Andrei cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Compromis” şi cererea de alăturare depusă de Anna Ghedzic. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că debitorul a fost notificat prealabil. Conform art. 6 alin. (4) Legea insolvabilităţii, notificările şi înştiinţările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres prevăzute de prezenta lege şi prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Materialel dosarului, însă nu conţin probe în acest sens. Or, confom art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea insolvabilităţii la cererea introductivă a creditorului se anexează dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor. În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Rusu Andrei şi ÎI „Lihoveţchi Alexandru”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de Rusu Andrei cu privire la intentarea 8 procesului de insolvabilitate faţă de Societate cu Răspundere Limitată „Compromis” şi la cererea de alăturare depusă de Anna Ghedzic.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală Valentina Clevadî Iurie Bejenaru 9