- Dosarul nr.
- 2rac-326/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 2 iulie 2014
- Părțile
- SC LAIOLA SRL vs Ministerul Finantelor RM, Agenţia de Implementare a Proiectului de Energie Renovabila cu zero emisii CO2 pentru Scoala Sportiva Drochia, Consiliul Raional Drochia
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2rac-326/14 — Încasarea datorieit
Prima instanță: Judecătoria Drochia, Judecător – Nelia Podlisnic Instanța de Apel: Curtea de Apel Bălți, Judecători – Iulia Grosu, Aliona Corcenco, Dumitru Corolevschi Dosar 2rac-326/14 ÎNCHEIERE 02 iulie 2014 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiției În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Valentina Clevadî Examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul raional Drochia, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Laiola” împotriva Ministerului Finanțelor, Agenției de Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă cu zero emisii CO2 pentru școala sportivă Drochia, Consiliului Raional Drochia, privind încasarea datoriei împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, prin care a fost casată hotărîrea judecătoriei Drochia din 13 noiembrie 2013 și emisă o nouă hotărîre, a constatat: La 19 iunie 2012 SRL „Laiola” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor, Agenției de Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă cu zero emisii CO2 pentru școala sportivă Drochia, Consiliului raional Drochia, solicitînd încasarea din contul bugetului de stat,
prin intermediul Ministerului Finanțelor a datoriei contractuale în mărime de 605 867,48 lei și a dobînzii de întîrziere în mărime de 111 629,02 lei. În motivarea acțiunii a indicat că la 29 iulie 2010 între SRL „Laiola” și Agenția pentru Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă a fost încheiat contractul de lucrări, conform căruia SRL „Laiola” în calitate de executor s-a obligat la efectuarea lucrărilor de reparație capitală a fațadei, interiorul și izolării termice a clădirii școlii sportive din or. Drochia, iar beneficiarul – Agenția Pentru Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă s-a obligat să achite executorului remunerația în sumă de 3 130 000 lei. Prețul manoperei și lucrărilor a fost descris în devizul local nr.150-11-2010 pe formularul nr.7 și formularul nr.3 în sumă totală de 3 130 239,29 lei, întocmite de ÎM„Proiect Willpower” SRL.
La 12 martie 2011 a fost încheiat acordul adițional nr.1 la contractul de lucrări nr.1 din 29 iulie 2007 prin care a fost prelungit termenul contractului pînă la 20 iunie 2011. La fel, la 12 martie 2011 a fost încheiat contractul nr.4 între SRL „Laiola” și Agenția pentru Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă, în baza căruia SRL „Laiola” în calitate de executor s-a obligat la efectuarea acțiunilor legate de procurarea utilajului și instalarea sistemului de încălzire pe baza de pompe de căldură și colectoare de adîncime a școlii sportive din or. Drochia. Mai indică reclamantul SRL „Laiola” că în calitate de executor a efectuat lucrări în beneficiul Agenției pentru Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă, în baza contractelor susmenționate, în sumă totală de 3 110 464,70 lei, însă, a fost achitată doar suma de 2 504 588,22 lei.
Volumul lucrărilor executate și cheltuielilor suportate de SRL „Laiola” întru executarea contractelor din 29 iulie 2010 și 12 martie 2011 au fost prezentate Agenției pentru Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă prin procesele verbale din 01 septembrie 2010, 01 februarie 2011, 01 mai 2011, dar care neîntemeiat și ilegal nu au fost semnate de Agenția pentru Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă. Prin hotărîrea judecătoriei Drochia din 13 noiembrie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL „Laiola” împotriva Ministerului Finanțelor, Agenției de Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă cu zero emisii CO2 pentru școala sportivă Drochia, Consiliului raional Drochia, privind încasarea datoriei contractuale.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 27 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de SRL „Laiola” și s-a casat hotărîrea judecătoriei Drochia din 13 noiembrie 2013. S-a emis o nouă hotărîre prin care acțiunea SRL „Laiola” a fost admisă parțial, s-a încasat în beneficiul SRL „Laiola” din contul Agenției de Implementare a Proiectului de Energie Renovabilă și Consiliului raional Drochia datoria în sumă de 605 867,48 ( șase sute cinci mii opt sute șaizeci și șapte) lei, dobînda de întîrziere 16 084,53 ( șaisprezece mii optzeci și patru) lei și cheltuielile de judecată 32 652,45 ( treizeci și două mii șase sute cincizeci și doi) lei. La 16 aprilie 2014 Consiliul raional Drochia a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 27 februarie 2014, solicitînd casarea deciziei contestate și menținerea hotărîrii instanței de fond.
În motivarea cererii recurentul invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, dat fiind faptul că nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii. La fel, recurentul indică că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
În conformitate cu art.433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Recursul declarat prin prisma secțiunii a 2-a capitolului XXXVIII CPC prevede expres temeiurile declarării recursului și impune în sarcina recurentul evidențierea esenței și temeiului recursului, precum și argumentarea ilegalității deciziei contestate, ori simplul fapt al dezacordului recurentului cu decizia contestată, în lipsa unor încălcări esențiale sau aplicări eronate a normelor de drept material sau procedural, dictează constatarea inadmisibilității recursului. Urmează a fi precizat că modul de apreciere a circumstanțelor de către instanța de apel nu poate servi drept temei al admisibilității recursului, în condițiile în care rolul instanței de recurs este limitat doar la asigurarea controlului legalității deciziei contestate și nu al temeiniciei de fapt.
Avînd în vedere că argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ și instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Consiliul Raional Drochia.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Valentina Clevadî